ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4490/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Finanțelor Publice Dolj, A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.), și SC M.S. SA Craiova, solicitând obligarea acestora de a-i lăsa, în deplină proprietate și posesie, imobilul compus din moară de măcinat grâu și porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, ce au fost preluate în mod abuziv în anul 1948 de la autorul reclamantului, N.H., situate în Comuna Cernătești, județul Dolj. S-a solicitat, totodată, restituirea fructelor percepute, iar cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.

La data de 28 februarie 2003, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în loc de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA Craiova să emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată privind cererea sa de restituire în natură a morii țărănești. Prin sentința civilă nr. 378 din 14 octombrie 2004, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația ca tardiv formulată, reținând că decizia din 08 octombrie 2001, prin care SC M.S. SA a respins cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului, i-a fost comunicată acestuia la 10 octombrie 2001, ca atare s-a reținut că reclamantul a formulat contestația cu depășirea termenului legal.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței menționate a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 1378 din 31 mai 2005, fiind anulată sentința, iar cauza reținută pentru rejudecare în fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că, în mod greșit, instanța a respins ca tardiv formulată contestația, raportându-se numai la decizia emisă de SC M.S. SA Craiova, cu privire la refuzul de restituire în natură a imobilului, deși era învestită și cu un capăt de cerere în despăgubire prin echivalent. Prin decizia nr. 2770 pronunțată la 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis cererea reclamantului și a constatat că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile solicitate, în condițiile Legii nr. 247/2005.

Recursurile declarate împotriva deciziei menționate de către reclamant, A.V.A.S. și D.G.F.P. Dolj, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost admise prin decizia nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că s-a recunoscut dreptul reclamantului N.D. la acordarea masurilor reparatorii doar pentru terenurile notificate, preluate abuziv de la autorul Nicolescu Haralambie în anul 1948, fără a soluționa cererea de restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile edificate pe terenuri, respectiv moara de măcinat grâu și porumb și anexe precum și casa de locuit pentru personalul morii, ce au făcut în egală măsură obiectul notificării.

Astfel, instanța nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat asupra expertizelor efectuate în cauză și care cuprind concluzii contradictorii, impunându-se completarea probatoriului. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 3213/54/2005, instanță care, prin decizia nr. 369 din 19 noiembrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei A.V.A.S. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. Totodată, a fost admisă cererea formulată împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S., dispunându-se restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 6.290,6 mp ce face parte din suprafața de 6.437 m.p. situat în intravilanul comunei Cernătești, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, precum și a următoarelor construcții: casă de locuit cu 3 camere și sală din cărămidă, acoperită cu țiglă, magazie și patul.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat, în ceea ce privește pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, că este instituția publică ce a efectuat privatizarea, astfel încât, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, această pârâtă propune măsurile reparatorii în echivalent. În ceea ce îl privește pe pârâtul Statul Român, calitatea procesuală a acestuia s-ar fi justificat doar în situația prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume aceea în care unitatea deținătoare nu a fost identificată; or, o atare împrejurare nu se regăsește în speță.

Examinând fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al autorului Nicolescu Haralambie, a uzat procedura administrativă prevăzută de art. 22 și următoarele din Legea nr. 10/2001, formulând notificări către deținătorii imobilului - construcții și teren - solicitând, potrivit precizărilor depuse în rejudecare, restituirea în natură a bunului compus din moară de măcinat grâu și porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, aflate în comuna Cernătești, județul Dolj, precum și a terenului aferent în suprafață de 8 ha, în cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent. Referitor la imobilul moară și anexe, s-a constatat că a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, astfel încât statul nu a fost niciodată proprietar și nu putea transmite mai mult decât a avut în proprietate.

Cererea îndreptată împotriva SC M.S. SA a fost respinsă ca neîntemeiată, față de împrejurarea ca moara în litigiu, integral privatizată anterior apariției Legii nr. 10/2001, nu poate fi restituită în natură. Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Consiliul Local Cernătești - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate. Prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie 2009, pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 791/1/2009 s-au admis recursurile, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel Î.C.C.J.

a avut în vedere următoarele considerente: Niciuna dintre părți nu a contestat legalitatea citării în proces a autorității administrative locale, nici în apel și nici prin motivele de recurs, ca atare se pornește de la premisa întrunirii în persoana Consiliului Local Cernătești a unei asemenea legitimări procesuale. Cererea formulată în termenii indicați anterior, a fost calificată de către instanța de judecată drept o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționată ca atare, inclusiv în faza rejudecării după casare, fără ca reclamantul sau alte părți să conteste în vreo etapă procesuală această calificare juridică. Contestația împotriva dispoziției administrative nr. 1411 din 8 octombrie 2001 emisă de SC M.S.

