ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2007

Asupra recursului civil de față,

constată:

Prin cererea notificată SC M.S. SA Craiova sub nr.

412/N/2001 de BEJ B.M.E., petenții P.E.T. și T.C.L. au solicitat restituirea în

natură a imobilului moară sistematică nr. 1 situat în comuna Plenița, județul

Dolj.

În motivarea cererii petenții au

susținut că imobilul menționat a fost naționalizat în mod abuziv din

patrimoniul autoarei lor C.G.Ș. situație în care, în baza art. 2 și art. 9 din

Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestuia.

Prin decizia nr. 14 din 8 ianuarie

2002, SC M.S.SA Craiova a respins cererea arătând că imobilul l-a dobândit în

proprietate prin cumpărare de la Fondul Proprietății de Stat în baza

contractului nr. DJ.D.16.26 din 1 septembrie 1999 și a îndrumat petenții să se

adreseze cu notificare, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, pentru a obține

măsuri reparatorii prin echivalent autorităților statului care au efectuat

privatizarea societății deținătoare a imobilului.

Prin cererea formulată la 5

februarie 2002, reclamanții P.E.T. și T.C.L. au chemat în judecată pe pârâta SC

M.S. SA Craiova cerând să fie obligată să le restituie în natură imobilul mai

sus arătat.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că imobilul a fost preluat de stat cu încălcarea dispozițiilor legale

prevăzute de actul normativ de naționalizare și fără plata vreunei despăgubiri

către proprietari, adică fără un titlu valabil caz în care este supus

restituirii în natură în procedura Legii nr. 10/2001.

Totodată, reclamanții au susținut că

pârâta nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la imobilul în

litigiu, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/D16 din 1 septembrie

1999 neputându-i conferi un asemenea drept și că, dispozițiile art. 27 lege

invocate în cuprinsul deciziei de respingere se aplică numai în cazul

imobilelor preluate de stat cu un titlu valabil, ceea ce nu este cazul în speța

dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr. 348 din 12

septembrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că moara în litigiu, în raport cu caracteristicile evidențiate prin

analiza efectuată asupra componentelor acesteia (capacitate de măciniș mai mare

de 15000 kg grâu/pe zi, 3 valțuri), întrunea condițiilor prevăzute de art. 50

din Legea nr. 119/1948 și se încadra în categoria celor supuse naționalizării.

Ca atare, fiind preluată de stat cu

titlu valabil, prima instanță a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la

restituirea în natură a acestui imobil ci, conform art. 27 din lege, pot

solicita și obține doar măsuri reparatorii prin echivalent, caz în care decizia

emisă de pârâtă este legală.

Prin decizia nr. 227 din 4 decembrie

2002, Curtea de Apel Craiova secția civilă a admis apelul declarat de

reclamanți și a anulat sentința menționată, reținând cauza pentru rejudecare,

apreciind că prima instanță nu a procedat la o analiză de fond a cererii deduse

judecății în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 3676 din 3

noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova secția civilă a admis cererea formulată

de reclamanți, a anulat decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2002 emisă de pârâta SC

M.S. SA Craiova și a dispus obligarea acesteia să restituie în natură

reclamanților imobilul moară situat în comuna Plenița, județul Dolj și terenul

aferent acestuia, în suprafață de 2660 mp, individualizat conform schiței anexă

la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.V.

În fapt,

instanța a reținut că imobilul în litigiu, fost proprietatea lui Ș.C., a fost

preluat de stat prin naționalizare în baza Legii nr. 119/1948, iar potrivit

expertizei efectuată în cauză acesta era compus dintr-o moară sistematică cu

forță motrice HP.90, cu un număr de 2 valțuri (21800 și 1/1000) și cu 2 pietre

2/36, moară care nu a suferit nici o transformare din anul 1948 și până astăzi

și care este amplasată pe o suprafață de 2660 mp.

Așa fiind, cum potrivit expertizei

era vorba de o moară de mică capacitate, cu măciniș înalt și semiînalt având o

încărcătură de 15/20 kg/CM/24 ore, instanța de apel a constat că aceasta nu se

încadra în categoria celor prevăzute în actul normativ de naționalizare și, pe

cale de consecință, că acesta a fost preluată de stat fără un titlu valabil,

caz în care, se impune a fi restituită în natură moștenitorilor fostului

proprietar.

