ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.6067 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei Oradea, a deciziei civile 326 A din 16 februarie 2001 a Tribunalului Bihor, precum și a deciziei nr.861 R din 21 mai 2001 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Consiliul local Oradea reprezentat de consilier juridic L.L.și intimata-reclamantă S.E.G.reprezentată de avocat O.R.. Procedura completă.

Consilier juridic L.L.depune un set de acte în copie (38 file): sentința civilă nr.2349 bis din 28.03.2002 a Judecătoriei Arad, devenită definitivă prin decizia civilă nr.500 A din 10 iulie 2002 a Tribunalului Arad – Secția civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2898 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă, sentință prin care se constată falsul adresei nr.10524/14.05.1955 emisă de Sfatul Popular al orașului Oradea – Secția Agricolă către numitul S. E. și se dispune anularea acestui înscris de care reclamanta a înțeles să se folosească în dovedirea acțiunii, Proces-verbal de începere a urmăririi penale din 13.11.2002, adresa nr.236/III/5/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dosar nr.84 referitor la Registrul agricol privind gospodăriile colective ale țăranilor individuali, acte de stare civilă, extras de C.F.

nr.550 al comunei Nojorid, adeverința nr.2905/24.10.2002 emisă de Primăria Comunei Nojorid și titluri de proprietate nr.2196/12.08.2002 și nr.2258/04.09.2002. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamanta S. E.G. în contradictoriu cu Consiliul local Oradea. Consilier juridic L.L.solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Depune concluzii scrise. Avocat O.R. solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei expertize topografice.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.E.G. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, ca reprezentant al Statului Român și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este proprietara suprafeței de 13,02 ha teren-pășune situat în Duleul Vadalmaș Oradea având nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în suprafață de 3182 mp și a suprafeței de 127.067 mp în nr.top 4702/7 din C.F. nr.3174 Oradea și în consecință să se dispună intabularea dreptului său de proprietate în C.F. 3174 Oradea la nr.top 4702/5 a suprafeței de 3282 mp și a suprafeței de 127.067 mp nr.top 4702/7.

În subsidiar, reclamanta solicită ca pârâtul să fie obligat să-i atribuie suprafața de 13,02 ha în imediata vecinătate a acestui teren. În motivarea cererii sale reclamanta susține că antecesorul său, S.E. a primit în proprietate de la Statul Român în anul 1955 o suprafață de 13,02 ha pășune situată în Duleul Vadalmaș Oradea înscrisă în C.F. nr.3174 Oradea la nr.top 470271 În schimbul terenului comasat la G.A.C. Nojorid în primăvara anului 1950, așa cum rezulta din adresa nr.10524 din 14 mai 1955. Că S.E.a fost căsătorit cu F.W., care a lăsat un testament în favoarea sa, încheind cu aceasta și un contract de întreținere. Că terenul pe care l-a primit în proprietate nu a intrat niciodată în proprietatea C.A.P.

întrucât pășunile nu au făcut obiectul cooperativizării agriculturii, iar antecesorii săi nu au fost membri cooperatori. Precizează reclamanta că deși antecesorii săi, proprietari asupra terenului revendicat și pe care l-au deținut până după cooperativizare, nu au putut să-l intabuleze pe numele lor în C.F., deoarece regimul existent la acea dată nu a permis acest lucru. În drept reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile art.480 C.civ.și prevederile din Decretul-Lege 115/1938. După administrarea probelor cu acte și audierea martorului S.E.

