ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6031/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea nr. 1345/N din 19

martie 2001 adresată S.M.S., petenții: M.Ș.C., M.Ș.S. și Ș.Ș.M. au solicitat

restituirea în natură a imobilului moară țărănească cu terenul aferent situat

în comuna Giubega, județul Dolj ce a fost proprietatea autorului lor M.I.Ș. și

preluat în mod abuziv prin Legea nr. 119/1948.

Prin adresa nr. 486 din 3 aprilie

2001 (ce echivalează cu o dispoziție/decizie) SC M.S. SA Craiova le-a comunicat

petenților că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, întrucât

societatea s-a privatizat prin cumpărarea de acțiuni de la A.P.A.P.S. și că

potrivit Legii nr. 10/2001 petenții sunt îndreptățiți doar la măsuri

reparatorii prin echivalent conform art. 34 din lege.

La data de 3 mai 2001 reclamanții au

formulat contestație împotriva adresei nr. 486 din 3 aprilie 2001, emisă de

pârâta SC M.S. SA Craiova, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei de

a le restitui imobilul moară în natură împreună cu terenul aferent.

La data de 4 aprilie 2002 (dosar nr.

6262/2001) pârâta SC M.S. SA Craiova a formulat cerere de chemare în garanție a

A.P.A.P.S. București și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice

solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, chemații în

garanție să fie obligați la restituirea prețului încasat, calculat la valoarea

actuală de circulație.

A arătat că este societate

privatizată prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la A.P.A.P.S. conform

contractului depus la dosar.

La data de 4 iulie 2001 (fila 29

dosar nr. 6262/2001) reclamanții fac precizări ale acțiunii lor în sensul

identificării imobilului susținând în cuprinsul petiției că „problema nulității

absolute a actului de privatizare trebuie să fie tratată corespunzător,

potrivit cu prevederile imperative înscrise în art. 46 alin. (2) din lege”.

Fiind astfel învestit, Tribunalul

Dolj, prin sentința civilă nr. 541 din 19 decembrie 2001 a respins cererea

reclamanților de restituire în natură a imobilului, precum și cererea de

chemare în garanție a A.P.A.P.S. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice formulată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că moara ce a aparținut autorului reclamanților a fost corect

naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 întrunind cerințele prevăzute de art.

50 din lege, moara fiind dotată cu valț dublu pentru grâu și porumb și având

capacitate de măciniș de minimum 1 vagon/24 ore.

În raport de situația de fapt

reținută s-a concluzionat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil,

situație în care sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar

reclamanții pot pretinde doar măsuri prin echivalent pentru imobilul în

litigiu.

Cu privire la nulitatea absolută a

actului de privatizare a SC M.S. SA Craiova, invocată pe cale incidentală de

către reclamanți, instanța de fond a motivat că este inadmisibilă iar din

dispozițiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 rezultă că art. 46 din

lege privește actele juridice având ca obiect bunuri imobile și nu-și găsesc

aplicarea în situația contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni.

Prin decizia civilă nr. 335 din 12

noiembrie 2003 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamanții:

M.O.S., M.C. și M.Ș., a anulat sentința primei instanțe și a fixat termen la 10

decembrie 2003 pentru judecata acțiunii.

Admiterea apelului a fost

determinată de faptul că reclamantul S.M. a decedat la data de 3 octombrie 2002

și nu a fost introdus în cauză moștenitorul acestuia M.O.S., instanța de fond

încălcând principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

Împotriva deciziei civile nr. 335

din 12 noiembrie 2003 a formulat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.

4309 din 3 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins

recursul.

Evocând fondul, Curtea de Apel

Craiova, prin decizia civilă nr. 266 din 14 martie 2007, a respins acțiunea

reclamanților ca neîntemeiată (întrucât reclamantul M.C. a decedat pe parcursul

procesului, a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia U.R.S.) precum și

cerea de chemare în garanție formulată de pârâta SC M.S. SA Craiova împotriva

A.V.A.S. București.

