ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.6067 din 4 iulie 2000

a Judecătoriei Oradea, a deciziei civile 326 A din 16 februarie 2001 a

Tribunalului Bihor, precum și a deciziei nr.861 R din 21 mai 2001 a Curții de

Apel Oradea.

La apelul nominal s-au prezentat

intimatul-pârât Consiliul local Oradea reprezentat de consilier juridic L.L.și

intimata-reclamantă S.E.G.reprezentată de avocat O.R..

Procedura completă.

Consilier juridic

L.L.depune un set de acte în copie (38 file): sentința civilă nr.2349 bis din

28.03.2002 a Judecătoriei Arad, devenită definitivă prin decizia civilă nr.500

A din 10 iulie 2002 a Tribunalului Arad – Secția civilă și irevocabilă prin

decizia civilă nr.2898 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția

civilă, sentință prin care se constată falsul adresei nr.10524/14.05.1955 emisă

de Sfatul Popular al orașului Oradea – Secția Agricolă către numitul S. E. și

se dispune anularea acestui înscris de care reclamanta a înțeles să se

folosească în dovedirea acțiunii, Proces-verbal de începere a urmăririi penale

din 13.11.2002, adresa nr.236/III/5/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea, dosar nr.84 referitor la Registrul agricol privind gospodăriile

colective ale țăranilor individuali, acte de stare civilă, extras de C.F.

nr.550 al comunei Nojorid, adeverința nr.2905/24.10.2002 emisă de Primăria

Comunei Nojorid și titluri de proprietate nr.2196/12.08.2002 și

nr.2258/04.09.2002.

Reprezentanta Ministerului

Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și

respingerea acțiunii formulate de reclamanta S. E.G. în contradictoriu cu

Consiliul local Oradea.

Consilier juridic

L.L.solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și

respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Depune concluzii scrise.

Avocat O.R. solicită

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei expertize topografice.

C U R T E A

Asupra recursului în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.E.G. a chemat

în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, ca reprezentant

al Statului Român și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se

constate că este proprietara suprafeței de 13,02 ha teren-pășune situat în

Duleul Vadalmaș Oradea având nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în

suprafață de 3182 mp și a suprafeței de 127.067 mp în nr.top 4702/7 din C.F.

nr.3174 Oradea și în consecință să se dispună intabularea dreptului său de

proprietate în C.F. 3174 Oradea la nr.top 4702/5 a suprafeței de 3282 mp și a

suprafeței de 127.067 mp nr.top 4702/7.

În subsidiar, reclamanta

solicită ca pârâtul să fie obligat să-i atribuie suprafața de 13,02 ha în

imediata vecinătate a acestui teren.

În motivarea cererii sale

reclamanta susține că antecesorul său, S.E. a primit în proprietate de la

Statul Român în anul 1955 o suprafață de 13,02 ha pășune situată în Duleul

Vadalmaș Oradea înscrisă în C.F. nr.3174 Oradea la nr.top 470271 În schimbul

terenului comasat la G.A.C. Nojorid în primăvara anului 1950, așa cum rezulta

din adresa nr.10524 din 14 mai 1955.

Că S.E.a fost căsătorit cu

F.W., care a lăsat un testament în favoarea sa, încheind cu aceasta și un

contract de întreținere.

Că terenul pe care l-a

primit în proprietate nu a intrat niciodată în proprietatea C.A.P. întrucât

pășunile nu au făcut obiectul cooperativizării agriculturii, iar antecesorii

săi nu au fost membri cooperatori.

Precizează reclamanta că

deși antecesorii săi, proprietari asupra terenului revendicat și pe care l-au

deținut până după cooperativizare, nu au putut să-l intabuleze pe numele lor în

C.F., deoarece regimul existent la acea dată nu a permis acest lucru.

În drept reclamanta își

întemeiază acțiunea pe prevederile art.480 C.civ.și prevederile din

Decretul-Lege 115/1938.

După administrarea probelor

cu acte și audierea martorului S.E. Judecătoria Oradea pronunță sentința civilă

6067/04.07.2000 prin care admite acțiunea reclamantei S.E.G.și constată că

aceasta este proprietara suprafeței de 13,02 ha pășune situată în Duleul

Vadalmaș Oradea cu nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în suprafață de

3282 mp și în nr.top4702/7 în suprafață de 127057 mp în scris în C.F.76902

Oradea, dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei

în C.F. nou format nr.76902 Oradea la nr.top 4702/5 în suprafață de 3282 mp și

nr.top 4702/7 în suprafață de 127057 mp.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin adresa nr.10524/14.05.1955 a

fostului Sfat Popular al orașului Oradea – Secția Agricolă (fila 4 dosar

2941/2000) s-a comunicat antecesorului reclamantei, numitul S.E.că în schimbul

terenului proprietatea sa, comasat la C.A.P.Nojorid, a primit în loc un teren

în suprafață de 10 ha în satul Sântion, în Duleul Domnului cu nr.top 695,

reprezentând pășune și 13,02 ha teren din rezerva de stat în „Duleul Vadalmaș”

Oradea situat administrativ în spatele Cimitirului Rulikovski cu nr.top 4702/1.