Judecătoria Oradea pronunță sentința civilă 6067/04.07.2000 prin care admite acțiunea reclamantei S.E.G.și constată că aceasta este proprietara suprafeței de 13,02 ha pășune situată în Duleul Vadalmaș Oradea cu nr.top 4702/1 dezmembrat în nr.top 4702/5 în suprafață de 3282 mp și în nr.top4702/7 în suprafață de 127057 mp în scris în C.F.76902 Oradea, dispunând intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei în C.F. nou format nr.76902 Oradea la nr.top 4702/5 în suprafață de 3282 mp și nr.top 4702/7 în suprafață de 127057 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin adresa nr.10524/14.05.1955 a fostului Sfat Popular al orașului Oradea – Secția Agricolă (fila 4 dosar 2941/2000) s-a comunicat antecesorului reclamantei, numitul S.E.că în schimbul terenului proprietatea sa, comasat la C.A.P.Nojorid, a primit în loc un teren în suprafață de 10 ha în satul Sântion, în Duleul Domnului cu nr.top 695, reprezentând pășune și 13,02 ha teren din rezerva de stat în „Duleul Vadalmaș” Oradea situat administrativ în spatele Cimitirului Rulikovski cu nr.top 4702/1. Că reclamanta este succesoarea defunctului S.E.și al defunctei F.W., care, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului S.E., i-a testat cu titlu de legat particular la data de 17.04.1991 întreg dreptul ei de proprietate pe care îl are la moștenirea lăsată de la „primul soț și foștii socri asupra terenurilor arabile, clădiri și case care au fost colectivizate și naționalizate”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea, considerând că hotărârea este nelegală deoarece antecesorul reclamantei, S.E.s-a înscris în C.A.P. potrivit cererii formulate de acesta cu nr.1147/12 august 1959, aducând în cooperativă terenurile pe care le avea și anume 600 stânjeni pătrați vie și 50 oi, iar adeverința nr.10524 din 14 mai 1955 constituie un fals, împotriva căruia a solicitat începerea cercetărilor penale. Că antecesorul reclamantei înscriindu-se în C.A.P., reconstituirea drepturilor de proprietate pe care le pretinde cu privire la terenurile arătate în acțiune poate fi obținută numai potrivit procedurii prevăzute de Legea 18/1991. Prin decizia civilă nr.326/A/16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea se respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul Consiliul Local Oradea.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea împotriva deciziei civile nr.326/A/2001 pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.861/2001 pronunțată la 21 mai 2001 de Curtea de Apel Oradea. În esență instanța de recurs reține din probele administrate, la fel ca și instanța de fond și de apel, că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate cu adeverința nr.10524 din 14 mai 1955 eliberată de Sfatul Popular al Orașului Oradea – Secția Agricolă, adeverință care deși prezintă unele inadvertențe sesizate de recurentă și care sunt întemeiate, ea constituie totuși un început de probă, care a fost completată cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au confirmat schimbul de terenuri din anul 1955 pretins de reclamantă.

Împotriva sentinței civile nr.6067 din 04.07.2000 pronunțată de Judecătoria Oradea, deciziei civile nr.326 din 16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor și deciziei civile nr.861 din 21 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate cu art.330 pct.2 C.proc.civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G.nr.138/02.10.2000 și nr.59/27.04.2001 recurs în anulare considerând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind totodată și vădit netemeinice. În motivarea recursului în anulare se arată că deși acțiunea reclamantei S. E.G.

are natura juridică a unei acțiuni reale, în revendicarea unui imobil, întemeiată în drept pe dispozițiile art.480 C.civ.a fost admisă, cu toate că reclamanta nu a făcut dovada că autorii săi au fost proprietarii tabulari ai imobilului, în cartea funciară fiind înscris ca proprietar al terenului Statul Român care a dobândit dreptul de proprietate prin posesiune faptică în anul 1881. Că, reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea 18/1991, care reglementează redobândirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, prevederi legale care au fost ignorate și încălcate de instanțele judecătorești care au soluționat acțiunea în revendicare formulată în cauză, deși nu aveau competență în această materie.

În sfârșit, greșit și-au întemeiat instanțele hotărârile pronunțate pe înscrisul nr.10524/14 mai 1955 al Sfatului Popular al orașului Oradea, deoarece prin rezoluția nr.1305/P/2000 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea s-a constatat că înscrisul menționat este fals. Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin acțiunea introdusă la Judecătoria Oradea și înregistrată la această instanță sub nr.2941/2000 reclamanta S.E.G.a revendicat în contradictoriu cu Consiliul Local Oradea, ca reprezentant al Statului Român terenul în suprafață de 13,02 ha pășune situat în Duleul Vadalmaș Oradea înscris în C.F.3174 Oradea cu nr.top 4702/5 pentru suprafața de 3182 mp și în nr.top 4702/7 pentru suprafața de 127.067 mp.

