ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10704/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10704/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.

1311/2003 M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. au acționat în judecată SC S. SA

Teleorman și A.P.A.P.S. București solicitând instanței ca prin hotărârea ce o

va pronunța, pârâții să fie obligați să emită o decizie motivată privind

restituirea în natură sau prin echivalent a unei mori de mălai cu motor tip

Datz, cu piatră pentru uruială și terenul aferent, potrivit Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii petiționarii,

arată că în calitatea lor de moștenitori ai autorului lor

M.T., deși au notificat în

conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 Primăria comunei Gălățeni,

Prefectura județului Teleorman și A.P.A.P.S.–ul pentru a dispune printr-o

decizie motivată restituirea în natură a imobilului, pârâții nu și-au

îndeplinit obligația de a soluționa notificarea în termenul defipt de lege.

Tot în motivarea acțiunii

petiționarii au arătat că autorul lor a deținut moara în calitate de proprietar

până în 1948 când în temeiul Legii nr. 119 din 11 iunie 1948, a trecut abuziv

în proprietatea statului, deși M.T. nu făcea parte din categoria persoanelor

cărora le era incidență legea naționalizării.

Pârâta, SC S. SA în întâmpinarea

depusă arată că deși deține imobilul, nu este în măsură să emită decizie sau

dispoziție de restituire, deoarece fiind privatizată A.P.A.P.S.-ul este cel

care potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, este ținut de obligația emiterii

deciziei.

Tribunalul Teleorman, prin sentința

din 23 iunie 2003 a admis în parte acțiunea și a obligat A.P.A.P.S.-ul să emită

dispoziția sau decizia de soluționare a notificării, respingând însă acțiunea

împotriva SC S. SA.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că pârâta SC S. SA este o societate comercială integral

privatizată, acțiunile statului fiind vândute prin contractul TP nr. 0015 din

13 martie 2003 și că în ceste condiții, sunt incidențe dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora A.P.A.P.S.-ul urmează a se pronunța prin

decizie motivată asupra notificării și nu printr-o simplă adresă.

Prin decizia nr. 453A din 8 martie

2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a respins ca nefondate

apelurile formulate de reclamanții M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. și de

A.P.A.P.S. București.

Pe baza probelor administrate în

cauză, s-a reținut că naționalizarea morii și a imobilului (teren și

construcție) s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/1948 și că în

condițiile în care SC S. SA s-a privatizat integral, în mod corect

A.P.A.P.S.-ul a fost obligat să emită o dispoziție/decizie motivată cu privire

la notificarea adresată de reclamanți acestei instanțe.

Instanța de apel a înlăturat

susținerile A.P.A.P.S.-ului în sensul că notificarea a avut ca obiect

restituirea în natură a imobilelor, deoarece din conținutul acestuia rezultă că

în subsidiar petiționarii au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în

valoare de 700.000.000 lei. De asemeni Curtea, ca instanță de apel a respins și

excepția de prematuritate a acțiunii petiționarilor, deoarece la data sesizării

instanței termenul de 60 zile pentru soluționarea notificării expirase.

În recursul declarat în termen și

nemotivat în drept, M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. arată în esență că în mod

greșit și fără temei legal, instanța de apel a reținut că naționalizarea s-a

făcut cu titlu legal, de vreme ce autorului M.T. nu i-au fost acordate

despăgubiri, iar art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, încadrează

naționalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948, printre actele abuzive de

preluare a imobilelor în proprietatea statului.

Ca urmare, recurenții au solicitat

casarea deciziei și sentinței ca nelegale și obligarea A.P.A.P.S. București și

SC S. SA la emiterea deciziei de restituire în natură a morii cu motor tip Datz

cu piatră pentru uruială și terenul aferent.

Recursul este nefondat.

Așa cum a reținut și instanța de

apel, petiționarii nu au administrat probe spre a dovedi că naționalizarea

(morii revendicate) în temeiul Legii nr. 119/1948 s-a făcut fără titlu valabil,

prin nerespectarea cerințelor legale ori că autorul acestora, M.T. era exceptat

de la incidența legii.

În acest sens nu a fost depusă vreo

hotărâre judecătorească care să constate caracterul abuziv al naționalizării,

potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001.

În accepțiunea art. 2 alin. (1) lit.

a) Legea nr. 10/2001 prin imobilele „preluate abuziv”, se înțeleg nu numai

acele imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data preluării, ori cele preluate fără temei legal prin

acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat,

dar și acele imobile preluate în temeiul unor acte normative abuzive.

Din viziunea Legii nr. 10/2001, sunt

supuse măsurilor reparatorii, în natură sau prin echivalent, toate imobilele

preluate abuziv, fără distincție după cum abuzul se raportează la caracterul

abuziv al actului normativ în temeiul căruia s-a făcut preluarea la modalitatea

de aplicare a acestuia ori la preluarea de către stat a imobilului fără temei

legal.

În perspectiva acestui demers de

motivare a recursului reclamanților, trimiterea pe care aceștia o fac la

dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, nu reprezintă un argument în

sprijinul solicitării lor de restituire în natură a morii și a terenului

aferent, în absența probelor care să ateste preluarea imobilului fără titlu, aspect

care poate viza fie lipsa temeiului legal, fie preluarea cu nerespectarea

exigențelor legale și care în final într-adevăr puteau justifica restituirea în

natură potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării prin Legea

nr. 247/2005. După apariția Legii nr. 247/2005, de imediată aplicare, prin care

s-a procedat și la modificarea art. 27 din Legea nr. 10/2001, distincția în

privința modalității de preluare a imobilelor cu titlu sau fără titlu, aflate

în patrimoniul societăților privatizate, nu mai prezintă relevanță, deoarece și

într-un caz și în altul, acordarea măsurilor reparatorii se face prin

echivalent.

Față de cele mai sus arătate,

criticile formulate de reclamanții recurenți sunt neîntemeiate, motiv pentru

care recursul acestora urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții M.E., E.M., M.G., M.I. și M.V. împotriva deciziei nr.

453 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, art

II pct. 3, 4 din Legea nr. 219/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2005.