Că reclamanta este succesoarea defunctului S.E.și al defunctei F.W., care, în

calitate de soție supraviețuitoare a defunctului S.E., i-a testat cu titlu de

legat particular la data de 17.04.1991 întreg dreptul ei de proprietate pe care

îl are la moștenirea lăsată de la „primul soț și foștii socri asupra

terenurilor arabile, clădiri și case care au fost colectivizate și

naționalizate”.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, considerând că

hotărârea este nelegală deoarece antecesorul reclamantei, S.E.s-a înscris în

C.A.P. potrivit cererii formulate de acesta cu nr.1147/12 august 1959, aducând

în cooperativă terenurile pe care le avea și anume 600 stânjeni pătrați vie și

50 oi, iar adeverința nr.10524 din 14 mai 1955 constituie un fals, împotriva

căruia a solicitat începerea cercetărilor penale.

Că antecesorul reclamantei

înscriindu-se în C.A.P., reconstituirea drepturilor de proprietate pe care le

pretinde cu privire la terenurile arătate în acțiune poate fi obținută numai

potrivit procedurii prevăzute de Legea 18/1991.

Prin decizia civilă

nr.326/A/16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea se respinge

ca nefondat apelul declarat de apelantul Consiliul Local Oradea.

Recursul declarat de

pârâtul Consiliul Local Oradea împotriva deciziei civile nr.326/A/2001

pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr.861/2001 pronunțată la 21 mai 2001 de Curtea de Apel Oradea.

În esență instanța de

recurs reține din probele administrate, la fel ca și instanța de fond și de

apel, că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate cu adeverința

nr.10524 din 14 mai 1955 eliberată de Sfatul Popular al Orașului Oradea –

Secția Agricolă, adeverință care deși prezintă unele inadvertențe sesizate de

recurentă și care sunt întemeiate, ea constituie totuși un început de probă,

care a fost completată cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au

confirmat schimbul de terenuri din anul 1955 pretins de reclamantă.

Împotriva sentinței civile

nr.6067 din 04.07.2000 pronunțată de Judecătoria Oradea, deciziei civile nr.326

din 16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor și deciziei civile nr.861

din 21 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate

cu art.330 pct.2 C.proc.civ., așa cum a fost modificat prin

O.U.G.nr.138/02.10.2000 și nr.59/27.04.2001 recurs în anulare considerând că

hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit

netemeinice.

În motivarea recursului în

anulare se arată că deși acțiunea reclamantei S. E.G. are natura juridică a

unei acțiuni reale, în revendicarea unui imobil, întemeiată în drept pe

dispozițiile art.480 C.civ.a fost admisă, cu toate că reclamanta nu a făcut

dovada că autorii săi au fost proprietarii tabulari ai imobilului, în cartea

funciară fiind înscris ca proprietar al terenului Statul Român care a dobândit

dreptul de proprietate prin posesiune faptică în anul 1881.

Că, reclamanta trebuia să

urmeze procedura prevăzută de Legea 18/1991, care reglementează redobândirea

dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, prevederi

legale care au fost ignorate și încălcate de instanțele judecătorești care au

soluționat acțiunea în revendicare formulată în cauză, deși nu aveau competență

în această materie.

În sfârșit, greșit și-au

întemeiat instanțele hotărârile pronunțate pe înscrisul nr.10524/14 mai 1955 al

Sfatului Popular al orașului Oradea, deoarece prin rezoluția nr.1305/P/2000

dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a constatat că înscrisul

menționat este fals.

Recursul în anulare este

fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin acțiunea introdusă la

Judecătoria Oradea și înregistrată la această instanță sub nr.2941/2000

reclamanta S.E.G.a revendicat în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, ca

reprezentant al Statului Român terenul în suprafață de 13,02 ha pășune situat

în Duleul Vadalmaș Oradea înscris în C.F.3174 Oradea cu nr.top 4702/5 pentru

suprafața de 3182 mp și în nr.top 4702/7 pentru suprafața de 127.067 mp.

