ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9008/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Tribunalul Cluj la 31 octombrie 2003, reclamanții M.I., M.A., S.G.F.L. și S.M.L. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că terenul identificat în C.F. Cluj nr.top 12846/24/2 situat în Cluj, în prezent înscris în C.F. Cluj a fost preluat abuziv prin Decretele nr. 108/1983 și 89/1982. S-a solicitat totodată anularea Dispoziției nr. 3365 din 26 septembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj prin care s-a respins notificarea reclamanților formulată în temeiul Legii 10/2001, precum și rectificarea C.F.

prin restabilirea situației anterioare de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român operat în baza Decretului de expropriere și înscrierea dreptului reclamanților. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 113 din 9 februarie 2004, a admis plângerea reclamanților și a constatat că imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost preluat în mod abuziv de stat. S-a anulat dispoziția nr. 3365 din 26 septembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului cu nr.top.12846/24/2 înscris în C.F. Cluj. S-a dispus rectificarea de carte funciară în sensul restabilirii situației anterioare prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului.

Au fost obligați pârâții în solidar la 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantul S.G.F.L. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F. nr.top 12846/24/2 actualmente înscris în C.F. Cluj a fost înscris pe numele proprietarului C.P. Prin sentința civilă nr. 3744/1990 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pârâtul C.A.T., în calitate de moștenitor al fostului proprietar C.F., a fost obligat să recunoască reclamantei S.E. dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Cluj nr.top 12846/24 loc de casă deasupra hajongardului în suprafață de 600mp. În baza sentinței menționate, numita S.E. și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului și asupra casei existente pe acesta.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 735 din 18 ianuarie 1991 de Notariatul de Stat Județean Cluj, numita S.E. a vândut reclamanților imobilul casă și teren, înscris în C.F. Cluj cu nr.top 12846/24. În vederea înstrăinării, Primăria municipiului Cluj-Napoca a eliberat autorizația de înstrăinare nr. 25835/318 din 5 ianuarie 1991. Reclamanții și-au întabulat în C.F. dreptul de proprietate, însă ulterior la 11 februarie 1998 Statul Român a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 260 mp, teren dobândit în baza Decretelor nr. 108/1983 și 89/1984 ale Consiliului de Stat, acte normative în temeiul cărora terenul cu nr.top 12846/24 a fost dezmembrat în două nr.top noi, respectiv nr. 12846/24/1 în suprafață de 340 mp.

înscris pe numele reclamanților și nr.top 12846/2 în suprafață de 260 mp, transmis în C.F. Cluj în favoarea Statului Român. Prima instanță a apreciat că reclamanții au calitatea de persoană îndreptățită la restituire în înțelesul art.3 din Legea 10/2001, ca succesori în drepturi ai fostului proprietar, chiar dacă la data emiterii decretelor menționate era proprietar S.E. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, susținând că imobilul a fost expropriat în baza Decretelor nr. 108/1983 și 89/1984 de la S.E., anterior cumpărării de către reclamanți, situație în care a fost corect soluționată notificarea petenților. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1163/A din 17 mai 2004 a admis apelul pârâtului și a schimbat sentința apelată în sensul respingerii plângerii formulate de reclamanți împotriva dispoziției nr. 3365 din 26 septembrie 2003, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Prin considerentele deciziei, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanții-intimați nu au fost proprietarii imobilului revendicat, motiv pentru care nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din Legea 10/2001. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții M.I., M.A., S.G.F.L. și S.M.L. la 22 iunie 2004, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii sentinței Tribunalului Cluj. Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că în anexa decretului de expropriere figurează E.S., deși aceasta a devenit proprietar tabular abia în 1991, fapt ce conduce la concluzia că măsura exproprierii este lovită de nulitate absolută, neputând produce nici un efect, cu atât mai mult cu cât cele două decrete nu au fost publicate în Buletinul Oficial.

Pe cale de consecință, s-a susținut că fostul proprietar nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate pe care l-au transmis reclamanților, ambele înstrăinări fiind încuviințate de Consiliul Local. Recurenții au învederat că în mod eronat, instanța de apel, deși a făcut trimitere la dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001 potrivit cărora beneficiază de măsuri reparatorii nu doar foștii proprietari ci și moștenitorii acestora, a omis să facă aplicarea acestui text de lege în favoarea reclamanților, ca succesori în drepturi ai fostului proprietar. Intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a formulat la 27 octombrie 2005 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților.

În faza recursului nu s-au administrat noi probe. Analizând ansamblul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea urmează să aprecieze că recursul reclamanților este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din Legea 10/2001 întrucât nu au fost proprietarii imobilului revendicat la data transmiterii dreptului de proprietate către stat ca efect al exproprierii. Astfel măsura exproprierii a fost aplicată față de S.E., anterior cumpărării imobilului de către reclamanți. În sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare singurul mijloc de probă admisibil este extrasul de carte funciară care relevă titularul dreptului de proprietate la momentul preluării, în speță reclamanții nedovedind această calitate.

Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea 10/2001 atunci când a apreciat că reclamanții nu au calitatea de persoane fizice îndreptățite la măsuri reparatorii. Astfel dispozițiile art. 4 nu sunt incidente în speță și nu pot fi interpretate extensiv, situația reclamanților neputând fi asimilată situației „moștenitorilor” persoanei îndreptățite, respectiv fostului proprietar de la data preluării abuzive a imobilului. În raport de acest argument, împrejurarea că înstrăinarea terenului către reclamanți s-a făcut în baza unei autorizații administrative de înstrăinare eliberează în anul 1990 de Consiliul Local este lipsită de relevanță. Ca atare se aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1163 A din 17 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.