ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1200/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile

nr.906 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal se prezintă intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de consilier juridic E.B., lipsind

intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor-Oradea,

intimatele-reclamante C.R.A.și

C.A.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond, având în vedere că, față de situația de fapt și actele existente la

dosar, nu se poate considera că sentința judecătoriei este motivată.

Consilier

juridic E.B. solicită admiterea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului  în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la data de 23 mai 2000, precizată ulterior (fila 15 dosar fond),

reclamantele C.R.A. și C.A. au chemat în judecată Statul român prin Ministerul

Finanțelor și Direcția Silvică Oradea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și

folosință imobilele înscrise în Cartea Funciară 366 Bărăști, top.nr.59; 60 ;

796; 797; 798 și 799.

În

motivarea acțiunii reclamantele au invocat calitatea lor de proprietare

tabulare asupra imobilului revendicat,  cu datele de carte funciară precizate,

dobândit prin succesiune legală.

Pârâta

Direcția Silvică Oradea a cerut respingerea acțiunii susținând că imobilul

revendicat face parte din fondul forestier de stat aflat în administrarea sa,

prin Ocolul Silvic Vașcău și în amenajamentul  silvic al acestuia și constă din

păstrăvăria Vașcău compusă din bazine, clădiri anexe și canton silvic în

incinta păstrăvărie, edificate pe cheltuiala pârâtei în perioada 1979-1981.

Judecătoria

Beiuș, prin sentința civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000, a admis acțiunea și a

obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor

imobilul revendicat.

Apelul

declarat de pârâta Direcția Silvică Oradea a fost anulat ca netimbrat prin

decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, iar recursul

aceleiași pârâte a fost respins, ca nefon dat, prin decizia civilă nr.906/R din

28 mai 2001 a Curții de Apel Oradea.

Pentru

a hotărî astfel, instanțele de control judiciar au reținut că pârâta-apelantă

nu beneficia de scutire legală

la plata

taxelor de timbru și

că, punându-i-se în vedere să  timbreze apelul nu s-a conformat dispoziției

instanței.

Împotriva

hotărârilor pronunțate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

dispozițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.invocând, în esență, nesocotirea

îndatoririlor impuse prin art.129 C.proc.civ.judecătorilor, care aveau sarcina

de a ordona administrarea de probe pentru a lămuri regimul juridic al

imobilului revendicat și modalitatea în care acesta a trecut în proprietatea

statului.

Oral,

reprezentantul procurorului general susținând recursul în anulare a  invocat

nelegalitatea sentinței primei instanțe, pentru lipsa motivării, și a cerut

casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

Recursul

în anulare este fondat.

În

adevăr, potrivit art.129 alin.4 C.proc.civ., judecătorul este în drept să ceară

părților să prezinte explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în

drept pe care ele le invocă, precum și să pună în dezbaterea lor orice

împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau

în întâmpinare.

Tot

astfel, potrivit alineatului 5 al aceluiași articol, judecătorii au îndatorirea

să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le  consideră necesare,

chiar dacă părțile se împotrivesc.

În

cauză, prima instanță, ignorând îndatoririle ce-i reveneau potrivit legii, nu a

dispus administrarea probelor necesare pentru clarificarea unor aspecte

esențiale pentru corecta soluționare a cauzei, între care acela vizând

identificarea imobilului, respectiv identitatea între imobilul revendicat,

înscris în C.F. 366 Bărăști căruia în natură îi corespunde “arător în

intravilan” și “arător în zăvoi” și păstrăvăria Vașcău compusă din bazine,

clădiri anexe și canton silvic în incinta acesteia, cu terenul aferent,

cuprinse în amenajamentul Ocolului Silvic Vașcău, potrivit hărții cadastrale și

înscrisurilor depuse la filele 9, 10; 18-20 dosar de fond.

În

același sens, era util să se depună sentința civilă nr.687/2000 a Judecătoriei

Beiuș, în temeiul căreia s-a dispus înscrierea dreptului reclamantelor în

cartea funciară, pentru a se cunoaște dacă și în ce condiții imobilul

revendicat a trecut în proprietatea statului.

În

sfârșit, deși în codul de procedură civilă nemotivarea hotărârii nu este

prevăzută ca o cauză de casare, totuși, față de caracterul imperativ al

dispozițiilor art.261 pct.5  C.proc.civ.și finalitatea textului, care are în

vedere  o bună administrare a justiției și posibilitatea  exercitării controlului

judiciar de  către instanțele judecătorești superioare, se impune, și pentru

acest motiv, casarea sentinței primei instanțe, în considerentele căreia s-a

făcut doar referire la cartea funciară și, respectiv, susținerile pârâtei, fără

a arăta motivele pentru care a înlăturat aceste susțineri.

Față

de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fiind fondat, urmând a se

admite, a se dispune casarea  hotărârilor atacate și a se trimite cauza la

prima instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.906 din 28 mai 2001 a

Curții de Apel

Oradea

.

Casează decizia

recurată, decizia civilă nr.541 din 6 martie 2001 a Tribunalului Bihor, precum

și sentința civilă nr.1870 din 6 octombrie 2000 a Judecătoriei Beiuș și trimite

cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.