În motivarea acțiunii sale

reclamanta susține că a dobândit terenul revendicat de la antecesorii săi

S.E.și respectiv F.W. și că S.E.a primit prin schimb, în urma comasării în anul

1950, a terenului proprietatea sa la C.A.P.Nojorid, 10 ha teren în satul

Sântion și 13,02 ha teren, adică cel revendicat, din rezerva de stat în Duleul

Vadalmaș Oradea, situat în spatele Cimitirului Rulikovski.

Pentru a face dovada

schimbului de terenuri și deci a dreptului de proprietate a autorului său,

reclamanta s-a folosit de adresa nr.10524 din 14 mai 1955 prin care Sfatul

Popular al Orașului Oradea – Secția Agricolă comunică lui S.E.care sunt

terenurile primite în schimbul terenului inclus în anul 1950 în operațiunile de

comasare la G.A.C.Nojorid.

Judecătoria Oradea a

considerat adresa menționată ca fiind un început de dovadă a dreptului de

proprietate pentru terenul primit în urma comasării pe care a completat-o cu

declarațiile martorilor audiați în cauză și în final a admis acțiunea

reclamantei, soluție menținută atât de instanța de apel cât și de Curtea de

Apel Oradea care a respins recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea.

S-a dovedit însă că

înscrisul cu nr.10524/14 mai 1955 care s-a pretins că a fost emis de fostul

Sfat Popular al orașului Oradea este un act falsificat, așa cum s-a stabilit

prin sentința civilă nr.2349/bis/28.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad,

rămasă definitivă prin decizia civilă nr.500/A/10.07.2002 pronunțată de

Tribunalul Arad și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2898/03.12.2002

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, acte depuse în faza de judecată a

recursului în anulare (filele 22-44).

Cu privire la caracterul

fals al adresei nr.10524 din 14 mai 1955 folosită de reclamantă pentru a face

dovada dreptului de proprietate al antecesorului său referitor la terenul

revendicat s-au făcut cercetări și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oradea care prin rezoluția din 17.04.2001 a sesizat Judecătoria Oradea în

vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să constate falsul și

să dispună anularea actului falsificat, o copie a rezoluției fiind depusă ca

act nou în recurs la Curtea de Apel Oradea de către recurentul-pârât Consiliul

Local Oradea (fila 25-27 dosar nr.1839/2001 al Curții de Apel Oradea).

De asemenea,

recurentul-pârât Consiliul Local Oradea a depus ca act nou în recurs și copia

adresei din 18.04.2001, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a

înaintat acestei instanțe rezoluția din 17.04.2001 (fila 24 dosar) iar la

termenul de judecată din 21.05.2001 a solicitat suspendarea cauzei până la

soluționarea dosarului privind falsificarea adresei nr.10.524/14 mai 1955,

folosită de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate.

Deși potrivit art.129

alin.(5) C.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii,

instanța de recurs a respins cererea de suspendare a cauzei, considerând că

este neîntemeiată, cu toate că soluția ce urma să se pronunțe în cauza privind

falsul înscrisului folosit de reclamantă era esențială pentru pronunțarea unei

hotărâri legale.

Prin decizia civilă

nr.861/R/21 mai 2001 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul

declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea, împotriva

deciziei civile nr.326/16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care

o menține în totul.

Ulterior s-a dovedit că

susținerile și apărările formulate de recurentul-pârât Consiliul Local al

Municipiului Oradea cu privire la caracterul fals al adeverinței

nr.1052/14.05.1955 eliberată de Sfatul Popular al orașului Oradea, reținut de

instanță ca fiind dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat de

reclamantă, sunt întemeiate, prin sentința civilă nr.2349/bis/28.05.2002

pronunțată de Judecătoria Arad, înscrisul fiind constatat fals și dispunându-se

anularea acestuia.

Așa fiind, se constată că

recursul în anulare de față este fondat, hotărârile pronunțate în cauză

întemeindu-se pe un înscris fals, care a fost anulat prin hotărâre judecătorească

irevocabilă.

În consecință se admite

recursul în anulare de față și se casează hotărârile atacate iar pe fond

judecându-se acțiunea reclamantei S.E.G. se respinge, aceasta nefăcând dovada

dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr.861 R din 21 mai 2001 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia atacată, decizia

civilă nr.326 A din 16 februarie 2001 a Tribunalului Bihor precum și sentința

civilă nr.6067 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei Oradea și pe fond respinge

acțiunea reclamantei S.E.G. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local

Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2003.