SA a fost respinsă ca tardivă, în primul ciclu procesual parcurs în cauză, iar sentința a fost anulată de instanța de apel în primul ciclu procesual din cauză, fără a se infirma, însă, legalitatea aprecierii tardivității contestației împotriva deciziei administrative; decizia de anulare, cu reținerea cauzei spre judecare în fond, nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat. S-a reținut că instanța de rejudecare - după casarea deciziei de evocare a fondului - era învestită în cauză cu soluționarea în fond a notificărilor adresate A.V.A.S. și Consiliului Local Cernățesți. În privința imobilului cu destinația moară, s-a reținut că instanța de apel a recunoscut reclamantului doar dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.

S-a reținut că prin decizia de casare nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus cercetarea posibilității restituirii în natură a construcțiilor, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize tehnice, în condițiile care expertizele deja administrate erau contradictorii. S-a stabilit că instanța de rejudecare, după casare avea obligația cercetării posibilității restituirii în natură a morii și a terenului de 146,4 mp în aplicarea art. 315 C. proc. civ. cât și în temeiul Legii nr. 247/2005. S-a apreciat ca fiind greșită decizia din apel în privința incidenței art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la faptul că unitatea deținătoare SC M.S. SA este integral privatizată încă din anul 1999, apreciindu-se că instanța de apel trebuia să cerceteze modul concret de preluare a imobilului în patrimoniul statului, respectiv cu respectarea ori nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul preluării.

S-a arătat că în rejudecare urmează a se clarifica și aspectul invocat de recurent privind natura morii și dispozițiile Legii nr. 119/1948. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român s-a reținut că instanța de apel a constatat corect că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care, pentru evaluarea măsurilor reparatorii, este suficientă participarea unității deținătoare și după caz a A.V.A.S. S-a reținut că legitimarea procesuală pasivă a deținătorului morii SC Morărit Service SA, poate fi stabilită doar în urma analizării posibilității restituirii în natură a acestui imobil, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, în aplicarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se acordă de către instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță, A.V.A.S.

Instanța de apel a făcut aplicarea acestei norme, însă fără a cerceta în prealabil chestiunea restituirii în natură. Ca atare, cu ocazia rejudecării, în funcție de modul de dezlegare a acestui aspect, se va determina și calitatea de parte în proces a SC M.S. SA. în ceea ce privește terenul pe care este edificată moara, în suprafață de 146,40 mp, pentru considerentele deja expuse, s-a considerat că este necesar a se verifica în prealabil dacă terenul se află în patrimoniul SC M.S. SA și, în caz negativ, cine este titularul dreptului. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1222/54/2010. Prin decizia civilă nr. 245 din 10 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S.

cu sediul în București. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj. A respins acțiunea formulată de reclamantul Nicolaescu Dan împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Dolj, SC M.S. SA, și Comisia Județeană Dolj de aplicare a Legii nr. 10/2001, ce nu au legitimitate procesuală pasivă în cauză. A admis acțiunea formulată de reclamantul N.D. împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S. București. A dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 11.133,60 mp situat în intravilanul corn.

Cernătești jud. Dolj, identificat în parcela 312 și parcela 307, (excluzând suprafața de 146,40 mp pe care se află moara) identificare prin dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză tehnică și schița anexă la raport întocmite de expert Popa Marin, precum și a următoarelor construcții: casă de locuit cu 3 camere și sală din cărămidă acoperită cu țiglă, magazie și patul. A constat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în suprafață totală de 11.996,40 m.p., identificată în raportul de expertiză și schița anexă întocmită de expert Popa Marin în Parcela 315 (1041 mp, Parcela 316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), și în Parcela 307 (146,40 m.p.

teren pe care este construită moara) cu o valoare totală de 60.695,31 lei. A obligat pârâta A.V.A.S. să emită decizie conținând propunerea de despăgubiri pentru construcția morii, cu o valoare de 135.570 lei, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, ținându-se cont de efectul de imediată aplicare a Legii nr. 247/2005, ce prevede în Titlul VII procedura de evaluare a despăgubirilor cuvenite persoanei îndreptățite. În baza art. 274 C. proc. civ. fiind în culpă procesuală, a obligat pârâții Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S. (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Examinând cu prioritate, în raport de art. 137 C. proc.

civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S. București, și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este neîntemeiată excepția invocată de pârâta A.V.A.S., care are calitate procesuală pasivă în cauză, dar este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj. Obiectul pretențiilor deduse judecății, formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, îl reprezintă acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Corn. Cernătești jud. Dolj, care la data preluării de către stat era compus din moară de măcinat grâu și porumb, o casă ce asigura cazarea personalului morii, magazie de depozitare și teren aferent.

