ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2007

Asupra recursului civil de față, constată: Prin cererea notificată SC M.S. SA Craiova sub nr. 412/N/2001 de BEJ B.M.E., petenții P.E.T. și T.C.L. au solicitat restituirea în natură a imobilului moară sistematică nr. 1 situat în comuna Plenița, județul Dolj. În motivarea cererii petenții au susținut că imobilul menționat a fost naționalizat în mod abuziv din patrimoniul autoarei lor C.G.Ș. situație în care, în baza art. 2 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestuia. Prin decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002, SC M.S.SA Craiova a respins cererea arătând că imobilul l-a dobândit în proprietate prin cumpărare de la Fondul Proprietății de Stat în baza contractului nr. DJ.D.16.26 din 1 septembrie 1999 și a îndrumat petenții să se adreseze cu notificare, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, pentru a obține măsuri reparatorii prin echivalent autorităților statului care au efectuat privatizarea societății deținătoare a imobilului.

Prin cererea formulată la 5 februarie 2002, reclamanții P.E.T. și T.C.L. au chemat în judecată pe pârâta SC M.S. SA Craiova cerând să fie obligată să le restituie în natură imobilul mai sus arătat. În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul a fost preluat de stat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de actul normativ de naționalizare și fără plata vreunei despăgubiri către proprietari, adică fără un titlu valabil caz în care este supus restituirii în natură în procedura Legii nr. 10/2001. Totodată, reclamanții au susținut că pârâta nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/D16 din 1 septembrie 1999 neputându-i conferi un asemenea drept și că, dispozițiile art. 27 lege invocate în cuprinsul deciziei de respingere se aplică numai în cazul imobilelor preluate de stat cu un titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr. 348 din 12 septembrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea. În motivarea sentinței instanța a reținut că moara în litigiu, în raport cu caracteristicile evidențiate prin analiza efectuată asupra componentelor acesteia (capacitate de măciniș mai mare de 15000 kg grâu/pe zi, 3 valțuri), întrunea condițiilor prevăzute de art. 50 din Legea nr. 119/1948 și se încadra în categoria celor supuse naționalizării. Ca atare, fiind preluată de stat cu titlu valabil, prima instanță a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestui imobil ci, conform art. 27 din lege, pot solicita și obține doar măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care decizia emisă de pârâtă este legală.

Prin decizia nr. 227 din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova secția civilă a admis apelul declarat de reclamanți și a anulat sentința menționată, reținând cauza pentru rejudecare, apreciind că prima instanță nu a procedat la o analiză de fond a cererii deduse judecății în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 3676 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova secția civilă a admis cererea formulată de reclamanți, a anulat decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâta SC M.S. SA Craiova și a dispus obligarea acesteia să restituie în natură reclamanților imobilul moară situat în comuna Plenița, județul Dolj și terenul aferent acestuia, în suprafață de 2660 mp, individualizat conform schiței anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.V.

În fapt, instanța a reținut că imobilul în litigiu, fost proprietatea lui Ș.C., a fost preluat de stat prin naționalizare în baza Legii nr. 119/1948, iar potrivit expertizei efectuată în cauză acesta era compus dintr-o moară sistematică cu forță motrice HP.90, cu un număr de 2 valțuri (21800 și 1/1000) și cu 2 pietre 2/36, moară care nu a suferit nici o transformare din anul 1948 și până astăzi și care este amplasată pe o suprafață de 2660 mp. Așa fiind, cum potrivit expertizei era vorba de o moară de mică capacitate, cu măciniș înalt și semiînalt având o încărcătură de 15/20 kg/CM/24 ore, instanța de apel a constat că aceasta nu se încadra în categoria celor prevăzute în actul normativ de naționalizare și, pe cale de consecință, că acesta a fost preluată de stat fără un titlu valabil, caz în care, se impune a fi restituită în natură moștenitorilor fostului proprietar.

