ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 303

pronunțată la 13 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Cluj, Comisia Local

Cluj Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice,

D.G.F.P. Cluj și Prefectul Județului Cluj și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamanta S.A. la 24 iulie 2003 și continuată, ulterior decesului

acesteia, de moștenitorul S.O. împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva

unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind anularea contractelor

de vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, nr. 35321 din 26 august 1997

și nr. 40068 din 14 aprilie 2000, formulat în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Local Cluj-Napoca, F.L., C.M.M., T.M.T., L.A. și L.I.

S-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantă și continuată de moștenitorul acesteia împotriva

pârâților Primarul Municipiului Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului

Cluj Napoca și s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în proprietatea

Statului Român a imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca, înscris în C.F.

1073 Cluj, nr. top 110.

Pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o dispoziție prin care

să restituie în natură imobilele, apartamentele 4, 5 și 6 înscrise în C.F.

127860 Cluj cu nr. top 110/1/IV, 110/1/V, 110/1/VI, terenul aferent acestor

apartamente, precum și terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj și

să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate la aceeași adresă,

respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2 și 3 înscrise în C.F. 127860 Cluj

Napoca, cu nr. top 110/1/T, 110/1/II, și 110/1/III, și 128278 Cluj, în

condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

S-au respins celelalte capete de

cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate la restabilirea

situației inițiale de carte funciară și înscrierea dreptului de proprietate în

favoarea reclamantului și obligarea părților la lăsarea în deplină proprietate

și posesie imobilul.

A fost obligat reclamantul să achite

pârâtei K.L. suma de 2000 RON și pârâților L.A. și L.I. suma de 2000 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cluj

Napoca, înscris în C.F. 1073 Cluj Napoca, cu nr. top 110 și format din casă și

teren în suprafață de 77 stj.p., au fost autorii reclamantului S.F. și soția,

născută M.A.

Prin încheierea C.F. nr. 6296/1957

s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului, în baza

dispozițiilor Decretului nr. 95/1950, iar prin încheierea C.F. nr. 3775/1998

imobilul a fost dezmembrat, imobilul cu nr. top 110/2, teren de 61 mp rămânând

înscris în C.F. 1073 Cluj, imobilul cu nr. top 110/1, casă cu 6 apartamente și

teren în suprafață de 216 mp fiind înscris în C.F. col 127859 Cluj și C.F. ind.

127860.

Prin notificarea înregistrată sub

nr. 2155 din 24 octombrie 2001 la BEJ S.M., defuncta S.A. a solicitat acordarea

de despăgubiri pentru imobilul menționat, iar prin notificarea din 10.03.2003 a

precizat că solicită restituirea în natură.

Prin contractele de

vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, 35321 din 26 august 1997 și

nr. 40068 din 14 aprilie 2000, Consiliul Local Cluj Napoca a înstrăinat către C.P.,

moștenit de pârâții F.L. și C.M.M. ap. nr. 2, către pârâtul T.M.T. apartamentul

nr. 3 și către pârâții L.A. și L.I. apartamentul nr. 1.

Admițând excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Cluj, Comisia Locală Cluj

Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice,

D.G.F.P. Cluj și Prefectul județului Cluj, prima instanță a reținut că acești

pârâți nu dețin imobilul în litigiu și nici nu au atribuții în cadrul

procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a considerat că

raportat la dispozițiile art. 45015 din Legea nr. 10/2001 republicată și faptul

că acțiunea introductivă a fost înregistrată la data de 24 iulie 2003, cererea

privind constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare este formulată

cu depășirea termenului de un an prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și

prin O.U.G. nr. 145/2001, termen ce s-a împlinit la data de 14 august 2002.

Având în vedere că imobilul în

litigiu a fost preluat în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1950, instanța

a constatat, în baza art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, caracterul abuziv al

trecerii în proprietatea statului și, pe cale de consecință, față de

împrejurarea că nu s-a emis până în prezent dispoziția motivată conform

prevederilor art. 250 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a constatat refuzul de

restituire a imobilului, dispunându-se obligarea pârâtului să emită dispoziție,

conform dispozitivului sentinței.

Împotriva hotărârii menționate a

declarat apel reclamantul, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor

de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 vândute de Statul Român,

care nu deținea un titlu valabil și să se dispună obligarea pârâtului Primarul

Municipiului Cluj Napoca la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a

întregului imobil.

Apelantul a susținut prin motivele

de apel că imobilul a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretului nr.

92/1950 de la proprietarul S.F., acesta fiind exceptat de la măsura

naționalizării întrucât era croitor și locuia efectiv împreună cu familia în

imobil, neputând fi considerat exploatator de locuințe în sensul art. I din

decret.