Înscrisurile depuse la filele 10 - 12 și fila 16 în dosarul Tribunalului Dolj, evidențiază că reclamantul a adresat notificări în termenul legal atât pârâtei SC M.S. SA, considerată ca unitate deținătoare, solicitând restituirea în natură a întregului imobil, cât și A.V.A.S., solicitând măsuri reparatorii în echivalent pentru același imobil. Prin decizia de casare pronunțată de Î.C.C.J. la data de 4 decembrie 2009 s-a stabilit că instanța de rejudecare, după casarea primei decizii de evocare a fondului, era investită în cauză cu soluționarea în fond a notificărilor adresate Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și Consiliului Local Cernătești, arătându-se că decizia de anulare cu reținerea cauzei spre judecare în fond, pronunțată în ciclul procesual anterior, în care s-a contestat dispoziția administrativă nr. 1411 din 8 octombrie 2001 emisă de SC M.S.

SA, nu a fost recurată intrând în puterea lucrului judecat. În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin Ministerul Finanțelor Publice în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau după caz, măsuri reparatorii prin echivalent, în formele prevăzute de lege. În speță, instanța a constatat că fiind identificată unitatea deținătoare a imobilului în litigiu la data formulării notificării, respectiv SC M.S.

SA, căreia reclamantul i-a adresat notificare, considerând-o unitate deținătoare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca acțiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât să fie respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Moara în litigiu, situată în comuna Cernătești a fost naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 după cum rezultă din fișa C.A.F.I.N. a morii și din certificatul din 13 iunie 2001 emis de Arhivele Naționale - Dolj, în care s-a consemnat faptul că moara a fost preluată în baza acestei legi de către Administrația comunală la nr. crt. 42. Nu s-a făcut dovada preluării fără titlu a morii în litigiu, în condițiile în care înscrisurile depuse în cauză evidențiază că moara avea valțuri de grâu și porumb cu o capacitate de producție în 24 de ore de 12.000 kg (fila 192, Dosar nr. 1222/54/2010.) Imobilul moară revendicat de reclamant a fost supus procedurii de privatizare, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. DJD 1626 din 01 septembrie 1999, încheiat între pârâta SC M.S.

SA și F.P.S. actuala A.V.A.S., situație în care pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă, fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta. Prin decizia de casare s-a stabilit că pentru evaluarea măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite, în contextul art. 29 din Legea nr. 10/2001, este suficientă participarea în cauză a unității deținătoare, după caz a A.V.A.S. Pe fondul acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S. București, instanța a constatat că acțiunea este fondată. Obiectul acțiunii se referă la obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv restituirea în natură a imobilului compus, la data preluării de către stat, din moară de măcinat grâu și porumb, o casă ce asigura cazarea personalului morii, magazie de depozitare și teren aferent, situat în comuna Cernătești jud. Dolj.

Prin precizarea făcută de reclamant prin nota de ședință depusă la data de 7 iunie 2010 s-a solicitat restituirea întregului bun imobil în natură, menționându-se că moara, anexele și terenul aferent acesteia, ce au aparținut autorului N.H., nu au nici o legătură cu terenul în suprafață de 50 ha revendicat pe raza comunei Gogoșu, după alt autor. Din conținutul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P.M., împreună cu expertul asistent desemnat de reclamant, rezultă că în prezența procuratoarei reclamantului, a viceprimarului comunei Cernătești și a expertului asistent propus de reclamant, folosindu-se teodolitul „WILD" T-16 a fost identificat terenul și moara în litigiu, constatându-se că suprafața terenului aferent morii este de 23.130 mp, cuprinzând parcelele 307, 308, 311, 312, 313, 316, 315, evidențiate în schița anexă la raportul de expertiză tehnică (fila 157 dosar rejudecare).

