ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1200/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.906 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal se prezintă intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic E.B., lipsind intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor-Oradea, intimatele-reclamante C.R.A.și C.A. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere că, față de situația de fapt și actele existente la dosar, nu se poate considera că sentința judecătoriei este motivată.

Consilier juridic E.B. solicită admiterea recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 23 mai 2000, precizată ulterior (fila 15 dosar fond), reclamantele C.R.A. și C.A. au chemat în judecată Statul român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Silvică Oradea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și folosință imobilele înscrise în Cartea Funciară 366 Bărăști, top.nr.59; 60 ; 796; 797; 798 și 799. În motivarea acțiunii reclamantele au invocat calitatea lor de proprietare tabulare asupra imobilului revendicat, cu datele de carte funciară precizate, dobândit prin succesiune legală.

Pârâta Direcția Silvică Oradea a cerut respingerea acțiunii susținând că imobilul revendicat face parte din fondul forestier de stat aflat în administrarea sa, prin Ocolul Silvic Vașcău și în amenajamentul silvic al acestuia și constă din păstrăvăria Vașcău compusă din bazine, clădiri anexe și canton silvic în incinta păstrăvărie, edificate pe cheltuiala pârâtei în perioada 1979-1981. Judecătoria Beiuș, prin sentința civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor imobilul revendicat. Apelul declarat de pârâta Direcția Silvică Oradea a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, iar recursul aceleiași pârâte a fost respins, ca nefon dat, prin decizia civilă nr.906/R din 28 mai 2001 a Curții de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de control judiciar au reținut că pârâta-apelantă nu beneficia de scutire legală la plata taxelor de timbru și că, punându-i-se în vedere să timbreze apelul nu s-a conformat dispoziției instanței. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.invocând, în esență, nesocotirea îndatoririlor impuse prin art.129 C.proc.civ.judecătorilor, care aveau sarcina de a ordona administrarea de probe pentru a lămuri regimul juridic al imobilului revendicat și modalitatea în care acesta a trecut în proprietatea statului. Oral, reprezentantul procurorului general susținând recursul în anulare a invocat nelegalitatea sentinței primei instanțe, pentru lipsa motivării, și a cerut casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

Recursul în anulare este fondat. În adevăr, potrivit art.129 alin.4 C.proc.civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care ele le invocă, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Tot astfel, potrivit alineatului 5 al aceluiași articol, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În cauză, prima instanță, ignorând îndatoririle ce-i reveneau potrivit legii, nu a dispus administrarea probelor necesare pentru clarificarea unor aspecte esențiale pentru corecta soluționare a cauzei, între care acela vizând identificarea imobilului, respectiv identitatea între imobilul revendicat, înscris în C.F. 366 Bărăști căruia în natură îi corespunde “arător în intravilan” și “arător în zăvoi” și păstrăvăria Vașcău compusă din bazine, clădiri anexe și canton silvic în incinta acesteia, cu terenul aferent, cuprinse în amenajamentul Ocolului Silvic Vașcău, potrivit hărții cadastrale și înscrisurilor depuse la filele 9, 10; 18-20 dosar de fond. În același sens, era util să se depună sentința civilă nr.687/2000 a Judecătoriei Beiuș, în temeiul căreia s-a dispus înscrierea dreptului reclamantelor în cartea funciară, pentru a se cunoaște dacă și în ce condiții imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului.

În sfârșit, deși în codul de procedură civilă nemotivarea hotărârii nu este prevăzută ca o cauză de casare, totuși, față de caracterul imperativ al dispozițiilor art.261 pct.5 C.proc.civ.și finalitatea textului, care are în vedere o bună administrare a justiției și posibilitatea exercitării controlului judiciar de către instanțele judecătorești superioare, se impune, și pentru acest motiv, casarea sentinței primei instanțe, în considerentele căreia s-a făcut doar referire la cartea funciară și, respectiv, susținerile pârâtei, fără a arăta motivele pentru care a înlăturat aceste susțineri. Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fiind fondat, urmând a se admite, a se dispune casarea hotărârilor atacate și a se trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.906 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Oradea . Casează decizia recurată, decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, precum și sentința civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000 a Judecătoriei Beiuș și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.