ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4490/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4490/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj,

reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Finanțelor Publice

Dolj, A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.), și SC M.S. SA Craiova, solicitând obligarea

acestora de a-i lăsa, în deplină proprietate și posesie, imobilul compus din moară

de măcinat grâu și porumb, cu anexe, inclusiv o casă de locuit pentru

personalul morii, ce au fost preluate în mod abuziv în anul 1948 de la autorul

reclamantului, N.H., situate în Comuna Cernătești, județul Dolj.

S-a solicitat, totodată, restituirea fructelor

percepute, iar cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin

echivalent.

La data de 28 februarie 2003,

reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în judecată Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în loc de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Dolj și a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA Craiova să

emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată privind cererea

sa de restituire în natură a morii țărănești.

Prin sentința civilă nr. 378 din 14

octombrie 2004, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația ca tardiv

formulată, reținând că decizia din 08 octombrie 2001, prin care SC M.S. SA a

respins cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului, i-a fost

comunicată acestuia la 10 octombrie 2001, ca atare s-a reținut că reclamantul a

formulat contestația cu depășirea termenului legal.

Apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței menționate a fost admis de către Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 1378 din 31 mai 2005, fiind anulată sentința, iar

cauza reținută pentru rejudecare în fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a apreciat că, în mod greșit, instanța a respins ca tardiv

formulată contestația, raportându-se numai la decizia emisă de SC M.S. SA

Craiova, cu privire la refuzul de restituire în natură a imobilului, deși era

învestită și cu un capăt de cerere în despăgubire prin echivalent.

Prin decizia nr. 2770 pronunțată la 25

octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis cererea

reclamantului și a constatat că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii

în echivalent pentru terenurile solicitate, în condițiile Legii nr. 247/2005.

Recursurile declarate împotriva

deciziei menționate de către reclamant, A.V.A.S. și D.G.F.P. Dolj, pentru

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost admise prin decizia

nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie

prin care s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut că s-a recunoscut dreptul reclamantului N.D. la acordarea

masurilor reparatorii doar pentru terenurile notificate, preluate abuziv de la

autorul Nicolescu Haralambie în anul 1948, fără a soluționa cererea de

restituire în natură sau de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru construcțiile edificate pe terenuri, respectiv moara de măcinat grâu și

porumb și anexe precum și casa de locuit pentru personalul morii, ce au făcut

în egală măsură obiectul notificării.

Astfel, instanța nu a avut în vedere

și nu s-a pronunțat asupra expertizelor efectuate în cauză și care cuprind

concluzii contradictorii, impunându-se completarea probatoriului.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de

Apel Craiova sub nr. 3213/54/2005, instanță care, prin decizia nr. 369 din 19

noiembrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei

A.V.A.S. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român.

Totodată, a fost admisă cererea

formulată împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S.,

dispunându-se restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de

6.290,6 mp ce face parte din suprafața de 6.437 m.p. situat în intravilanul

comunei Cernătești, identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în

cauză, precum și a următoarelor construcții: casă de locuit cu 3 camere și sală

din cărămidă, acoperită cu țiglă, magazie și patul.

Examinând cu prioritate, potrivit art.

137 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive,

instanța a constatat, în ceea ce privește pe pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului București, că este instituția publică ce a

efectuat privatizarea, astfel încât, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, această pârâtă propune măsurile reparatorii în echivalent.

În ceea ce îl privește pe pârâtul

Statul Român, calitatea procesuală a acestuia s-ar fi justificat doar în

situația prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anume aceea în

care unitatea deținătoare nu a fost identificată; or, o atare împrejurare nu se

regăsește în speță.

Examinând fondul cauzei, s-a reținut

că reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al autorului Nicolescu

Haralambie, a uzat procedura administrativă prevăzută de art. 22 și următoarele

din Legea nr. 10/2001, formulând notificări către deținătorii imobilului -

construcții și teren - solicitând, potrivit precizărilor depuse în rejudecare,

restituirea în natură a bunului compus din moară de măcinat grâu și porumb, cu

anexe, inclusiv o casă de locuit pentru personalul morii, aflate în comuna

Cernătești, județul Dolj, precum și a terenului aferent în suprafață de 8 ha,

în cazul în care imobilul nu mai există fizic, restituirea prin echivalent.

Referitor la imobilul moară și anexe,

s-a constatat că a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, astfel încât

statul nu a fost niciodată proprietar și nu putea transmite mai mult decât a

avut în proprietate.

Cererea îndreptată împotriva SC M.S.

SA a fost respinsă ca neîntemeiată, față de împrejurarea ca moara în litigiu,

integral privatizată anterior apariției Legii nr. 10/2001, nu poate fi

restituită în natură.

