ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 579/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, sub nr. 9550/2003 reclamanții M.I. și M.A.E. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, N.I.V., N.N.N. și SC C.A. solicitând să se constate preluarea abuzivă de către Statul Român a imobilului identificat în acțiune, să se constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a imobilului, să fie obligată persoana deținătoare să emită decizie sau dispoziție de restituire în natură a imobilului, iar în caz contrar să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții N. și SC C.A.

SA și să se dispună rectificarea cărții funciare. Ulterior, reclamanții și-au extins acțiunea, chemând în judecată în calitate de pârât, municipiul Cluj Napoca, prin Primar. Prin încheierea nr. 95 din 31 ianuarie 2003 Tribunalul Cluj secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei având ca obiect constatarea preluării abuzive de către stat a imobilului, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și rectificarea C.F. în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Petitele privind constatarea calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001 și obligarea persoanei deținătoare la emiterea deciziei sau dispoziției de restituire în natură a imobilului au fost înregistrate pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 1251 din 31 ianuarie 2003. Prin sentința civilă nr. 247 din 14 martie 2003 pronunțată în această ultimă cauză, Tribunalul Cluj a respins acțiunea ca prematură.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care au susținut, printre altele, că pârâții N. nu pot avea calitate procesuală pasivă într-un litigiu având ca obiect obligarea persoanei îndreptățite să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu. Prin decizia civilă nr. 116 din 2 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul reclamanților, s-a anulat în întregime sentința și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj Napoca. Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâții N., iar prin decizia nr. 3031 din 15 aprilie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza pentru soluționarea în fond a apelului la aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 120/A din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, s-a admis apelul și s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a tuturor pârâților. Totodată, apelanții reclamanți au fost obligați să plătească pârâților N.I.V. și N.N.N. suma de 300 RON, cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei ultime decizii, reclamanții au declarat recurs, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că decizia recurată este nelegală sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată câtre intimații N., deoarece ei nu au formulat cererea din prezentul dosar, în contradictoriu și cu aceste persoane, ci doar cu Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Se mai susține că în cursul soluționării cauzei intimații pârâți N., au formulat cereri în acest dosar, deși nu i-au chemat în judecată, iar prin motivele de apel au cerut să se constate că aceștia nu au calitate procesuală pasivă. Intimații N.I.V. și N.N.N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în sensul considerentelor ce succed.

Litigiul de față are drept obiect soluționarea capetelor de cere privind constatarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei sau dispoziției de restituire în natură a imobilului în cauză, ca urmare a disjungerii dispusă, de către Tribunalul Cluj prin încheierea nr. 95 din 31 ianuarie 2003. Acest litigiu se poartă numai între reclamanții și pârâții Statul Român prin Consiliul local Cluj, Primarul municipiului Cluj-Napoca și SC C.A. SA, intimații N. neavând calitate procesuală pasivă într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. De altfel, prin completarea motivelor de apel, fila 11 dosar nr. 3058/2003 al Curții de Apel Cluj, reclamanții au invocat expres excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților N. în litigiul de față, neînțelegând să se judece cu aceștia.

În atare situație, în mod nelegal instanța de apel a dispus obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată către acești intimați, actualii recurenți neavând culpă procesuală în legătură cu cheltuielile de judecată pe care le-au făcut intimații N. în prezenta cauză. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul și a casa în parte decizia recurată în sensul înlăturării obligației respective stabilită în sarcina recurenților, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de M.I. și M.A.E. împotriva deciziei nr. 120/A din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează în parte decizia atacată, în sensul că, păstrând celelalte dispoziții, înlătură obligarea apelanților M.I. și M.A.E. la plata cheltuielilor de judecată către N.I.V. și N.N.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.