Pentru a hotărî astfel instanța a

înlăturat parte din concluziile raportului de expertiză întocmit de inginer

V.V., anume pe cele potrivit cărora imobilul ar putea fi încadrat în categoria

celor supuse naționalizării întrucât după unii autori de specialitate în

domeniu aceasta poate fi încadrată în categoria morilor care aveau o capacitate

de măcinat de peste 10 tone/24 h, motivat de faptul că această concluzie este

în contradicție cu aspectele de fapt descrise în cuprinsul raportului și care

evidențiază faptul că moara în litigiu avea o capacitate de măcinat de doar

9600kg/zi.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâta

susține că instanța de apel a stabilit că imobilul în litigiu poate fi

retrocedat în natură reclamanților prin încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, texte de lege care nu erau incidente în cauză.

Susține recurenta că atâta timp cât

imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, anume prin naționalizare în

baza Legii nr.119/1948 și cu respectarea cerințelor prevăzute de acest act

normativ, moara având o capacitate de măciniș de 30.000 kg/24 ore și 3 valțuri,

în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege, caz în care

reclamanții erau îndreptățiți să primească doar măsuri reparatorii prin

echivalent și nu restituirea în natură a bunului.

Totodată, recurenta susține că

instanța de apel, apreciind că expertiza întocmită în cauză nu conținea

suficiente date tehnice pentru stabilirea situației de fapt, cu încălcarea

dispozițiilor art. 211 și art. 212 C. proc. civ., a omis să dispună din oficiu

completarea acesteia sau efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea exactă

a parametrilor morii.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 304 pct .9

C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin gruparea argumentelor invocate,

rezultă că recurenta susține că în speța dedusă judecății era dată situația de

excepție prevăzută de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

redactarea inițială, potrivit cărora, pentru imobilele preluate de stat cu

titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate

cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent (…) corespunzătoare valorii imobilelor

solicitate, caz în care, potrivit alin.2 al aceluiași articol, notificarea se

adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea, A.P.P.S.

(fostul F.P.S).

Or, dispoziția legală menționată nu

era aplicabilă în speța dedusă judecății.

Astfel, pentru a stabili dacă în

cauzele care le sunt deduse judecății este dată situația de excepție prevăzută

de dispozițiile art. 27 alin. (1) din lege, instanțele au a verifica dacă

imobilele a căror retrocedare se solicită au fost preluate de stat cu titlu

valabil, cerință impusă de textul de lege arătat.

Cu privire la cererea dedusă

judecății în prezenta cauză, procedând la verificarea valabilității titlului

statului, instanța de apel a conchis în sensul că imobilul în litigiu nu se

încadra în categoria celor prevăzute la art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948

întrucât nu întrunea caracteristicile tehnice prevăzute de acest act normativ

în vederea naționalizării.

Pe cale de consecință, constatând

nevalabilitatea titlului statului pentru considerentul arătat, în mod corect

instanța de apel a reținut că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 27

alin. (1) din lege și a dispus retrocedarea bunului în natură moștenitorilor

fostului proprietar.

Referitor la caracteristicile

tehnice ale imobilului în litigiu, aspecte de fapt care sunt în competența

exclusivă a instanțelor de fond, este de observat că judecătorii apelului și-au

motivat cu claritate și prin trimitere la probatoriile administrate

considerentele pentru care au stabilit că acesta nu avea însușirile prevăzute

de actul de naționalizare.

Mai mult, este de observat și că pe

lângă condiția referitoare la caracteristicile tehnice ale imobilelor, măsura

naționalizării presupunea, potrivit art. 11 din Legea nr. 119/1948, și ca

statul să plătească proprietarilor și acționarilor întreprinderilor

naționalizate despăgubiri, despăgubiri care nu s-a dovedit că ar fi fost

achitate către autoarea reclamanților.

În acest context al analizei este

de menționat că nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsa rolului activ

al instanței de apel, justificată prin omisiunea acestei instanțe de a proceda

din oficiu la suplimentarea probatoriului, știut fiind că părților le incumbă

sarcina de a propune și administra probele pe care le consideră utile și

pertinente în vederea valorificării pretențiilor formulate și că, referitor la

această chestiune, instanțele au un drept de apreciere, anume pot dispune o

astfel de măsură numai în cazul în care consideră că ar fi necesară.

Așa fiind, cum hotărârea recurată,

pentru considerentele arătate a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii,

Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății de către pârâtă se

dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC M.S.SA Craiova împotriva deciziei nr. 3676 din 3

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2007.