În privința parcelei nr. 315 ( ce se suprapune parcelei 314 în suprafață de 1189 mp, evidențiată în considerentele deciziei de casare și în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în ciclul procesual anterior) expertul P.M. a constatat că suprafața terenului în limitele descrise în raport, este de 1.041 m.p., cu toate că parcela 315 este menționată în titlul de proprietate nr. 502 - 47999 din 13 decembrie 1996, emis pe numele P.S.G., ca având o suprafață de 770 m.p. În privința Parcelei nr. 316 determinată pe planul anexă la raportul de expertiză s-a constatat că are suprafața împrejmuită de 1448 m.p. față de 1151 m.p. înscriși în titlul de proprietate emis pe numele P.I.I. Cu privire la Parcela 312 din schița parcelară delimitată în planul anexă al raportului de expertiză s-a menționat că această parcelă are suprafața totală de 1.640 m, compusă din poligonul 2 cu o suprafață de 1.131 m.p.

teren arabil intravilan închiriat de Primăria Cernătești și poligonul 3 cu o suprafață de 509 mp pe care se află casa morarului, magazia și patului, revendicate de reclamant. Expertul a identificat și Parcela nr. 307 din schița parcelară, delimitată pe planul anexă, constatând că are suprafața de 9.640 m.p., compusă din poligonul 4 în suprafață de 655 m.p., aflat în folosința C. din comuna Cernătești, suprafață pe care se găsește o construcție care a avut destinația de patiserie și uscător de prune, construcție transferată către C. Predești, vândută unei persoane fizice, terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernătești, construcție ce a fost construită fără autorizație, cu destinația actuală de bar.

Poligonul 5 delimitat și în schița anexă are suprafața de 8985 mp pe care se află moara și fântâna revendicată de reclamant, precum și fundația unei brutării pe care a intenționat să o construiască Primăria Cernătești. Cu privire la moară, expertul a afirmat că aceasta a fost scoasă la licitație publică de către D.G.F.P. Dolj și cumpărată prin licitație de o persoană fizică (S.M.) conform procesului verbal de adjudecare, depus la dosar, încheiat la data de 28 august 2009, terenul de sub clădirea morii în suprafață de 146,40 m rămânând în administrarea Primăriei Cernătești. Expertul a menționat că la data efectuării expertizei clădirea morii era proprietate privată și experții nu au avut acces în interior pentru a constata starea și existența utilajelor.

În privința parcelei nr. 308 delimitată în planul anexă la raportul de expertiză, s-a menționat că are suprafața de 4.250 m.p. din măsurători, parcelă aflată în Titlul de proprietate emis pe numele P.G., în care este menționată suprafața de 4.000 m.p., vândută unor terțe persoane. Parcela nr. 311 din schița parcelară a fost delimitată și pe planul anexă la raportul de expertiză având o suprafață de 5.111 m.p. din măsurători, față de 5.568 mp cât s-a consemnat în titlul de proprietate emis pe numele P.I.I. Constatările expertului referitoare la identificarea altor imobile situate pe raza comunei Gogoșu și pe raza com. Grecești sunt în sensul că aceste imobile nu au nici o legătură cu terenul aferent morii situată în comuna Cernătești.

De altfel, în raport de obiectul prezentei acțiuni, așa cum a fost precizată de către reclamant și în rejudecare, prin care s-a solicitat restituirea către reclamant a imobilului situat în comuna Cernătești, compus din moară, anexe și terenul aferent acesteia, ce au aparținut exclusiv autorului N.H., imobilele situate pe raza celorlalte comune nu au legătură cu acest imobil.

Analizând posibilitatea restituirii în natură a imobilului în litigiu în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 10, și art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a consacrat principul restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, raportate la prevederile art. 1 alin. 2 din lege, privind stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant a fost întemeiată în privința restituirii în natură a suprafeței de 11.133,60 m.p., situată în intravilanul comunei Cernătești, identificată de expert în P.312 și parcela 307 (excluzând suprafața de 146,40 m.p.

pe care se află moara), precum și a casei de locuit cu 3 camere și sală din cărămidă acoperită cu țiglă, a magaziei și a pătulului, identificate de expert. Instanța a constatat că restituirea în natură a terenului nu poate fi înlăturată de existența unei construcții situată pe terenul din parcela 307, care a avut destinația de patiserie și uscător de prune, construcție transferată către Consumcoop Predești, vândută unei persoane fizice, terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernătești, dat fiind faptul că aceasta a fost construită fără autorizație, cu destinația actuală de bar, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii.

Totodată acțiunea formulată de reclamant a fost întemeiată în privința calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii constând în despăgubiri, pentru terenul în suprafață totală de 11.996,40 m.p. identificat în raportul de expertiză și schița anexă întocmită de exp. P.M., respectiv în P. 315 (1041 m.p.) Parcela 316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5.111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), și în Parcela 307 (146,40 m.p. teren pe care este construită moara) cu o valoare totală de 60.695,31 lei.

