ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4135/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Cluj sub nr. 4827 din 17 aprilie 2002, reclamantul N.A.N. a

chemat în judecată pârâtele SC N. SA, Cooperativa Arta Jucăriilor, A.V.A.S. și

Primăria Municipiului Cluj Napoca, solicitând revendicarea în natură sau în

echivalent bănesc a cotei de 8/14 din imobilul situat în Cluj Napoca.

În drept au fost invocate

prevederile art. 115 și urm. C. proc. civ., art. 480–482, art. 1898–1899 C.

civ., art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 823 din 16

septembrie 2003 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea reclamantului

împotriva pârâților SC N. SA, cooperativa A.J., A.P.A.P.S. București

constatându-se că valoarea de circulație corespunzătoare cotei de 8/14 parte

din imobilul înscris în C.F. col. 38196 Cluj și C.F. individuală 38197 Cluj

este de 2.129.800.000 lei fiind obligată A.P.A.P.S. să emită o decizie în

temeiul căreia reclamantul va primi acțiuni la societățile comerciale,

tranzacționate pe piața de capital în valoare de 2.129.800.000 lei.

Au fost respinse restul capetelor de

cerere privind constatarea nevalabilității trecerii în proprietatea statului,

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, rectificare carte

funciară și intabularea dreptului de proprietate.

S-a respins acțiunea împotriva

Primăriei municipiului Cluj și A.P.A.P.S., sucursala Regională Nord Vest,

pentru lipsa capacității procesuale pasive.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta A.P.A.P.S. București.

În susținerea apelului, s-a invocat

lipsa calității procesuale pasive și faptul că obligația de restituire în

natură este în sarcina unității deținătoare și nu poate fi substituită prin

alte măsuri operatorii în cazul imobilelor preluate de stat fără titlu valabil

decât cu acordul persoanei îndreptățite. Or, imobilul este deținut în prezent

de SC N. SA Cluj-Napoca și ca atare această unitate trebuia să se pronunțe prin

decizie sau dispoziție motivată conform art. 23 și art. 24 din Legea 10/2001 și

nu A.P.A.P.S.

Pârâta a invocat faptul că din

cererea de chemare în judecată a reclamantului nu rezultă că a parcurs mai

întâi procedura obligației prevăzută de art. 21-26 din lege.

S-a susținut în aceeași idee că

reclamantul trebuia să se adreseze prefecturii în a cărei rază se află ori s-a

aflat imobilul preluat abuziv.

S-a invocat faptul că neavând drept

de proprietate asupra bunurilor societăților comerciale, A.P.A.P.S. nu este

răspunzătoare nici de mișcările care au loc în interiorul patrimoniului

acestora.

Pârâta a mai arătat că nu i-au fost

comunicate înscrisurile pe care se sprijină acțiunea, fiind astfel în

imposibilitate de a-și exercita unul din drepturile procedurale general

recunoscute, dreptul la apărare.

S-a mai învederat că pentru

aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 trebuie îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: imobilele să fie preluate de stat cu titlu

valabil; constatarea valabilității sau nevalabilității titlului statului este

competența instituției și ca imobilul să facă parte din patrimoniul societății

privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, s-a arătat că în cauză nu

s-au dovedit aceste aspecte și instanța în mod greșit a obligat-o pe apelantă

la emiterea deciziei de restituire în echivalent.

S-a susținut că instanța în raport

de obiectul acțiunii și a probelor de la dosar, a acordat ce nu s-a cerut

nefiind îndeplinite nici cerințele art. 27 din Legea nr. 10/2001. Apelanta față

de motivele invocate a solicitat modificarea hotărârii în sensul respingerii

acțiunii reclamantului.

Intimații prin întâmpinare depusă la

dosar s-au opus admiterii apelului.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 196/A/2003 a respins însă apelul formulat în cauză ca nefondat

reținând în esență, că față de obiectul dedus judecății, de faptul că la 17

ianuarie 2002, notificarea reclamantului a fost trimisă de către prefectură la

A.P.A.P.S., sucursala Cluj, și apoi comunicată la A.P.A.P.S. București, aceasta

din urmă având obligația de a stabili prin decizie sau dispoziție motivată,

valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare prin negociere,

astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 31 alin. (6) din Legea nr.

10/2001.

În termen legal a declarat recurs

pârâta, împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) dar și pentru

faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).

Totodată a solicitat, în

conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. civ. suspendarea executării

sentinței civile nr. 823 din 16 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Cluj

cu privire la obligarea reclamantei A.P.A.P.S. de a emite o decizie în temeiul

căreia reclamantul N.A. va primi acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital în valoare de 2.129.800.000 lei.

Recurenta a învederat că instanța de

apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile speciale ale Legii nr.

10/2001, fără a ține cont de procedura specială reglementată, în sensul că, în

cazul unei acțiuni promovate în temeiul actului normativ menționat, petentul,

după epuizarea procedurii prealabile reglementată de art. 27 și urm., se poate

adresa instanței competente în condițiile art. 31 din actul normativ.

În opinia recurentului, Legea nr.

10/2001 prevede o procedură prealabilă necontencioasă pe care petentul trebuie

să o parcurgă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a solicita despăgubiri

în condițiile impuse de acest act normativ.

A.P.A.P.S. consideră că acțiunea în

justiție promovată în prezenta cauză este prematură, deoarece are caracter

subsidiar neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative

obligatorii și prealabile.

Cu privire la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., îl susține având în vedere că

reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii, cu atât mai mult cu cât din

conținutul acțiunii nu rezultă cuantumul despăgubirilor și în ce constau

acestea așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Recursul se privește a fi nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Art. 20 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 10/2001 prevăd că restituirea în natură se va face direct de către unitatea

care deține imobilul solicitat, care va fi notificată potrivit art. 21 și care

conform art. 23 alin. (1) este obligată să se pronunțe prin decizie sau

dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, putând fie să

dispună restituirea în natură [art. 23 alin. (4)], fie să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii

imobilului, dacă restituirea imobilului în natură nu este posibilă.

Per a contrario

, în cazul reglementat prin

art. 27 alin. (1), adică privitor la imobilele preluate cu titlu valabil

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri

reparatorii prin echivalent, ipoteză în care notificarea se adresează

instituției publice implicate care a efectuat privatizarea (în cazul nostru

A.V.A.S.S) în raza căreia este sau era situat imobilul art. 27 alin. (2),

aceasta fiind obligată să emită decizie sau dispoziție motivată potrivit art.

28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Așadar, indiferent de conținutul

notificării sau de faptul că nu s-a realizat negocierea și nici nu s-a emis

vreo decizie, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, reclamantul are

deschisă calea acțiunii în justiție, cum a și procedat de altfel, urmând ca

prin hotărârea judecătorească să se stabilească valoarea corespunzătoare

stabilită printr-o expertiză aferentă cotei de imobil preluate abuziv.

În raport de considerentele arătate

se apreciază că recursul este nefondat urmând a fi respins în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 196/A din 30 ianuarie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.