ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de reclamantul P.G.împotriva sentinței
civile nr.7 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția civilă.
La
apelul nominal au lipsit recurentul reclamant P.G.și intimații-pârâți Statul
român prin Consiliul Local al Municipiului
Cluj Napoca
,
S.C.
”
C.A.
” SA prin
lichidator S.C. AT P. SA, K.O., K.D., A.V., D.E., D.Ș., S.C. F.C.SRL și R.V.
Procedura
completă.
C U R T E A
Asupra
recursului de față:
Din
examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.6234 din 4 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca
s-a declinat competența de soluționare a acțiunii civile introduse de
reclamantul P.G.împotriva pârâților Statul român, C.O.și D., A.V., D.E. și Ș.,
S.C. “F.C.”SRL Cluj-Napoca și a cererii de intervenție formulată de R.V., în
favoarea Tribunalului Cluj.
S-a
reținut că valoarea obiectului litigiului privitor la constatarea nulității
preluării de către stat a 3 imobile care au aparținut antecesorului
reclamantului și anularea contractelor de vânzare-cumpărare a unor apartamente
din aceste imobile este de peste 2 miliarde lei, potrivit evaluării făcute de
reclamant și în baza art.2 pct.1 litera b C.proc.civ.competența de soluționare
a cauzei revine Tribunalului Cluj.
Investit
cu acțiunea introdusă de reclamant, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.29
din 15 ianuarie 2003, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei
Cluj-Napoca și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Cluj, pentru regulator de
competență.
Tribunalul
a apreciat că; ținând seama de obiectul litigiului, valoarea imobilelor rețin
ute în contractele de vânzare-cumpărare, competența de rezolvare a cauzei
aparține Judecătoriei Cluj-Napoca.
Curtea
de Apel Cluj, chemată să judece conflictul negativ de competență ivit, a
pronunțat sentința civilă nr.7 din 12 februarie 2003, prin care a stabilit
competența de soluționare a acțiunii în rectificarea cărții funciare,
nulitatea actelor de înstrăinare, stabilirea masei succesorale și intabularea
dreptului obținut prin moștenire, intentată de reclamant, precum și a cererii
de intervenție formulată de R.V., în favoarea Tribunalului Cluj.
În
motivarea acestei soluții, curtea de apel a învederat că reclamantul a evaluat
imobilele pretinse (filele 38, 41, 43) la peste 2 miliarde lei, valoare care
atrage competența tribunalului potrivit art.2 pct.1 litera b C.proc.civ.
Împotriva
sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul,
cerând modificarea ei, în sensul stabilirii competenței de soluționare a
acțiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Recurentul
susține că valoarea apartamentelor cumpărate din imobilele antecesorului său,
preluate abuziv de stat, este sub 2 miliarde lei, apoi capetele de cerere
privind stabilirea masei succesorale și a calității lui de moștenitor sunt de
competența judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor cuprinse în masa
succesorală, iar constatarea nulității preluării de către stat a imobilelor
are ca scop posibilitatea de a putea cere constatarea nulității contractelor de
vânzare –cumpărare, conform art.46 din Legea nr.10/2001.
Recursul
este nefondat.
Acțiunea
introdusă de recurent la 13 mai 2002 este fondată pe prevederile Legii
nr.10/2001, act normativ indicat expres în cerere, ca temei de drept, alături
de art.34 din Legea nr.115/1938 și art.650 C.civ., la cererea de chemare în
judecată fiind anexate notificările trimise de recurent pentru fiecare din cele
trei imobile pretinse.
Legea
nr.10/2001 reglementează posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa
instanței de judecată în ipotezele și în condițiile prevăzute în lege,
precizând instanța competentă, anume secția civilă a tribunalului.
Pe
de altă parte, primul capăt al acțiunii formulate de recurent are ca obiect
constatarea nulității preluării de către stat a imobilelor situate în
Cluj-Napoca, ce au aparținut antecesorului său, cerere principală și nu
accesorie, cum o consideră recurentul, iar valoarea celor trei imobile,
estimată de recurent, cu sumele indicate în notificări (filele 38, 41, 43 în
valoare de 10.080 USD, 41.500 USD și 180.000 USD), totalizează peste 2 miliarde
lei, ceea ce atrage incidența art.2 pct.1 litera b C.proc.civ.și implicit
competența tribunalului.
Capetele
de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare și stabilirea
masei succesorale, a compunerii ei, care include și cele trei imobile pretinse,
sunt subsecvente cererii de restituire în natură a imobilelor preluate de stat.
Așadar,
corect s-a reținut în hotărârea atacată competența materială a Tribunalului
Cluj în a judeca, în primă instanță, acțiunea formulată de recurent, urmând a
respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.G.împotriva sentinței nr.7 din
12 februarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.