Instanța a constatat că nu este posibilă restituirea în natură a terenului situat în Parcela 308, Parcela 311, Parcela 316, și Parcela 315 (fosta Parcelă 314 invocată în ciclul procesual anterior), deoarece pentru aceste suprafețe de teren s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, unor terțe persoane, teren îngrădit, deținut în proprietate de aceștia, nefiind posibilă nici restituirea în natură a unor diferențe din suprafețele de teren menționate în titlurile arătate și terenul rezultat la măsurătorile efectuate de expert cu teodolitul, dat fiind faptul că folosirea unor instrumente diferite de măsurare nu justifică deposedarea terțelor persoane deținătoare ale titlurilor de proprietate invocate, de terenul îngrădit deținut de aceștia, ce a fost individualizat în titlurile de proprietate emise.

De altfel, în privința Parcelei 308 și Parcelei 311, prin decizia de casare pronunțată de I.C.C.J., s-au respins ca nefondate motivele de recurs formulate de reclamant, arătându-se că acesta își invocă propria-i culpă, întrucât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în dosarul Curții de Apel, în care s-a pronunțat decizia recurată. În privința imobilului moară solicitat de reclamant, nu este posibilă restituirea în natură a acestei construcții, având în vedere că moara a fost preluată cu titlu valabil, în baza Legii nr. 119/1948, în raport de înscrisurile arătate anterior, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale.

De altfel și Procesul verbal de adjudecare încheiat la data de 28 august 2009, emis de Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Dolj, în Dosarul de executare nr. 365 din 18 august 2006, (fila 163, dosar rejudecare) atestă că a fost vândută la licitație moara din comuna Cernătești, în temeiul art. 166 din O.G. nr. 92/2003, proces verbal de adjudecare ce constituie titlul de proprietate în favoarea cumpărătorului S.M. Nu poate fi reținută legitimarea procesuală pasivă a deținătorului morii SC M.S. SA, dat fiind faptul că moara nu poate fi restituită în natură, urmând ca, în aplicarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent să se acorde de către instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță, A. V.A.S.

Terenul în suprafață de 146,40 m.p. revendicat de reclamant, se află în administrarea Primăriei Cernătești, însă este terenul pe care se află moara, nefiind teren liber, în sensul Legii nr. 10/2001 pentru a putea fi restituit în natură reclamantului. Prin urmare, neexistând posibilitatea restituirii în natură a suprafeței totale de 11.996,40 m.p., identificată în raportul de expertiză și schița anexă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și nici a morii deținută în proprietate de o terță persoană, reclamantul este îndreptățit, pentru teren, la măsuri reparatorii constând în despăgubiri cu o valoare totală de 60.695,31 lei, evaluare realizată conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P.M., la prețul de 22,67 lei/ mp pentru terenul curți construcții și la prețul de 0,20 lei/ mp pentru terenul arabil, și la despăgubiri pentru construcția morii cu o valoare de 135.570 lei, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert I.C.

(filele 93 - 97 dosar 321.3/54/2005 al Curții de Apel Craiova). În privința solicitării reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii și pentru utilajele morii, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței acestor utilaje la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) din lege, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011 emisă de Consiliul Local Cernătești, (fila 215 din dosarul Curții de Apel) s-a menționat că reclamantului nu i-a fost restituită moara de măcinat porumb și grâu și nici anexele acesteia, „întrucât construcțiile vechi au fost demolate, moara fiind refăcută de către locuitorii comunei în anii 1976 - 1977", rezultând astfel că utilajele morii solicitate de reclamant nu mai existau la data formulării notificării, neputându-se acorda măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova, precum și a încheierilor din 20 aprilie 2011 si 27 aprilie 2011 a declarat recurs N.D. prin procuratoarea N.M.C., criticând soluția pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 303, 304 pct. 1-9 și art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul a criticat considerentele instanței de apel, în raport de probele administrate în cauză, respectiv expertizele tehnice și înscrisurile depuse în cursul judecării litigiului, pe parcursul mai multor faze procesuale. S-a invocat faptul că în mod nelegal a fost respinsă cererea de amânare formulată de expert pentru a depune răspunsul la obiecțiuni, iar adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011, nu are nici o valoare juridică, dimpotrivă afectând dreptul de proprietate al reclamantului.