De menționat că după repunerea

cauzei pe rolul Curții de Apel Craiova (fila 96 dosar 1473/CIV 2003) la data de

31 ianuarie 2006 reclamanții au depus o precizare la acțiunea inițială prin

care au învederat instanței că înțeleg ca judecata cauzei să se facă și în

raport de Legea nr. 247/2005, solicitând: admiterea acțiunii și 1) – obligarea

pârâtei la restituirea în natură a imobilului compus din construcție cu

destinația de moară și teren aferent de 1568 mp, situat în comuna Giubega,

județul Dolj și 2 – constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. D 16/26/1999 încheiat între F.P.S. și A.S.M.S.

Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 266 din 14 martie 2006, a reținut că

potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele aflate în

patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii are dreptul de a obține numai măsuri reparatorii prin

echivalent, respectiv despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întrucât restituirea în natură a

bunului nu este posibilă, notificarea urmează să fie soluționată de autoritatea

care a fost implicată în procedura de privatizare.

Instanța de apel a precizat că

A.V.A.S. București nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între

SC M.S. SA Craiova și fostul A.P.A.P.S. București nu au existat raporturi

contractuale. Aceste raporturi au existat, în vederea privatizării SC M.S. SA

Craiova, între fostul A.P.A.P.S. și cei care au cumpărat acțiunile înstrăinate

de stat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri (266 din 14 martie 2007) au declarat

recurs reclamanții M.O.S., U.R.S. și M.Ș., invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Reclamanții susțin că hotărârea

atacată este nemotivată întrucât instanța de apel nu a analizat și nu s-a

pronunțat pe capătul 2 al cererii lor, astfel cum a fost precizată, prin care

au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. D 16/26/1999.

Mai susțin că, dispozițiile art. 2

din Legea nr. 10/2001, republicată, permit aplicarea art. 46 alin. (2) tuturor

imobilelor care cad sub incidența acestei legi, fiind preluate abuziv. Or,

cunoscându-se situația juridică a morii în litigiu și existența unei acțiuni în

revendicare aflată pe rol potrivit dreptului comun, privatizarea s-a întocmit

cu rea-credință. Moara reprezintă un bun litigios iar pârâta a fost pusă în

întârziere la data introducerii acțiunii, anterior începerii procesului de

privatizare. De altfel pârâta deține numai acțiuni și nu imobilul în sine, iar

obiectul privatizării îl poate reprezenta numai un bun imobil

ut singuli

,

nu acțiunile ca valori mobiliare.

Prealabil analizei criticilor formulate,

Curtea urmează a analiza primul motiv de recurs care, fiind de ordine publică,

putea fi invocat din oficiu și de către instanță.

Conform art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. „modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină ...”.

Conform art. 261 C. proc. civ.,

hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre alte elemente, obiectul

cererii (pct. 3) și motivele de fapt și de drept ce au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților (pct. 5).

Se constată că hotărârea instanței

de apel nu a fost motivată în fapt și în drept în conformitate cu cerințele

art. 261 C. proc. civ. în ceea ce privește capătul de cerere referitor la

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.

D 16/26/1999, capăt de cerere cu care instanța era învestită încă de la data de

4 iulie 2001 (fila 29 dosar 6262/2001) când reclamanții și-au precizat

acțiunea, capăt de cerere reiterat prin precizarea depusă la data de 31

ianuarie 2006 (fila 96 dosar nr. 1473/2003).

Instanța de apel nepronunțându-se și

pe acest capăt de cerere, nu se poate exercita controlul judiciar.

Or, nerespectarea acestei cerințe

legale conduce, în spiritul textelor de lege menționate, la nulitatea

hotărârii.

Drept urmare, decizia pronunțată de

instanța de apel este lovită de nulitate, s-a făcut o judecată formală, așa

încât, se va admite recursul reclamanților, se va casa decizia și se va trimite

cauza la aceeași instanță de apel pentru rejudecare.

Cu prilejul rejudecării, instanța de

apel va avea în vedere și celelalte critici exprimate în motivele de recurs ca

apărări de fond.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

M.O.S., U.R.S. și M.Ș. împotriva deciziei civile nr. 266 din 14 martie 2007 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2007.