ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2808/2003

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 237 din 22 februarie 2002, Tribunalul Sălaj Zalău a respins ca nefondată acțiunea reclamanților A.I., T.I., B.I., D.H., P.N., C.M., formulată împotriva pârâtelor Autoritatea pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului București și S.C. M. S.A. Zalău, având ca obiect restituirea în natură a instalației de moară sistematică țărănească, presă pe ulei, darac, scărmănătoare de lână, clădirile aferente și terenurile pe care acestea sunt amplasate; a respins ca nefondată cererea intervenientei C.A., pentru revendicarea în natură a acelorași imobile.

S-a reținut în esență, că imobilul, deși preluat abuziv în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 – naționalizat prin Legea nr. 119/1948 – nu poate fi restituit în natură, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1) aceeași lege, fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 92/19 iunie 2002, a admis apelurile declarate de reclamanții A.I., T.I., B.I., D.H., P.N., C.M. și de intervenienta C.A., împotriva sentinței civile nr. 237 din 22 februarie 2002 a Tribunalului Sălaj pe care a schimbat-o, în sensul că a respins ca prematur formulate acțiunea reclamanților precum și cererea de intervenție în interes propriu susținută de C.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Notificărilor adresate de reclamanți și intervenientă, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului, le-a răspuns, printr-o adresă, numai pârâta S.C. M. S.A. Zalău care a comunicat că, potrivit prevederilor art. 27 pct. 1 și 2, imobilul nu poate fi restituit în natură. Deși reclamanții au formulat notificarea în condițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, instituția implicată în privatizare, nu a stabilit prin decizia motivată, valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare și nu s-a încheiat nici un proces verbal de divergență, ce puteau fi atacate în justiție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și intervenienta, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât nerespectarea de către pârâtă a termenului prevăzut de lege pentru emiterea deciziei, nu îi poate împiedica să formuleze prezenta acțiune, ce trebuia admisă în sensul restituirii în natură a imobilului în litigiu, preluat abuziv. Recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează: În considerarea soluției date astfel, instanța de apel, a avut în vedere împrejurarea că, notificărilor trimise de către reclamanți, nu s-a răspuns potrivit prevederilor art. 28 și următoarele din Legea nr. 10/2001, prin emiterea deciziei (dispoziției) motivate, respectiv a procesului verbal de divergență, situație în care reclamanții nu pot formula prezenta acțiune.

Or, este stabilit, în cauză, că notificărilor pentru restituirea în natură a imobilului, adresate legal de reclamanți, pârâta S.C. M. S.A. a răspuns prin adresa nr. 377/4 iunie 2001 în sensul că nu pot fi satisfăcute pretențiile formulate astfel, prin art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 4/2001, reglementându-se modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent cât și instituția căreia trebuie să se adreseze. Este adevărat că Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor statului nu a emis dispoziția sau decizia respectivă, în condițiile art. 27 Legea nr. 10/2001. Sub acest aspect, este însă de reținut că prin sentința civilă nr. 2109 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Sălaj, aceasta a fost obligată, la emiterea acestei decizii în condițiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 10/2001.

În atare situație, acțiunea nu mai apare ca fiind prematură, față de obiectul ei, dedus judecății, instanța trebuind să se pronunțe pe fondul chestiunilor invocate în apel, raportat desigur la dispozițiile Legii nr. 10/2001 aplicabile în speță, cu privire la posibilitatea restituirii în natură a imobilului. Față de cele arătate, recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru judecarea pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții A.I., T.I., B.I., C.M., D.H. și P.I. împotriva deciziei nr. 92 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2003.