Pe de altă parte, s-a arătat că specializarea experților care au întocmit lucrările în cauză nu era corespunzătoare, iar concluziile rapoartelor de expertiză sunt neadecvate solicitărilor formulate de părți. Comisia Locală Cernătești, alături de Primăria din aceeași localitate nu au produs nici un fel de probe în combaterea susținerilor reclamantului, astfel încât instanța trebuia să admită acțiunea așa cum a fost formulată, iar imobilul moară trebuia restituit în natură. In mod greșit, instanța de apel nu a obligat întreprinderea SC M.P. SA la restituirea imobilului, neavând relevanță privatizarea, deoarece imobilul există și este funcțional. Instanța de apel a apreciat eronat faptul că obiectul pretențiilor deduse judecații, formulat de reclamant in temeiul legii 10/2001, constă în acordarea masurilor reparatorii pentru bunurile revendicate.

Or, pe parcursul judecații, timp de 8 ani, s-a solicitat mereu restituirea în natură, care pe baza actelor si probelor administrate se dovedește a fi posibilă. Decizia administrativă nr. 1411 din 08 octombrie 2001. emisă de SC M.S. SA. a fost anulată, a fost apelată si a fost recurată de doua ori si nu a intrat in puterea lucrului judecat. Procesul a început si s-a derulat pe baza anularii acestei decizii, care potrivit prevederilor legii 10/2001, duce implicit la restituirea in natura a bunurilor solicitate si nu la acordarea de despăgubiri, așa cum este consemnat in decizia care a fost anulată. Or, aprecierea instanței de apel cum că in aceasta cauza a fost investita doar cu soluționarea numai a notificărilor adresate A.V.A.S.

si Consiliului Local Cernătești, omițând deținătorul morii, respectiv SC M. SA. este eronată, deoarece s-au cerut despăgubiri si restituirea in natura a bunurilor in baza Legii nr. 10/2001. Instanța de apel a încadrat greșit suprafața de 146,40 mp. ca nefiind teren liber in înțelesul legii 10/2001, și în consecință neputând fi restituit in natura reclamantului. Autorul recurentului nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, deoarece Statul nu a fost niciodată proprietar. Titlul pârâtei SC M.S. SA, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1999 încheiat cu F.P.S., este lovit de nulitate absolută, făcut de un neproprietar si ca atare trebuie anulat; este un act făcut cu rea-credință si nu poate fi opozabil in mod valabil titlului recurentului, acesta din urmă fiind mai bine caracterizat.

Instanța trebuia să constate calitatea procesuala pasiva a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj, deoarece deși a știut ca moara este in litigiu, a vândut-o abuziv, cu încălcarea prevederilor legale in vigoare. Recurentul depune practică judiciară, respectiv sentința civila nr. 7154 din 19 aprilie 2000, data în Dosarul nr. 9735/1998 al Judecătoriei Craiova si considerentele acesteia, de unde rezultă că o moară naționalizată a fost restituită în natură cu terenul aferent. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Consiliul Local Cernătești, criticând soluția pentru nelegalitate.

Recurentul a arătat că prin modalitatea de restituire a terenului în natură de către instanța de apel, actualul proprietar nu mai are cale de acces, fiind necesar să se instituie o servitute de trecere și de asemenea nu se justifică restituirea anexei gospodărești aflate pe terenul restituit, aceasta fiind construită de persoana care a deținut terenul anterior restituirii. O altă critică privește decizia de acordare despăgubiri pentru terenurile situate in parcelele 315; 316; 311 și 308, întrucât posesorii acestora le moștenesc de la predecesorii lor si nu au legătura cu autorul Nicolaescu Haralambie. Mai mult, în ceea ce privește terenul aflat în poligonul 4, în suprafață de 655, aflat în folosința fostei Consum Coop, este exclusă ipoteza ca această construcție să fie edificată fără autorizație.

În fine, s-a arătat că recurenta-pârâtă nu are culpă procesuală în cauză și nu-i pot fi imputate cheltuielile de judecată. Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs și A.V.A.S., criticând decizia pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Într-o primă critică, s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit o procedura necontencioasă, urmând ca la finalizarea sa se definească statutul juridic al unor astfel de imobile. Procedura administrativă prealabila reglementata de dispozițiile Legii nr. 10/2001cu modificările si completările ulterioare are caracter obligatoriu in sensul ca de la data intrării in vigoare a acestei legi.

cererile de restituire in natura sau prin echivalent, inclusiv acțiunile in revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate direct la instanțele judecătorești competente sunt premature, daca nu se face dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de aceasta lege, finalizata prin emiterea deciziei sau a dispoziției motivate asupra cererii de restituire. În acest sens, prin intermediul procedurii administrative petenții trebuiau sa-si dovedească calitatea de persoane îndreptățite si sa-si valorifice drepturile, iar A.V.A.S. sa-si clarifice după depunerea tuturor actelor doveditoare in susținerea notificării, poziția fata de aceste pretenții si implicit daca sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea masurilor reparatorii prevăzute de lege.