În motivarea acțiunii sale reclamanta susține că a dobândit terenul revendicat de la antecesorii săi S.E.și respectiv F.W. și că S.E.a primit prin schimb, în urma comasării în anul 1950, a terenului proprietatea sa la C.A.P.Nojorid, 10 ha teren în satul Sântion și 13,02 ha teren, adică cel revendicat, din rezerva de stat în Duleul Vadalmaș Oradea, situat în spatele Cimitirului Rulikovski. Pentru a face dovada schimbului de terenuri și deci a dreptului de proprietate a autorului său, reclamanta s-a folosit de adresa nr.10524 din 14 mai 1955 prin care Sfatul Popular al Orașului Oradea – Secția Agricolă comunică lui S.E.care sunt terenurile primite în schimbul terenului inclus în anul 1950 în operațiunile de comasare la G.A.C.Nojorid.

Judecătoria Oradea a considerat adresa menționată ca fiind un început de dovadă a dreptului de proprietate pentru terenul primit în urma comasării pe care a completat-o cu declarațiile martorilor audiați în cauză și în final a admis acțiunea reclamantei, soluție menținută atât de instanța de apel cât și de Curtea de Apel Oradea care a respins recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Oradea. S-a dovedit însă că înscrisul cu nr.10524/14 mai 1955 care s-a pretins că a fost emis de fostul Sfat Popular al orașului Oradea este un act falsificat, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.2349/bis/28.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.500/A/10.07.2002 pronunțată de Tribunalul Arad și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.2898/03.12.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, acte depuse în faza de judecată a recursului în anulare (filele 22-44).

Cu privire la caracterul fals al adresei nr.10524 din 14 mai 1955 folosită de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate al antecesorului său referitor la terenul revendicat s-au făcut cercetări și de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea care prin rezoluția din 17.04.2001 a sesizat Judecătoria Oradea în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să constate falsul și să dispună anularea actului falsificat, o copie a rezoluției fiind depusă ca act nou în recurs la Curtea de Apel Oradea de către recurentul-pârât Consiliul Local Oradea (fila 25-27 dosar nr.1839/2001 al Curții de Apel Oradea).

De asemenea, recurentul-pârât Consiliul Local Oradea a depus ca act nou în recurs și copia adresei din 18.04.2001, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a înaintat acestei instanțe rezoluția din 17.04.2001 (fila 24 dosar) iar la termenul de judecată din 21.05.2001 a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului privind falsificarea adresei nr.10.524/14 mai 1955, folosită de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate. Deși potrivit art.129 alin.(5) C.proc.civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, instanța de recurs a respins cererea de suspendare a cauzei, considerând că este neîntemeiată, cu toate că soluția ce urma să se pronunțe în cauza privind falsul înscrisului folosit de reclamantă era esențială pentru pronunțarea unei hotărâri legale.

Prin decizia civilă nr.861/R/21 mai 2001 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea, împotriva deciziei civile nr.326/16 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul. Ulterior s-a dovedit că susținerile și apărările formulate de recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Oradea cu privire la caracterul fals al adeverinței nr.1052/14.05.1955 eliberată de Sfatul Popular al orașului Oradea, reținut de instanță ca fiind dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat de reclamantă, sunt întemeiate, prin sentința civilă nr.2349/bis/28.05.2002 pronunțată de Judecătoria Arad, înscrisul fiind constatat fals și dispunându-se anularea acestuia.

Așa fiind, se constată că recursul în anulare de față este fondat, hotărârile pronunțate în cauză întemeindu-se pe un înscris fals, care a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. În consecință se admite recursul în anulare de față și se casează hotărârile atacate iar pe fond judecându-se acțiunea reclamantei S.E.G. se respinge, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.861 R din 21 mai 2001 a Curții de Apel Oradea. Casează decizia atacată, decizia civilă nr.326 A din 16 februarie 2001 a Tribunalului Bihor precum și sentința civilă nr.6067 din 4 iulie 2000 a Judecătoriei Oradea și pe fond respinge acțiunea reclamantei S.E.G. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.