Pentru a hotărî astfel instanța a înlăturat parte din concluziile raportului de expertiză întocmit de inginer V.V., anume pe cele potrivit cărora imobilul ar putea fi încadrat în categoria celor supuse naționalizării întrucât după unii autori de specialitate în domeniu aceasta poate fi încadrată în categoria morilor care aveau o capacitate de măcinat de peste 10 tone/24 h, motivat de faptul că această concluzie este în contradicție cu aspectele de fapt descrise în cuprinsul raportului și care evidențiază faptul că moara în litigiu avea o capacitate de măcinat de doar 9600kg/zi. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâta susține că instanța de apel a stabilit că imobilul în litigiu poate fi retrocedat în natură reclamanților prin încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, texte de lege care nu erau incidente în cauză. Susține recurenta că atâta timp cât imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, anume prin naționalizare în baza Legii nr.119/1948 și cu respectarea cerințelor prevăzute de acest act normativ, moara având o capacitate de măciniș de 30.000 kg/24 ore și 3 valțuri, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege, caz în care reclamanții erau îndreptățiți să primească doar măsuri reparatorii prin echivalent și nu restituirea în natură a bunului.

Totodată, recurenta susține că instanța de apel, apreciind că expertiza întocmită în cauză nu conținea suficiente date tehnice pentru stabilirea situației de fapt, cu încălcarea dispozițiilor art. 211 și art. 212 C. proc. civ., a omis să dispună din oficiu completarea acesteia sau efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea exactă a parametrilor morii. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct .9 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin gruparea argumentelor invocate, rezultă că recurenta susține că în speța dedusă judecății era dată situația de excepție prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea inițială, potrivit cărora, pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent (…) corespunzătoare valorii imobilelor solicitate, caz în care, potrivit alin.2 al aceluiași articol, notificarea se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea, A.P.P.S. (fostul F.P.S). Or, dispoziția legală menționată nu era aplicabilă în speța dedusă judecății.

Astfel, pentru a stabili dacă în cauzele care le sunt deduse judecății este dată situația de excepție prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege, instanțele au a verifica dacă imobilele a căror retrocedare se solicită au fost preluate de stat cu titlu valabil, cerință impusă de textul de lege arătat. Cu privire la cererea dedusă judecății în prezenta cauză, procedând la verificarea valabilității titlului statului, instanța de apel a conchis în sensul că imobilul în litigiu nu se încadra în categoria celor prevăzute la art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948 întrucât nu întrunea caracteristicile tehnice prevăzute de acest act normativ în vederea naționalizării. Pe cale de consecință, constatând nevalabilitatea titlului statului pentru considerentul arătat, în mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege și a dispus retrocedarea bunului în natură moștenitorilor fostului proprietar.

Referitor la caracteristicile tehnice ale imobilului în litigiu, aspecte de fapt care sunt în competența exclusivă a instanțelor de fond, este de observat că judecătorii apelului și-au motivat cu claritate și prin trimitere la probatoriile administrate considerentele pentru care au stabilit că acesta nu avea însușirile prevăzute de actul de naționalizare. Mai mult, este de observat și că pe lângă condiția referitoare la caracteristicile tehnice ale imobilelor, măsura naționalizării presupunea, potrivit art. 11 din Legea nr. 119/1948, și ca statul să plătească proprietarilor și acționarilor întreprinderilor naționalizate despăgubiri, despăgubiri care nu s-a dovedit că ar fi fost achitate către autoarea reclamanților.

În acest context al analizei este de menționat că nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa rolului activ al instanței de apel, justificată prin omisiunea acestei instanțe de a proceda din oficiu la suplimentarea probatoriului, știut fiind că părților le incumbă sarcina de a propune și administra probele pe care le consideră utile și pertinente în vederea valorificării pretențiilor formulate și că, referitor la această chestiune, instanțele au un drept de apreciere, anume pot dispune o astfel de măsură numai în cazul în care consideră că ar fi necesară. Așa fiind, cum hotărârea recurată, pentru considerentele arătate a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății de către pârâtă se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.S.SA Craiova împotriva deciziei nr. 3676 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2007.