Competenta instanței poate interveni numai in măsura in care se emitea aceasta decizie sau dispoziție motivata prin finalizarea procedurii administrative si aceasta decizie sa poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, in condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata. Cu privire la termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației de către A.V.A.S. de a se pronunța asupra notificării, apreciem ca acesta conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicata, poate avea doua date de referința, fie data înregistrării notificării, fie data depunerii actelor doveditoare in completare. O a doua critică privește stabilirea cuantumului masurilor reparatorii prin echivalent acordate de către instanța de apel pentru teren in suprafața de 11.996.40 mp.

si pentru construcția morii. Legea nr 10/2001. astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 prevede in sarcina A.V.A.S. competenta de a propune masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate si in situația completării dosarului administrativ conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, H.G. nr. 498/2003. Măsuri care se acordă numai de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Așadar, din analiza acestor texte legale, rezulta in mod evident că A.V.A.S. nu mai are competenta legala de a acorda masuri reparatorii in echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, instituției competente - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În fine, cea de-a treia critică privește acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, cuantumul acestora este nejustificat in situația in care nu A.V.A.S. a pornit litigiul, neavând nici o culpă in acest sens. Recursurile sunt nefondate. Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, soluționând în mod just litigiul dedus judecății. Analizând motivele invocate în recurs, se constată că acestea, în substanța lor au fost analizate, pe fondul cauzei de către instanța de apel, astfel încât motivarea Curții de Apel Craiova poate fi reținută de instanța de recurs ca fiind adecvată în raport de cauza soluționată.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant N.D., acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut că obiectul cauzei constă în investirea instanței de fond cu o contestație formulată în baza dispozițiilor din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv de regimul comunist. Trebuie subliniat faptul că la data de 28 februarie 2003, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în loc de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA Craiova să emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată privind cererea sa de restituire în natură a morii țărănești.

La acest moment a fost fixat cadrul procesual al contestației formulate de reclamantul N.D., aspect reținut pe parcursul mai multor cicluri procesuale, astfel încât nu se poate reveni asupra calificării cererii prin care a fost investită prima instanță, prin motivele de recurs, în raport de dispozițiile art. 316 raportate la art. 294 C. proc. civ. Așa fiind, recurentul nu mai poate susține că a revendicat pe calea dreptului comun bunurile naționalizate de statul român. De altfel, trebuie subliniat faptul că prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie 2009, pronunțată de Î.C.C.J. în Dosarul nr. 791/1/2009 s-a statuat că niciuna dintre părți nu a contestat legalitatea citării în proces a autorității administrative locale, nici în apel și nici prin motivele de recurs, ca atare se pornește de la premisa întrunirii în persoana Consiliului Local Cernătești a unei asemenea legitimări procesuale.

Cererea formulată în termenii indicați anterior, a fost calificată de către instanța de judecată drept o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționată ca atare, inclusiv în faza rejudecării după casare, fără ca reclamantul sau alte părți să conteste în vreo etapă procesuală această calificare juridică. Susținerile recurentului sunt nefondate și în raport de decizia nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, și că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Prin urmare, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu se poate susține, fără a încălca principiul menționat, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială. În consecință, recurentul-reclamant nu poate solicita pe calea unei acțiuni în revendicare de drept comun, restituirea în natură, stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea statului și a organelor local-administrative, la plata acestora. Legea specială de restituire nr. 10/2001 permite restituirea în natură a imobilelor, cu condiția ca acestea să fie libere și permite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sau despăgubiri bănești atunci când bunurile nu mai pot fi restituite.

O parte din terenurile solicitate de recurent au făcut obiectul privatizării, făcând parte din patrimoniul unor societăți din portofoliul A.V.A.S., ceea ce la momentul judecării cauzei constituie un impediment juridic în restituirea acestora. Deși reclamantul a susținut că actul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare, precum și alte titluri emise pe diferite parcele de teren în procedura Legii nr. 18/1991 sunt nule, trebuie menționat că acestea nu au fost atacate pe calea acțiunii în nulitate, neexistând nicio dovadă în acest sens. Pe de altă parte, instanța de fond a fost investită cu o contestație formulată în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, nu cu o acțiune în constatarea nulității actelor și contractelor menționate.

