ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2808/2003

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 237 din 22 februarie

2002, Tribunalul Sălaj Zalău a respins ca nefondată acțiunea reclamanților A.I.,

T.I., B.I., D.H., P.N., C.M., formulată  împotriva pârâtelor Autoritatea pentru

Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului București și S.C. M.

S.A. Zalău, având ca obiect  restituirea în natură a instalației de moară

sistematică țărănească, presă pe ulei, darac, scărmănătoare de lână, clădirile

aferente și terenurile pe care acestea sunt amplasate; a respins ca nefondată

cererea intervenientei C.A., pentru revendicarea în natură a acelorași imobile.

S-a reținut în esență, că imobilul, deși preluat

abuziv în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 – naționalizat prin Legea

nr. 119/1948 – nu poate fi restituit în natură, potrivit prevederilor art. 27

alin. (1) aceeași lege, fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 92/19

iunie 2002, a admis apelurile declarate de reclamanții A.I., T.I., B.I., D.H., P.N.,

C.M. și de intervenienta C.A., împotriva sentinței civile nr. 237 din 22

februarie 2002 a Tribunalului Sălaj pe care a schimbat-o, în sensul că a

respins ca prematur formulate acțiunea reclamanților precum și cererea de

intervenție în interes propriu susținută de C.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut următoarele:

Notificărilor adresate de reclamanți și

intervenientă, prin care s-a cerut  restituirea în natură a imobilului, le-a răspuns,

printr-o adresă, numai pârâta S.C. M. S.A. Zalău care a comunicat că, potrivit

prevederilor art. 27 pct. 1 și 2, imobilul nu poate fi restituit în natură.

Deși reclamanții au formulat notificarea în

condițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, instituția implicată

în privatizare, nu a  stabilit prin decizia motivată, valoarea și modalitatea

măsurilor reparatorii corespunzătoare și nu s-a încheiat nici un proces verbal

de divergență, ce puteau fi atacate în justiție.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanții și intervenienta, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât

nerespectarea de către pârâtă a termenului prevăzut de lege pentru emiterea

deciziei, nu îi poate împiedica să formuleze prezenta acțiune, ce trebuia

admisă în sensul restituirii în natură a imobilului în litigiu, preluat abuziv.

Recursul este întemeiat potrivit celor ce

urmează:

În considerarea soluției date

astfel, instanța de apel, a avut în vedere împrejurarea că, notificărilor

trimise de către reclamanți, nu s-a răspuns potrivit prevederilor art. 28 și

următoarele din Legea nr. 10/2001, prin emiterea  deciziei (dispoziției)

motivate, respectiv a procesului verbal de divergență, situație în care

reclamanții nu pot formula prezenta acțiune.

Or, este stabilit, în cauză,  că notificărilor pentru

restituirea în natură a imobilului, adresate legal de reclamanți, pârâta S.C. M.

S.A. a răspuns prin adresa nr. 377/4 iunie 2001 în sensul că nu pot fi

satisfăcute pretențiile formulate astfel, prin art. 27 pct. 1 și 2 din Legea

nr. 4/2001, reglementându-se modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent cât și instituția căreia trebuie să se adreseze.

Este adevărat că Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor statului nu a emis dispoziția sau decizia

respectivă, în condițiile art. 27 Legea nr. 10/2001.

Sub acest aspect, este însă de reținut că prin

sentința civilă nr. 2109 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Sălaj, aceasta a

fost obligată, la emiterea acestei decizii în condițiile prevăzute de art. 28

din Legea nr. 10/2001.

În atare situație, acțiunea nu mai apare ca

fiind prematură, față de obiectul ei, dedus judecății, instanța trebuind să se

pronunțe pe fondul chestiunilor invocate în apel, raportat desigur la

dispozițiile Legii nr. 10/2001 aplicabile în speță, cu privire la posibilitatea

restituirii în natură a imobilului.

Față de cele arătate, recursul urmează a fi

admis, a se casa hotărârea atacată, cu trimiterea  cauzei  la aceeași instanță,

pentru judecarea pe fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite  recursul declarat de reclamanții A.I., T.I.,

B.I., C.M., D.H. și P.I. împotriva deciziei nr. 92 din 19 iunie 2002 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  26 iunie  2003.