ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 579/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj, secția civilă, sub nr. 9550/2003 reclamanții M.I. și M.A.E.

au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca, N.I.V., N.N.N. și SC C.A. solicitând să se constate

preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului identificat în acțiune, să

se constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri

reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a

imobilului, să fie obligată persoana deținătoare să emită decizie sau

dispoziție de restituire în natură a imobilului, iar în caz contrar să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între

pârâții N. și SC C.A. SA și să se dispună rectificarea cărții funciare.

Ulterior, reclamanții și-au extins

acțiunea, chemând în judecată în calitate de pârât, municipiul Cluj Napoca,

prin Primar.

Prin încheierea nr. 95 din 31

ianuarie 2003 Tribunalul Cluj secția civilă, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect

constatarea preluării abuzive de către stat a imobilului, constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare și rectificarea C.F. în favoarea

Judecătoriei Cluj Napoca.

Petitele privind constatarea

calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr.

10/2001 și obligarea persoanei deținătoare la emiterea deciziei sau dispoziției

de restituire în natură a imobilului au fost înregistrate pe rolul aceleiași

instanțe sub nr. 1251 din 31 ianuarie 2003.

Prin sentința civilă nr. 247 din 14

martie 2003 pronunțată în această ultimă cauză, Tribunalul Cluj a respins

acțiunea ca prematură.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții care au susținut, printre altele, că pârâții N. nu

pot avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu având ca obiect obligarea

persoanei îndreptățite să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului

în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 116 din 2

iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul

reclamanților, s-a anulat în întregime sentința și s-a trimis cauza spre

competentă soluționare Judecătoriei Cluj Napoca.

Această decizie a fost atacată cu

recurs de către pârâții N., iar prin decizia nr. 3031 din 15 aprilie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a

trimis cauza pentru soluționarea în fond a apelului la aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 120/A din 10

aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul

și s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților, reținându-se

lipsa calității procesuale pasive a tuturor pârâților.

Totodată, apelanții reclamanți au

fost obligați să plătească pârâților N.I.V. și N.N.N. suma de 300 RON,

cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei ultime decizii,

reclamanții au declarat recurs, invocând drept temei legal dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că decizia recurată este nelegală sub aspectul obligării lor la

plata cheltuielilor de judecată câtre intimații N., deoarece ei nu au formulat

cererea din prezentul dosar, în contradictoriu și cu aceste persoane, ci doar

cu Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Se mai susține că în cursul

soluționării cauzei intimații pârâți N., au formulat cereri în acest dosar,

deși nu i-au chemat în judecată, iar prin motivele de apel au cerut să se

constate că aceștia nu au calitate procesuală pasivă.

Intimații N.I.V. și N.N.N. au

formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor ce succed.

Litigiul de față are drept obiect

soluționarea capetelor de cere privind constatarea calității reclamanților de

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr.

10/2001 și obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei sau dispoziției

de restituire în natură a imobilului în cauză, ca urmare a disjungerii dispusă,

de către Tribunalul Cluj prin încheierea nr. 95 din 31 ianuarie 2003.

Acest litigiu se poartă numai între

reclamanții și pârâții Statul Român prin Consiliul local Cluj, Primarul

municipiului Cluj-Napoca și SC C.A. SA, intimații N. neavând calitate

procesuală pasivă într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

De altfel, prin completarea

motivelor de apel, fila 11 dosar nr. 3058/2003 al Curții de Apel Cluj,

reclamanții au invocat expres excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților N. în litigiul de față, neînțelegând să se judece cu aceștia.

În atare situație, în mod nelegal

instanța de apel a dispus obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de

judecată către acești intimați, actualii recurenți neavând culpă procesuală în

legătură cu cheltuielile de judecată pe care le-au făcut intimații N. în

prezenta cauză.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a admite recursul și a casa în parte decizia recurată în

sensul înlăturării obligației respective stabilită în sarcina recurenților, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de M.I. și M.A.E.

împotriva deciziei nr. 120/A din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează în parte decizia atacată, în

sensul că, păstrând celelalte dispoziții, înlătură obligarea apelanților M.I.

și M.A.E. la plata cheltuielilor de judecată către N.I.V. și N.N.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2007.