ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2322/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanții A.A.și A.Ș.împotriva deciziei nr.115 din

02.10.2002 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenții-reclamanți personal, lipsind intimata-pârâtă S.C.”M.”

S.A.Sălaj.

Procedura completă.

Recurenții-reclamanți au

solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost scris, modificarea deciziei

și menținerea hotărârii de la fond.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.774

din 10.05.2002 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților A.A.și Ș.,

împotriva pârâtei S.C.”M.” S.A.Sălaj și pe cale de consecință, pârâta a fost

obligată să restituie reclamanților imobilul înscris în C.F. nr.35 nr.top 61/1

Vârșolț, compus din moară, curte și anexe și teren aferent de 4165 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că la notificarea înaintată de reclamanți către pârâtă,

aceasta i-a îndrumat către instituția publică ce a efectuat privatizarea pentru

acordarea de măsuri reparatorii, deoarece imobilele revendicate sunt

evidențiate în patrimoniul societății pârâte. Că întrucât imobilul a fost

preluat de stat fără respectarea dispozițiilor legale se impune restituirea în

natură în temeiul art.1 pct.1-2 și art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia nr.115/2 octombrie2002, a admis apelul declarat de pârâta S.C.”M.”

S.A.Sălaj împotriva sentinței civile nr.774/10.05.2002 a Tribunalului Sălaj, pe

care o schimbă în tot și rejudecând pe fond cauza a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamanții A.A.și Ș.A.împotriva pârâtei

S.C.”M.”S.A.Sălaj având ca obiect restituire imobil.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că adresa nr.117/22.02.2002 expediată de pârâtă

reclamanților nu constituie o decizie motivată în condițiile prevăzute de

art.24 alin.7 din  Legea nr.10/2001. Că nefiind eliberată o decizie de către

pârâtă, act care să fie cenzurat de instanță, reclamanții nu se pot adresa

direct instanței de judecată pentru restituirea în natură a imobilului, făcând

abstracție de dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind

netemeinică și nelegală, deoarece:

- instanța de apel nu a

fost preocupată să soluționeze cauza în fond și invocând faptul că adresa

nr.117/22.02.2002 emisă de pârâtă nu constituie o decizie motivată în

condițiile art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001, a respins ca inadmisibilă

cererea formulată de reclamanți în condițiile Legii nr.10/2001;

- se impunea soluționarea

cauzei pe fondul ei și nu pe cale de excepție.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

În condițiile în care Legea

nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

06.03.1945-22.12.1989, nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care

persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția

prevăzută de art.23 din Lege, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza

persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente –

tribunalului – pe considerentul că plângerea ar fi prematur introdusă sau

inadmisibilă.            Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are

valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie

cenzurat de către tribunal tot în condițiile acestei proceduri speciale.

Inconsecvența legiuitorului

și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu

poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica

drepturile recunoscute de lege și nici un temei de a o pune pe aceasta într-o

situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul

prevăzut de lege, în condițiile în care nu are nici o culpă.

A considera că plângerea

este prematură sau inadmisibilă și a o respinge ca atare, nu înseamnă numai a

da dovadă de un formalism nejustificat, dar și a nesocoti caracterul

reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în

redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-le să aștepte în mod

nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice de loc

interesate în a pierde imobilul.

În speță, refuzul intimatei

S.C.”M.” S.A.Zalău s-a materializat prin adresa nr.117/22.02.2002 expediată

reclamanților care nu constituie o decizie motivată a organului de conducere al

intimatei care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent a imobilului,

în sensul art.27 alin.4 din Legea nr.10/2001. Ea se referă doar la faptul că

reclamanții se pot adresa instituției publice pentru privatizare care să le

acorde măsurile reparatorii.

Prin urmare, atât pentru

considerente de ordin legal deduse și accesul liber la justiție precum și

pentru considerente de echitate, se impunea examinarea fondului cauzei de către

instanța de apel, cu administrarea probatoriului necesar.

Recursul declarat de

reclamanți nu a fost încadrat în vreunul din motivele de casare prevăzute de

art.304 pct.1-10 C.proc.civ., dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă

încadrarea lor în art.304 pct.9 C.proc.civ..

Pentru toate aceste

considerente Curtea reține că recursul declarat de reclamanții A.A.și Ștefan

împotriva deciziei civile            nr.115/2 octombrie 2002 a Curții de Apel

Cluj, este fondat și pe cale de consecință va fi admisă, se va casa decizia

atacată și se va trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe –

Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții A.A.și A.Ș.împotriva deciziei nr.115 din 2 octombrie 2002 a Curții

de Apel Cluj, pe care o casează.

Trimite cauza pentru

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2003.