Împotriva deciziei menționate, au

declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâții Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului și Consiliul Local Cernătești - Comisia Locală

pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie

2009, pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 791/1/2009 s-au admis recursurile,

s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a se pronunța astfel Î.C.C.J. a

avut în vedere următoarele considerente:

Niciuna dintre părți nu a contestat

legalitatea citării în proces a autorității administrative locale, nici în apel

și nici prin motivele de recurs, ca atare se pornește de la premisa întrunirii

în persoana Consiliului Local Cernătești a unei asemenea legitimări procesuale.

Cererea formulată în termenii indicați

anterior, a fost calificată de către instanța de judecată drept o contestație

în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționată ca atare, inclusiv în faza

rejudecării după casare, fără ca reclamantul sau alte părți să conteste în vreo

etapă procesuală această calificare juridică.

Contestația împotriva dispoziției

administrative nr. 1411 din 8 octombrie 2001 emisă de SC M.S. SA a fost

respinsă ca tardivă, în primul ciclu procesual parcurs în cauză, iar sentința a

fost anulată de instanța de apel în primul ciclu procesual din cauză, fără a se

infirma, însă, legalitatea aprecierii tardivității contestației împotriva

deciziei administrative; decizia de anulare, cu reținerea cauzei spre judecare

în fond, nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat.

S-a reținut că instanța de rejudecare

- după casarea deciziei de evocare a fondului - era învestită în cauză cu

soluționarea în fond a notificărilor adresate A.V.A.S. și Consiliului Local

Cernățesți.

În privința imobilului cu destinația

moară, s-a reținut că instanța de apel a recunoscut reclamantului doar dreptul

la măsuri reparatorii în echivalent.

S-a reținut că prin decizia de casare

nr. 3282 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus

cercetarea posibilității restituirii în natură a construcțiilor, inclusiv prin

efectuarea unei noi expertize tehnice, în condițiile care expertizele deja

administrate erau contradictorii.

S-a stabilit că instanța de

rejudecare, după casare avea obligația cercetării posibilității restituirii în

natură a morii și a terenului de 146,4 mp în aplicarea art. 315 C. proc. civ.

cât și în temeiul Legii nr. 247/2005.

S-a apreciat ca fiind greșită decizia

din apel în privința incidenței art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la

faptul că unitatea deținătoare SC M.S. SA este integral privatizată încă din

anul 1999, apreciindu-se că instanța de apel trebuia să cerceteze modul concret

de preluare a imobilului în patrimoniul statului, respectiv cu respectarea ori

nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul preluării.

S-a arătat că în rejudecare urmează a

se clarifica și aspectul invocat de recurent privind natura morii și

dispozițiile Legii nr. 119/1948.

În privința excepției lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român s-a reținut că instanța de apel a constatat

corect că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în

care, pentru evaluarea măsurilor reparatorii, este suficientă participarea

unității deținătoare și după caz a A.V.A.S.

S-a reținut că legitimarea procesuală

pasivă a deținătorului morii SC Morărit Service SA, poate fi stabilită doar în

urma analizării posibilității restituirii în natură a acestui imobil, iar în

cazul în care aceasta nu este posibilă, în aplicarea art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se acordă de către

instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță, A.V.A.S.

Instanța de apel a făcut aplicarea

acestei norme, însă fără a cerceta în prealabil chestiunea restituirii în

natură.

Ca atare, cu ocazia rejudecării, în

funcție de modul de dezlegare a acestui aspect, se va determina și calitatea de

parte în proces a SC M.S. SA. în ceea ce privește terenul pe care este

edificată moara, în suprafață de 146,40 mp, pentru considerentele deja expuse,

s-a considerat că este necesar a se verifica în prealabil dacă terenul se află

în patrimoniul SC M.S. SA și, în caz negativ, cine este titularul dreptului.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată sub nr. 1222/54/2010.

Prin decizia civilă nr. 245 din 10 mai

2011 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta A.V.A.S. cu sediul în București.

A admis excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor

Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj.

A respins acțiunea formulată de

reclamantul Nicolaescu Dan împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Dolj, SC M.S. SA, și

Comisia Județeană Dolj de aplicare a Legii nr. 10/2001, ce nu au legitimitate

procesuală pasivă în cauză.

A admis acțiunea formulată de

reclamantul N.D. împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S.

București.

A dispus restituirea în natură către

reclamant a terenului în suprafață de 11.133,60 mp situat în intravilanul corn.

Cernătești jud. Dolj, identificat în parcela 312 și parcela 307, (excluzând

suprafața de 146,40 mp pe care se află moara) identificare prin dimensiuni și

vecinătăți în raportul de expertiză tehnică și schița anexă la raport întocmite

de expert Popa Marin, precum și a următoarelor construcții: casă de locuit cu 3

camere și sală din cărămidă acoperită cu țiglă, magazie și patul.