De asemenea, s-a învederat că, prin

decizia civilă nr. 604/A/2005 a Curții de Apel Cluj nu s-a reținut cu

autoritate de lucru judecat excepția prescripției dreptului la acțiune în

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, invocată de

pârâții cumpărători în baza art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece

părțile au cunoscut despre existența vânzării și au ajuns în posesia

contractelor a căror nulitate urma să fie invocată abia după declanșarea

procesului.

Apelantul a mai arătat că, în opinia

sa nu sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

republicată, pentru că imobilul fiind preluat abuziv, se consideră că nu a

ieșit niciodată din proprietatea familiei S. și nu putea fi înstrăinat terților

sub dobânditori.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 308/A

din 14 septembrie 2007, a respins apelul reclamantului S.O. ca nefondat,

reținând, în esență, că s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în

proprietatea statului a imobilului în litigiu, însă obligarea pârâtului

Primarul Municipiului Cluj Napoca de a emite dispoziția de restituire doar

pentru apartamentele nevândute, nr. 4, 5 și 6, terenul aferent acestora și

terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj și nu pentru întregul

imobil este consecința admiterii excepției prescripției la acțiune în ceea ce

privește petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a

apartamentelor nr. 1, 2 și 3, ca urmare a formulării acestei cereri după

termenul limită 14 august 2002, prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr.

10/2001 republicată.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.O., solicitând modificarea în

parte a hotărârii atacate în sensul constatării nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3, vândute de

Statul Român și obligării pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la

emiterea unei dispoziții de restituire în natură a întregului imobil.

Prin motivele de recurs, fără a

invoca vreunul dintre motivele de modificare sau casare, prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., recurentul a arătat că, de vreme ce imobilul în litigiu a fost

preluat fără titlu valabil, contractele de înstrăinare încheiate în temeiul

Legii nr. 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută și, pe cale de consecință,

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

republicată, ci își găsește aplicarea principiul general prevăzut de Codul

civil, potrivit căruia Statul nu putea înstrăina valabil ceea ce nu a avut în

proprietate.

Recurentul a mai arătat că este fost

deținut politic și a fost condamnat la 17 ani de detenție de regimul comunist.

Intimații L.A., L.I., F.L. și C.M.M.

au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimații Ministerul Economiei și

Finanțelor și D.G.F.P. a Județului Cluj au formulat întâmpinare prin care au

arătat că reclamantul nu a apelat sentința primei instanțe în partea

referitoare la admiterea excepției lipsei calității lor procesuale pasive,

astfel că în ceea ce privește hotărârea menționată a intrat în puterea lucrului

judecat, motiv pentru care au solicitat respingerea recursului.

Urmare a decesului recurentului S.O.

la 12 august 2007 a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, S.N.,

conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 72/2009 eliberat de BNP G.H.T.

și asociații.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9, invocat de

apărătorul recurentei atât în concluziile orale cât și prin notele scrise,

Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Reiterând motivele de apel,

recurentul și ulterior moștenitoarea acestuia au susținut că, în speță, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată,

care statuează că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de

nulitate, dreptul la acțiunea în constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare

a legii.

În speță, acțiunea introductivă a

fost înregistrată la 24 iulie 2003, după expirarea termenului de 1 an prelungit

succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, respectiv după data

limită – 14 august 2002.

Pe de altă parte, se va reține că

reclamantul nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a făcut dovada unor

împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat să introducă

acțiunea în termenul prevăzut de lege.

Decizia nr. 604/A din 3 iunie 2005 a

Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins acțiunea în nulitatea contractelor

de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 din imobilul în litigiu nu

are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, fiind casată prin decizia

civilă nr. 1424 din 8 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Curtea va consta, însă, că prin

considerentele deciziei recurate, instanța de apel nici nu a făcut referire la

această decizie, astfel că argumentele formulate prin motivele de recurs cu

referire la această hotărâre sunt nerelevante.

Critica potrivit căreia nu ar fi

aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, ci nulitatea

contractelor ar fi trebuit analizată raportat la dispozițiile dreptului comun,

respectiv art. 948 alin. (3) și art. 1716 C. civ., este neîntemeiată.

Dispozițiile cuprinse în art. 45 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001 republicată, ca lege specială, se aplică cu

prioritate, prin derogare de la dreptul comun și nu fac nicio distincție nici

în ceea ce privește cauza de nulitate invocată și nici în ceea ce privește

valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare a imobilului în

proprietatea statului.

Prin urmare, Curtea va considera că

instanțele de fond și apel au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001

respingând capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 ca prescris,

nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Motivul de recurs prin care s-a invocat

calitatea de fost deținut politic a recurentului S.O. nu poate fi analizat

întrucât nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul S.O. și continuat de S.N. în calitate de moștenitoare

împotriva deciziei nr. 308/A din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.