Instanța a lămurit regimul juridic al bunurilor naționalizate solicitate de reclamant, statuând asupra posibilității de restituire în natură a acestora, în raport de probele administrate în cauză, înscrisuri și expertize tehnice de specialitate. Atributele jurisdicționale ale instanței de apel îi permit acesteia să stabilească situația de fapt și să aprecieze asupra probelor, ceea ce înseamnă o cenzurare a temeiniciei a căii de atac deduse judecății. Or, în recurs, Curtea nu poate cenzura situația de fapt, prin analizarea probelor administrate în fața instanțelor anterioare, deoarece aceasta excede dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce privește legalitatea măsurilor luate de instanța de apel cu privire la obiecțiunile la expertiză, Curtea reține că în ședința publică din data de 20 aprilie 2011, instanța de apel a respins cererea de amânare formulată de expertul asistent M.G.P., având în vedere că răspunsul la obiecțiuni a fost depus în termenul procedural, iar înscrisurile solicitate de la Primăria comunei Cernătești au fost depuse la dosarul cauzei și au fost puse și la dispoziția expertului desemnat în vederea efectuări lucrării. Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a respins obiecțiunile formulate de reclamant cu privire la răspunsul dat de expert la obiecțiunile formulate anterior, apreciind că în raport de obiectivele încuviințate și răspunsul dat de expert, nu se impune formularea altor obiecțiuni.

Au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, astfel încât nu se poate reține o vătămare a drepturilor reclamantului sub acest aspect. Chiar dacă cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant este foarte amplă, cea mai mare parte a susținerilor acestuia nu se pot subsuma motivelor de recurs reglementate de lege, constituind așa cum s-a arătat în precedent, critici ce au în vedere administrarea probelor și conținutul acestora, precum și a concluziilor reținute de instanță în temeiul lor.

Este fără relevanță invocarea argumentului de analogie judiciară, în sensul că în alte litigii deduse judecății, acestea s-au finalizat cu restituirea în natură a imobilelor revendicate, de vreme ce, pe de o parte trebuie invocat principiul relativității hotărârilor judecătorești, iar pe de altă parte trebuie menționat faptul că sentințele de care se face vorbire au fost pronunțate înainte de apariția Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă A.V.A.S., acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În raport de dispozițiile deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Acest argument răspunde necesității de a asigura accesul la justiție și soluționarea cererii reclamantului într-un timp rezonabil, fără a prelungi procedura administrativă.

De asemenea, instanța supremă a statuat că, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.

În raport de dispozițiile deciziei nr. 52/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Având în vedere că procesul a început în anul 2003, reclamantul solicitând emiterea unei dispoziții motivate în baza Legii nr. 10/2001, instanța de fond este îndreptățită să evalueze despăgubirile în bani și să le acorde reclamantului.

Curtea Supremă a statuat că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, respectiv Legea nr. 247/2005, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului. Argumentele ridicate de recurenta A.V.A.S.

au fost rezolvate de principiu prin cele două decizii pronunțate în recurs în interesul legii, menționate anterior, practica instanțelor fiind unitară sub acest aspect, astfel încât susținerile apar ca nefondate. În consecință, instanța de apel a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Local Cernătești, Curtea constată că acesta este nefondat. Trebuie subliniat că principiul ce guvernează aplicarea Legii nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură, scopul actului normativ fiind acela de reparație, prin redarea bunurilor foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în măsura în care acest lucru este posibil.

Acesta este și scopul procesului început de recurentul-reclamant care urmărește prin procedura prevăzută de lege să-și materializeze în patrimoniu dreptul de proprietate asupra bunurilor, în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent. în consecință, stabilirea unui drept de servitute de trecere pentru un fond adiacent excede litigiului dedus judecății și mai mult, nu poate fi invocat de un terț, în raport de titularul dreptului de proprietate, pretins afectat de modalitatea de restituire în natură a terenului. Este nefondată și susținerea recurentului privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului N.D., în ceea ce privește parcelele 315; 316; 311 și 308, având în vedere că nu se invocă argumente de legalitate care să înlăture modalitatea de stabilire a situației de fapt și de drept de către instanța de apel.

O simplă aserțiune nu este suficientă pentru a da substanță unei critici în recurs. Același raționament juridic se impune și în ceea ce privește susținerea referitoare la terenul ce se afla în folosința fostei C.C., întrucât afirmațiile nu sunt sprijinite de argumente de drept acre să se subsumeze dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, culpa procesuală subzistă și în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va rămâne obligată la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, raportate la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul N.D., de pârâta A.V.A.S. și de pârâtul Consiliul Local Cernătești - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei civile nr. 245 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2012.