ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2332/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 349 din 24 iunie 2008, a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca cu privire la

petitele de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între Statul Român prin mandatar SC C. SA și R.P., C.E. și E., F.T.

și T.R., constatând preluarea abuzivă, rectificarea C.F. și a respins reținerea

cu privire la aceste petite ca urmare a admiterii excepției; a respins ca

inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții K.G. și B.I., în contradictoriu

cu pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, G.M., F.T., R.P., C.S.E.,

C.M. și T.I.M., pentru constatarea că au formulat în termen legal acțiunea

pentru constatarea preluării abuzive, pentru constatarea nulității sentinței

civile nr. 4112/2003, constatarea nulității de drept a deciziei civile nr. 1135/A/2003

a Tribunalului Cluj și a deciziei civile nr. 194/R/2006 a Curții de Apel Cluj,

constatarea faptului că cererile pentru constatare preluare abuzivă, constatare

nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare și rectificare C.F., nu au

fost soluționate de o instanță competentă material; a respins capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat

sub nr. 500 din 9 februarie 2007 prin care pârâții C.S.E. și C.M. au vândut

apartamentul nr. 4 cu nr. top 10739/1/IV numitei T.I.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că analizând excepția autorității de lucru judecat raportat la

sentința civilă nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj - Napoca, s-a statuat că în

cauză este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 257 din 13 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții K.G. și B.I. împotriva sentinței civile nr. 349 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că, în mod judicios instanța de fond în raport de sentința civilă nr.

4112 din 6 aprilie 2003 a Judecătoriei Cluj - Napoca, prin care s-au respins

capetele de cerere ale acelorași reclamanți vizând constatarea preluării

abuzive a imobilului în litigiu, constatarea preluării abuzive a imobilului în

litigiu, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și

rectificarea de C.F. operează excepția autorității de lucru judecat, existând

identitate de părți, obiect și cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 257 din 13

octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au declarat recurs

reclamanții K.G. și B.I., criticând-o ca fiind nelegală invocând art. 8 și art.

9 C. proc. civ. – deoarece:

- Instanța de apel fără temei legal a dat

eficiență juridică sentinței civile nr. 4112/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

anulată prin sentința civilă nr. 28 din 29 mai 2003 a Curții de Apel Cluj.

- Instanța de apel nu are nicio

competență să stabilească că sentința dată pe regulatorul de competență este

eronată.

Recursul nu este fondat.

Sentința civilă nr. 4112/2003 a

Judecătoriei Cluj - Napoca a fost menținută prin decizia civilă nr. 1135/A/2003

pronunțată de Tribunalul Cluj. Din considerentele acestei din urmă decizii, s-a

reținut că prin sentința civilă nr. 28/2003 a Curții de Apel Cluj, s-a

soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și

Judecătoria Cluj-Napoca, doar sub aspectul capetelor de cerere privind

constatarea calității de persoane îndreptățite a reclamanților la măsuri

reparatorii și obligarea persoanei îndreptățite să emită decizie/ dispoziție

motivată de restituire în natură a imobilelor în litigiu.

Problema competenței materiale a

instanței care a pronunțat sentința nr. 4112 din 16 mai 2003 a fost cenzurată în cadrul căilor de atac folosite de reclamanți, respectiv decizia civilă nr. 1135

din 14 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, în care s-a evidențiat cu claritate

faptul că doar cele două petite disjunse, au constituit efectiv obiectul

conflictului negativ de competență.

Instanța de control judiciar, prin

aceeași deciziei, verificând ea însăși competența materială a primei instanțe,

a statuat că în mod corect a fost soluționată pricina de Judecătoria Cluj -

Napoca, deoarece nulitatea absolută se raportează la valoarea de circulație a

fiecărui apartament, estimat la 20.000 dolari, ceea ce reprezintă o valoare de

sub 2 miliarde lei.

În acest context, cenzurându-se

competența de soluționare în primă instanță, în cadrul căilor de atac intentate

de reclamanți, sentința nr. 4112 din 16 mai 2003 a Judecătoriei Cluj – Napoca, a devenit definitivă prin respingerea apelului și irevocabilă prin

perimarea recursului. Deci rezultă până la evidență faptul că o astfel de

hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, neputând fi lipsită de eficiență

juridică așa cum susțin reclamanții.

Prin urmare, se constată că instanța de

apel a pronunțat o decizie temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., și în consecință se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții K.G. și B.I. împotriva deciziei civile nr. 257/A din 13 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

aprilie 2010.