A constat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru terenul în

suprafață totală de 11.996,40 m.p., identificată în raportul de expertiză și

schița anexă întocmită de expert Popa Marin în Parcela 315 (1041 mp, Parcela

316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), și în

Parcela 307 (146,40 m.p. teren pe care este construită moara) cu o valoare

totală de 60.695,31 lei.

A obligat pârâta A.V.A.S. să emită

decizie conținând propunerea de despăgubiri pentru construcția morii, cu o

valoare de 135.570 lei, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001, ținându-se cont de efectul de imediată aplicare a Legii nr. 247/2005,

ce prevede în Titlul VII procedura de evaluare a despăgubirilor cuvenite

persoanei îndreptățite.

În baza art. 274 C. proc. civ. fiind

în culpă procesuală, a obligat pârâții Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S.

(Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) la plata sumei de 8.000

lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Examinând cu prioritate, în raport de

art. 137 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta A.V.A.S. București, și excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a

constatat că este neîntemeiată excepția invocată de pârâta A.V.A.S., care are

calitate procesuală pasivă în cauză, dar este întemeiată excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj.

Obiectul pretențiilor deduse judecății,

formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, îl reprezintă acordarea

măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Corn. Cernătești jud. Dolj,

care la data preluării de către stat era compus din moară de măcinat grâu și

porumb, o casă ce asigura cazarea personalului morii, magazie de depozitare și

teren aferent.

Înscrisurile depuse la filele 10 - 12

și fila 16 în dosarul Tribunalului Dolj, evidențiază că reclamantul a adresat

notificări în termenul legal atât pârâtei SC M.S. SA, considerată ca unitate

deținătoare, solicitând restituirea în natură a întregului imobil, cât și A.V.A.S.,

solicitând măsuri reparatorii în echivalent pentru același imobil.

Prin decizia de casare pronunțată de Î.C.C.J.

la data de 4 decembrie 2009 s-a stabilit că instanța de rejudecare, după

casarea primei decizii de evocare a fondului, era investită în cauză cu

soluționarea în fond a notificărilor adresate Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului și Consiliului Local Cernătești, arătându-se că decizia de anulare

cu reținerea cauzei spre judecare în fond, pronunțată în ciclul procesual

anterior, în care s-a contestat dispoziția administrativă nr. 1411 din 8

octombrie 2001 emisă de SC M.S. SA, nu a fost recurată intrând în puterea

lucrului judecat.

În conformitate cu prevederile art. 28

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a

fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul prin

Ministerul Finanțelor Publice în termen de 90 de zile de la data la care a expirat

termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea

primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent, în formele prevăzute de lege.

În speță, instanța a constatat că

fiind identificată unitatea deținătoare a imobilului în litigiu la data

formulării notificării, respectiv SC M.S. SA, căreia reclamantul i-a adresat

notificare, considerând-o unitate deținătoare, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, urmând ca acțiunea

formulată de reclamant împotriva acestui pârât să fie respinsă, pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1)

și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a

imobilelor solicitate.

Moara în litigiu, situată în comuna

Cernătești a fost naționalizată în baza Legii nr. 119/1948 după cum rezultă din

fișa C.A.F.I.N. a morii și din certificatul din 13 iunie 2001 emis de Arhivele

Naționale - Dolj, în care s-a consemnat faptul că moara a fost preluată în baza

acestei legi de către Administrația comunală la nr. crt. 42. Nu s-a făcut

dovada preluării fără titlu a morii în litigiu, în condițiile în care înscrisurile

depuse în cauză evidențiază că moara avea valțuri de grâu și porumb cu o

capacitate de producție în 24 de ore de 12.000 kg (fila 192, Dosar nr. 1222/54/2010.)

Imobilul moară revendicat de reclamant

a fost supus procedurii de privatizare, în baza contractului de vânzare

cumpărare nr. DJD 1626 din 01 septembrie 1999, încheiat între pârâta SC M.S. SA

și F.P.S. actuala A.V.A.S., situație în care pârâta A.V.A.S. are calitate

procesuală pasivă, fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de aceasta.

Prin decizia de casare s-a stabilit că

pentru evaluarea măsurilor reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite, în

contextul art. 29 din Legea nr. 10/2001, este suficientă participarea în cauză

a unității deținătoare, după caz a A.V.A.S.

Pe fondul acțiunii formulată de

reclamant împotriva pârâților Consiliul Local Cernătești și A.V.A.S. București,

instanța a constatat că acțiunea este fondată.

Obiectul acțiunii se referă la

obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001, respectiv restituirea în natură a imobilului compus, la data preluării

de către stat, din moară de măcinat grâu și porumb, o casă ce asigura cazarea

personalului morii, magazie de depozitare și teren aferent, situat în comuna

Cernătești jud. Dolj.

