ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A.A.și A.Ș.împotriva deciziei nr.115 din 02.10.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți personal, lipsind intimata-pârâtă S.C.”M.” S.A.Sălaj. Procedura completă. Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost scris, modificarea deciziei și menținerea hotărârii de la fond. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.774 din 10.05.2002 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților A.A.și Ș., împotriva pârâtei S.C.”M.” S.A.Sălaj și pe cale de consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamanților imobilul înscris în C.F.

nr.35 nr.top 61/1 Vârșolț, compus din moară, curte și anexe și teren aferent de 4165 mp. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la notificarea înaintată de reclamanți către pârâtă, aceasta i-a îndrumat către instituția publică ce a efectuat privatizarea pentru acordarea de măsuri reparatorii, deoarece imobilele revendicate sunt evidențiate în patrimoniul societății pârâte. Că întrucât imobilul a fost preluat de stat fără respectarea dispozițiilor legale se impune restituirea în natură în temeiul art.1 pct.1-2 și art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr.115/2 octombrie2002, a admis apelul declarat de pârâta S.C.”M.” S.A.Sălaj împotriva sentinței civile nr.774/10.05.2002 a Tribunalului Sălaj, pe care o schimbă în tot și rejudecând pe fond cauza a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A.A.și Ș.A.împotriva pârâtei S.C.”M.”S.A.Sălaj având ca obiect restituire imobil.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că adresa nr.117/22.02.2002 expediată de pârâtă reclamanților nu constituie o decizie motivată în condițiile prevăzute de art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001. Că nefiind eliberată o decizie de către pârâtă, act care să fie cenzurat de instanță, reclamanții nu se pot adresa direct instanței de judecată pentru restituirea în natură a imobilului, făcând abstracție de dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr.10/2001. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece: - instanța de apel nu a fost preocupată să soluționeze cauza în fond și invocând faptul că adresa nr.117/22.02.2002 emisă de pârâtă nu constituie o decizie motivată în condițiile art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanți în condițiile Legii nr.10/2001; - se impunea soluționarea cauzei pe fondul ei și nu pe cale de excepție.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: În condițiile în care Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989, nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art.23 din Lege, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente – tribunalului – pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal tot în condițiile acestei proceduri speciale.

Inconsecvența legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu are nici o culpă. A considera că plângerea este prematură sau inadmisibilă și a o respinge ca atare, nu înseamnă numai a da dovadă de un formalism nejustificat, dar și a nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice de loc interesate în a pierde imobilul.

În speță, refuzul intimatei S.C.”M.” S.A.Zalău s-a materializat prin adresa nr.117/22.02.2002 expediată reclamanților care nu constituie o decizie motivată a organului de conducere al intimatei care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent a imobilului, în sensul art.27 alin.4 din Legea nr.10/2001. Ea se referă doar la faptul că reclamanții se pot adresa instituției publice pentru privatizare care să le acorde măsurile reparatorii. Prin urmare, atât pentru considerente de ordin legal deduse și accesul liber la justiție precum și pentru considerente de echitate, se impunea examinarea fondului cauzei de către instanța de apel, cu administrarea probatoriului necesar. Recursul declarat de reclamanți nu a fost încadrat în vreunul din motivele de casare prevăzute de art.304 pct.1-10 C.proc.civ., dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în art.304 pct.9 C.proc.civ..

Pentru toate aceste considerente Curtea reține că recursul declarat de reclamanții A.A.și Ștefan împotriva deciziei civile nr.115/2 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, este fondat și pe cale de consecință va fi admisă, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe – Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții A.A.și A.Ș.împotriva deciziei nr.115 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, pe care o casează. Trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.