ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6287/2004

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată cu nr. 2109/2000

pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții M.E.I. și S.V.C. au chemat în

judecată Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de

reprezentant al Statului Român, solicitând să se dispună anularea titlului de

proprietate al acestuia cu privire la imobilul din Cluj-Napoca, evidențiat în C.F.

Cluj, cu nr.top 912, precum și rectificarea cărții funciare, în sensul radierii

dreptului statului, înscris sub B 2-3 și reînscrierea lui în favoarea

titularului tabular anterior.

În motivarea acțiunii reclamanții au

susținut că imobilul ce a făcut obiect al dreptului de proprietate tabular al

antecesoarei lor, M.E., a fost naționalizat cu încălcarea prevederilor

Decretului nr. 92/1950, fiind preluat de stat în baza unui titlu nevaforabil.

Pe parcursul soluționării cauzei au

intervenit în proces, în interes propriu, terții C.M.S., M.N. și G.A.,

cumpărătorii apartamentelor cu nr. top 5,4, respectiv 6 din imobilul în

litigiu, solicitând instanței să constate, în contradictoriu cu reclamanții,

existența dreptului de proprietate al fiecăruia asupra apartamentelor pe care

le ocupă, dobândite în baza Legii nr. 112/1995.

Ulterior reclamanții, într-un proces

separat, au sesizat Judecătoria Cluj-Napoca solicitând să se constate nulitatea

contractelor de vânzare–cumpărare încheiate între pârâții SC C. SA Cluj și

numiții C.M.S., M.N. și M.D.A.S., G.A., T.D., nulitatea partajului efectuat și

operat în C.F. Cluj privind imobilul în litigiu; s-a cerut de asemenea să se

dispună sistare foilor de carte funciară individuale, deschise cu nr. 124.344,

124.787, 124.788, 131.270, 124.158, precum și a foii colective nr. 124.157,

vizând același imobil.

Prin încheierea din 15 decembrie 2000,

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat conexitatea celor două cauze, le-a reunit

în temeiul art. 164 C. proc. civ. și a procedat la declinarea competenței în

favoarea Tribunalului Cluj, reținând că sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1

lit. b) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj cu nr. 1140/2001, fiind soluționată prin sentința civilă nr.

454 din 26 noiembrie 2001 în sensul respingerii acțiunii reclamanților

împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca, SC C. SA Cluj prin lichidator AT P. SA Cluj, C.M.S., M.N., M.D.A.S.,

G.A. și T.D., având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate al

statului, a contractelor de vânzare-cumpărare și a actului de partaj, precum și

rectificarea de carte funciară.

Au fost admise cererile de intervenție în

interes propriu, constatându-se legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut în esență că:

- imobilul în litigiu a fost preluat

de Statul Român printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. I din Decretul

nr. 92/1950, antecesoarea reclamanților aparținând categoriei sociale vizate

prin acest act normativ;

- contractele de vânzare-cumpărare

încheiate de intervenienții sunt valabile și urmează să-și producă efecte întrucât

au fost respectate dispozițiile Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții, susținând pe de o parte că măsura naționalizării s-a făcut cu

încălcarea procedurii instituite prin Decretul nr. 92/1950 și față de o persoană,

M.E. , care era exceptată conform prevederilor art. II din acest act normativ,

fiind muncitoare încă înainte de anul 1950.

Sub un alt aspect, s-a arătat că sunt

nule absolut cele 4 contracte de vânzare-cumpărare pentru apartamentele din

imobil, ca efect al principiului desființării actelor subsecvente.

Examinând legalitatea și temeinicia

sentinței în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 57 din 19 aprilie 2002 a admis apelul reclamanților, a schimbat în

totalitate sentința și, rejudecând în fond:

- a constatat că naționalizarea

imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil;

- a dispus rectificarea înscrierii în C.F.

prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de

administrare operativă a fostului Sfat Popular al Orașului Cluj și reînscrierea

aceluiași drept în favoarea fostului proprietar care este antecesoarea

reclamanților, M.E. , născută V., văduva lui M.J.;

- a constatat nulitatea contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate între pârâții SC C. SA, pe de o parte, și T.D., M.N.

și M.D.A.S., C.M.S. și G.A. pe de altă parte;

- a dispus radierea din C.F. a

drepturilor acestor cumpărători și reînscrierea celui al antecesoarei

reclamanților;

- a respins ca neîntemeiate capetele petitorii

din acțiunea principală privind anularea dezlipirii corpului funciar și

sistarea cărților funciare individuale, precum și cererile de intervenție în

interes propriu formulate de cumpărătorii apartamentelor.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a stabilit că:

- reclamanții au calitatea procesuală

activă, fiind unicii succesori ai mamei lor, S.I., decedată la 19 ianuarie

1998, care la rândul ei a moștenit-o pe M.E. , născută V., proprietar tabular

al imobilului în litigiu;

- bunul a fost naționalizat conform

Deciziei nr. 252 din 23 noiembrie 1959 a fostului Sfat Popular al Orașului

Cluj, ca efect al Decretului 92/1950, fiind menționat în lista-anexă la poz.88,

conform suplimentării acesteia prin HCM nr. 2360/1956.

