ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 303 pronunțată la 13 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Cluj, Comisia Local Cluj Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Cluj și Prefectul Județului Cluj și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.A. la 24 iulie 2003 și continuată, ulterior decesului acesteia, de moștenitorul S.O. împotriva acestor pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, nr. 35321 din 26 august 1997 și nr. 40068 din 14 aprilie 2000, formulat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Cluj-Napoca, F.L., C.M.M., T.M.T., L.A.

și L.I. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și continuată de moștenitorul acesteia împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca, înscris în C.F. 1073 Cluj, nr. top 110. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca a fost obligat să emită în favoarea reclamantului o dispoziție prin care să restituie în natură imobilele, apartamentele 4, 5 și 6 înscrise în C.F. 127860 Cluj cu nr. top 110/1/IV, 110/1/V, 110/1/VI, terenul aferent acestor apartamente, precum și terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj și să propună acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate la aceeași adresă, respectiv pentru apartamentele nr. 1, 2 și 3 înscrise în C.F.

127860 Cluj Napoca, cu nr. top 110/1/T, 110/1/II, și 110/1/III, și 128278 Cluj, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005. S-au respins celelalte capete de cerere referitoare la constatarea dreptului de proprietate la restabilirea situației inițiale de carte funciară și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului și obligarea părților la lăsarea în deplină proprietate și posesie imobilul. A fost obligat reclamantul să achite pârâtei K.L. suma de 2000 RON și pârâților L.A. și L.I. suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că proprietarii tabulari ai imobilului situat în Cluj Napoca, înscris în C.F.

1073 Cluj Napoca, cu nr. top 110 și format din casă și teren în suprafață de 77 stj.p., au fost autorii reclamantului S.F. și soția, născută M.A. Prin încheierea C.F. nr. 6296/1957 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului, în baza dispozițiilor Decretului nr. 95/1950, iar prin încheierea C.F. nr. 3775/1998 imobilul a fost dezmembrat, imobilul cu nr. top 110/2, teren de 61 mp rămânând înscris în C.F. 1073 Cluj, imobilul cu nr. top 110/1, casă cu 6 apartamente și teren în suprafață de 216 mp fiind înscris în C.F. col 127859 Cluj și C.F. ind. 127860. Prin notificarea înregistrată sub nr. 2155 din 24 octombrie 2001 la BEJ S.M., defuncta S.A. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul menționat, iar prin notificarea din 10.03.2003 a precizat că solicită restituirea în natură.

Prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 35501 din 30 septembrie 1997, 35321 din 26 august 1997 și nr. 40068 din 14 aprilie 2000, Consiliul Local Cluj Napoca a înstrăinat către C.P., moștenit de pârâții F.L. și C.M.M. ap. nr. 2, către pârâtul T.M.T. apartamentul nr. 3 și către pârâții L.A. și L.I. apartamentul nr. 1. Admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Cluj, Comisia Locală Cluj Napoca pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Cluj și Prefectul județului Cluj, prima instanță a reținut că acești pârâți nu dețin imobilul în litigiu și nici nu au atribuții în cadrul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a considerat că raportat la dispozițiile art. 45015 din Legea nr. 10/2001 republicată și faptul că acțiunea introductivă a fost înregistrată la data de 24 iulie 2003, cererea privind constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare este formulată cu depășirea termenului de un an prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și prin O.U.G. nr. 145/2001, termen ce s-a împlinit la data de 14 august 2002. Având în vedere că imobilul în litigiu a fost preluat în temeiul prevederilor Decretului nr. 92/1950, instanța a constatat, în baza art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului și, pe cale de consecință, față de împrejurarea că nu s-a emis până în prezent dispoziția motivată conform prevederilor art. 250 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a constatat refuzul de restituire a imobilului, dispunându-se obligarea pârâtului să emită dispoziție, conform dispozitivului sentinței.

Împotriva hotărârii menționate a declarat apel reclamantul, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 vândute de Statul Român, care nu deținea un titlu valabil și să se dispună obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a întregului imobil. Apelantul a susținut prin motivele de apel că imobilul a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretului nr. 92/1950 de la proprietarul S.F., acesta fiind exceptat de la măsura naționalizării întrucât era croitor și locuia efectiv împreună cu familia în imobil, neputând fi considerat exploatator de locuințe în sensul art. I din decret.

