ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3797/2003

Asupra recursului privind conflictul negativ de competență de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 852 din 9 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 9494/2002 a fost declinată în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, competența de soluționare a acțiunii civile intentată de reclamanții I.G.A. și I.V., contra pârâților Primarul Municipiului Cluj Napoca, Consiliul Local Cluj Napoca, S.C. C.A. S.A. Cluj prin lichidator S.C. AT P. S.A. Cluj, B.E. ș.a. având ca obiect stabilirea preluării fără titlu legal de către stat a imobilului din Cluj Napoca , radierea dreptului de proprietate al statului, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și a rectificării de carte funciară.

S-a reținut în considerente că, valoarea imobilului nu depășește 2 miliarde lei, astfel că judecarea pricinii cade potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., în competența judecătoriei. Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 1670 din 3 martie 2003, reținând că reclamanții au indicat că valoarea întregului imobil revendicat este de 7,7 miliarde lei, și-a declinat competența de judecată în favoarea Tribunalului Cluj, constatând ivirea conflictului negativ de competență a înaintat cauza Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului. Prin sentința civilă nr. 21 din 16 aprilie 2003 Curtea de Apel Cluj – stabilește competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanții I.G.A.

și I.V., având ca obiect nelegalitatea titlului de proprietate a Statului, rectificarea CF, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, în favoarea Tribunalului Cluj. Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâții M.E., ș.a. solicitând modificarea hotărârii atacate prin stabilirea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere criteriul valoric raportat la valoarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, precum și petitele din acțiunea reclamanților. Recursul este nefondat. Pârâții nu și-au structurat motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 302 1 pct. 3 C. proc.

civ. (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003) care arată că cererea de recurs va cuprinde „motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor”. Deci, recurenții ar fi trebuit să invoce motivele de casare prevăzute de art. 304 de la 1-10 C. proc. civ. și să-și exprime nemulțumirile față de decizia recurată în raport de aceste motive. Recurenții nu au procedat așa, iar simpla relatare a faptelor procesului nu este suficientă, pentru că recursul nu are caracter devolutiv. Dar, distinct de cele mai înainte arătate, este de reținut că instanța de apel a constatat în mod temeinic, interpretând corect dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere criteriul valoric al cererilor supuse judecății.

Acțiunea întentată de reclamanți se referă la întreg imobilul – construcție și teren, astfel că valoarea imobilului urmează a fi apreciată și trebuie raportată la întregul imobil. Valoarea apartamentelor supuse anulării luată din prețul de vânzare-cumpărare, nu poate determina competența. Ca urmare, valoarea întregului imobil compus din apartamente nevândute, încă în proprietatea Statului și apartamente vândute de stat, recurenților-pârâți, fiind de peste 7.000.000.000 lei, competența revine Tribunalului Cluj, astfel cum corect a stabilit instanța de apel. Astfel fiind, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții M.E., R.L., R. C., D. G., D.M.M., D.A. și D.V., împotriva sentinței civile nr. 21 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.