- imobilul a fost ulterior împărțit în 6

unități locative iar patru dintre acestea au fost vândute intervenienților în

temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995;

- HCM nr. 2360/1956, care a completat

lista-anexă la Decretul nr. 92/1950 nu a fost publicată în M. Of., ceea ce a

încălcat atât prevederile Constituției din anul 1948 cât și ale Constituției

din anul 1952; în consecință, actul normativ trebuie considerat inexistent și

nu produce nici un efect juridic, astfel încât titlul statului nu poate fi

considerat valabil;

- în favoarea cumpărătorilor

apartamentelor nu poate fi reținută buna-credință, aceștia știind sau putând să

afle, cu diligențe minime, că vânzătorul nu este un adevărat proprietar, astfel

încât și-au asumat riscurile decurgând dintr-o asemenea situație;

- rectificările de carte funciară trebuie

să reflecte aceste împrejurări însă dezlipirea corpului funciar și sistarea

cărții funciare individuale nu pot fi dispuse decât în contradictoriu cu toți

proprietarii de apartamente, unii dintre aceștia nefiind părți în proces.

Împotriva acestei decizii au declarat

recursuri pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și pârâții-intervenienți

M.N. și M.D.A.S., C.M.S., T.D. și G.A.

În toate recursurile s-a solicitat

modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți

împotriva sentinței și a menținerii ei astfel cum a fost pronunțată în fond de

către tribunal.

Recurenții și-au întemeiat criticile pe

dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că:

- titlul statului este valabil deoarece,

pe de o parte, a fost respectată procedura legală de preluare a imobilului iar

pe de altă parte nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că antecesoarea

reclamanților ar fi fost exceptată de la naționalizare conform prevederilor

art. II din Decretul nr. 92/1950;

- pârâții-intervenienți persoane fizice

au cumpărat cu bună-credință, respectând întru-totul condițiile, termenele și

procedura instituite prin Legea nr. 112/1995, astfel încât contractele

încheiate sunt pe deplin valabile și urmează să-și producă efecte.

Intimații-reclamanți au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând întregul material probator

administrat în cauză, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că

recursurile sunt întemeiate, soluția corectă, pe fond, fiind cea a respingerii

acțiunii și admiterii cererilor de intervenție, așa cum a procedat tribunalul,

cu unele mențiuni esențiale cu privire la rațiunile acestei rezolvări și la

motivare.

Astfel, sub un prim aspect se constată

că, așa cum corect a reținut curtea de apel, statul nu și-a constituit un titlu

valabil asupra imobilului în litigiu.

Aceasta deoarece, pe de o parte, trecerea

în proprietatea statului s-a făcut în temeiul unui act normativ ce a completat

lista-anexă la Decretul nr. 112/1995 și nu a fost niciodată publicat iar pe de

altă parte s-au făcut dovezi cu înscrisuri și martori în sensul că antecesoarea

reclamantei nu era un „exploatator de locuințe” în sensul art. I din Decretul

nr. 92/1950. Ea era încadrată în muncă și locuia în imobilul naționalizat, care

se compunea, la acel moment, din doar trei unități locative.

Lipsa de valabilitate a titlului statului

este în aceste condiții evidentă iar reclamanții au vocație la măsurile

reparatorii stabilite în această materie prin acte normative speciale.

Cu toate acestea, nevalabilitatea

titlului statului nu are în speță, drept consecvență, admiterea acțiunii și

anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către chirașii

intervenienți.

În acest context este de reținut sub un

prim aspect că acțiunea nu poate fi admisă față de Statul Român întrucât acesta

nu mai este în posesia bunului, deci și-a pierdut calitatea de „posesor

neproprietar”, înstrăinând în favoarea unor persoane fizice care au dobândit cu

bună-credință.

Din acest punct de vedere, soluția

pronunțată în apel este greșită, întrucât constatarea nevalabilității titlului

statului nu are drept consecință automată și obligatorie deființarea actelor de

înstrăinare subsecvente. Principiul

resoluto jure dantis

... cunoaște un

corectiv important în regula păstrării actelor cu titlu oneros încheiate cu

terții care au dobândit cu bună-credință.

Or, în speță, prezumția de bună-credință

în favoarea pârâților-intervenienți numai că nu a fost infirmată ci s-a

consolidat prin probatoriile administrate.

Astfel, este neîndoielnic dovedit că:

- la momentul încheierii contractelor de

vânzare-cumpărare (anii 1996 și 1997) statul figura ca proprietar înscris în

cartea funciară;

- la același moment autoarea

reclamanților formulase la organele administrative o cerere, întemeiată pe

prevederile Legii nr. 112/1995, privind acordarea de despăgubiri, care s-au și

stabilit;

- nu exista la acea dată nici o acțiune

în justiție ori măcar o notificare care să-i vizeze pe pârâții-intervenienți cu

privire la apartamentele respective;

- au fost îndeplinite cumulativ toate

condițiile, termenele și procedurile legate de înstrăinarea apartamentelor în

litigiu către chiriași, conform Legii nr. 112/1995.

În aceste condiții, aserțiunea din

decizie potrivit căreia pârâții-intervenienți „cunoșteau ori puteau să

cunoască” faptul că dobândesc de la un neproprietar nu are nici un temei și a

condus la greșita admitere a acțiunii.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 312

alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile și va modifica

decizia pronunțată în apel în sensul respingerii apelului reclamanților

împotriva sentinței tribunalului, ce va fi menținută în contextul motivării

dată prin prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de pârâții M.N. și M.D.A.S., C.S.M., T.D., G.A.,

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 57 din 19

aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Modifică

decizia în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții M.E.I. și S.V.C. împotriva

sentinței civile nr. 454 din 26 noiembrie2001 a Tribunalului Cluj pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie

2004.