De asemenea, s-a învederat că, prin decizia civilă nr. 604/A/2005 a Curții de Apel Cluj nu s-a reținut cu autoritate de lucru judecat excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, invocată de pârâții cumpărători în baza art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, deoarece părțile au cunoscut despre existența vânzării și au ajuns în posesia contractelor a căror nulitate urma să fie invocată abia după declanșarea procesului. Apelantul a mai arătat că, în opinia sa nu sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru că imobilul fiind preluat abuziv, se consideră că nu a ieșit niciodată din proprietatea familiei S. și nu putea fi înstrăinat terților sub dobânditori.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 308/A din 14 septembrie 2007, a respins apelul reclamantului S.O. ca nefondat, reținând, în esență, că s-a constatat caracterul abuziv al trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, însă obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca de a emite dispoziția de restituire doar pentru apartamentele nevândute, nr. 4, 5 și 6, terenul aferent acestora și terenul cu nr. top 110/2, înscris în C.F. 1073 Cluj și nu pentru întregul imobil este consecința admiterii excepției prescripției la acțiune în ceea ce privește petitul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3, ca urmare a formulării acestei cereri după termenul limită 14 august 2002, prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.O., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3, vândute de Statul Român și obligării pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a întregului imobil. Prin motivele de recurs, fără a invoca vreunul dintre motivele de modificare sau casare, prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., recurentul a arătat că, de vreme ce imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, contractele de înstrăinare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută și, pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, ci își găsește aplicarea principiul general prevăzut de Codul civil, potrivit căruia Statul nu putea înstrăina valabil ceea ce nu a avut în proprietate. Recurentul a mai arătat că este fost deținut politic și a fost condamnat la 17 ani de detenție de regimul comunist. Intimații L.A., L.I., F.L. și C.M.M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimații Ministerul Economiei și Finanțelor și D.G.F.P.

a Județului Cluj au formulat întâmpinare prin care au arătat că reclamantul nu a apelat sentința primei instanțe în partea referitoare la admiterea excepției lipsei calității lor procesuale pasive, astfel că în ceea ce privește hotărârea menționată a intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care au solicitat respingerea recursului. Urmare a decesului recurentului S.O. la 12 august 2007 a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, S.N., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 72/2009 eliberat de BNP G.H.T. și asociații.

Examinând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9, invocat de apărătorul recurentei atât în concluziile orale cât și prin notele scrise, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Reiterând motivele de apel, recurentul și ulterior moștenitoarea acestuia au susținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, care statuează că, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii. În speță, acțiunea introductivă a fost înregistrată la 24 iulie 2003, după expirarea termenului de 1 an prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, respectiv după data limită – 14 august 2002. Pe de altă parte, se va reține că reclamantul nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a făcut dovada unor împrejurări mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat să introducă acțiunea în termenul prevăzut de lege. Decizia nr. 604/A din 3 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins acțiunea în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 din imobilul în litigiu nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, fiind casată prin decizia civilă nr. 1424 din 8 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Curtea va consta, însă, că prin considerentele deciziei recurate, instanța de apel nici nu a făcut referire la această decizie, astfel că argumentele formulate prin motivele de recurs cu referire la această hotărâre sunt nerelevante. Critica potrivit căreia nu ar fi aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, ci nulitatea contractelor ar fi trebuit analizată raportat la dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 948 alin. (3) și art. 1716 C. civ., este neîntemeiată. Dispozițiile cuprinse în art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, ca lege specială, se aplică cu prioritate, prin derogare de la dreptul comun și nu fac nicio distincție nici în ceea ce privește cauza de nulitate invocată și nici în ceea ce privește valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de preluare a imobilului în proprietatea statului.

Prin urmare, Curtea va considera că instanțele de fond și apel au aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 respingând capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 1, 2 și 3 ca prescris, nefiind întrunit motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivul de recurs prin care s-a invocat calitatea de fost deținut politic a recurentului S.O. nu poate fi analizat întrucât nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.O. și continuat de S.N. în calitate de moștenitoare împotriva deciziei nr. 308/A din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.