Prin precizarea făcută de reclamant

prin nota de ședință depusă la data de 7 iunie 2010 s-a solicitat restituirea

întregului bun imobil în natură, menționându-se că moara, anexele și terenul

aferent acesteia, ce au aparținut autorului N.H., nu au nici o legătură cu

terenul în suprafață de 50 ha revendicat pe raza comunei Gogoșu, după alt

autor.

Din conținutul raportului de expertiză

tehnică întocmit de expert P.M., împreună cu expertul asistent desemnat de

reclamant, rezultă că în prezența procuratoarei reclamantului, a viceprimarului

comunei Cernătești și a expertului asistent propus de reclamant, folosindu-se

teodolitul „WILD" T-16 a fost identificat terenul și moara în litigiu,

constatându-se că suprafața terenului aferent morii este de 23.130 mp,

cuprinzând parcelele 307, 308, 311, 312, 313, 316, 315, evidențiate în schița

anexă la raportul de expertiză tehnică (fila 157 dosar rejudecare).

În privința parcelei nr. 315 ( ce se

suprapune parcelei 314 în suprafață de 1189 mp, evidențiată în considerentele

deciziei de casare și în schița anexă a raportului de expertiză întocmit în

ciclul procesual anterior) expertul P.M. a constatat că suprafața terenului în

limitele descrise în raport, este de 1.041 m.p., cu toate că parcela 315 este

menționată în titlul de proprietate nr. 502 - 47999 din 13 decembrie 1996, emis

pe numele P.S.G., ca având o suprafață de 770 m.p.

În privința Parcelei nr. 316

determinată pe planul anexă la raportul de expertiză s-a constatat că are

suprafața împrejmuită de 1448 m.p. față de 1151 m.p. înscriși în titlul de

proprietate emis pe numele P.I.I.

Cu privire la Parcela 312 din schița

parcelară delimitată în planul anexă al raportului de expertiză s-a menționat

că această parcelă are suprafața totală de 1.640 m, compusă din poligonul 2 cu

o suprafață de 1.131 m.p. teren arabil intravilan închiriat de Primăria

Cernătești și poligonul 3 cu o suprafață de 509 mp pe care se află casa

morarului, magazia și patului, revendicate de reclamant.

Expertul a identificat și Parcela nr.

307 din schița parcelară, delimitată pe planul anexă, constatând că are

suprafața de 9.640 m.p., compusă din poligonul 4 în suprafață de 655 m.p.,

aflat în folosința C. din comuna Cernătești, suprafață pe care se găsește o

construcție care a avut destinația de patiserie și uscător de prune,

construcție transferată către C. Predești, vândută unei persoane fizice,

terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernătești, construcție ce a fost

construită fără autorizație, cu destinația actuală de bar. Poligonul 5 delimitat

și în schița anexă are suprafața de 8985 mp pe care se află moara și fântâna

revendicată de reclamant, precum și fundația unei brutării pe care a

intenționat să o construiască Primăria Cernătești.

Cu privire la moară, expertul a

afirmat că aceasta a fost scoasă la licitație publică de către D.G.F.P. Dolj și

cumpărată prin licitație de o persoană fizică (S.M.) conform procesului verbal

de adjudecare, depus la dosar, încheiat la data de 28 august 2009, terenul de

sub clădirea morii în suprafață de 146,40 m rămânând în administrarea Primăriei

Cernătești.

Expertul a menționat că la data

efectuării expertizei clădirea morii era proprietate privată și experții nu au

avut acces în interior pentru a constata starea și existența utilajelor.

În privința parcelei nr. 308

delimitată în planul anexă la raportul de expertiză, s-a menționat că are

suprafața de 4.250 m.p. din măsurători, parcelă aflată în Titlul de proprietate

emis pe numele P.G., în care este menționată suprafața de 4.000 m.p., vândută

unor terțe persoane.

Parcela nr. 311 din schița parcelară a

fost delimitată și pe planul anexă la raportul de expertiză având o suprafață

de 5.111 m.p. din măsurători, față de 5.568 mp cât s-a consemnat în titlul de

proprietate emis pe numele P.I.I.

Constatările expertului referitoare la

identificarea altor imobile situate pe raza comunei Gogoșu și pe raza com.

Grecești sunt în sensul că aceste imobile nu au nici o legătură cu terenul

aferent morii situată în comuna Cernătești. De altfel, în raport de obiectul

prezentei acțiuni, așa cum a fost precizată de către reclamant și în

rejudecare, prin care s-a solicitat restituirea către reclamant a imobilului

situat în comuna Cernătești, compus din moară, anexe și terenul aferent

acesteia, ce au aparținut exclusiv autorului N.H., imobilele situate pe raza

celorlalte comune nu au legătură cu acest imobil.

Analizând posibilitatea restituirii în

natură a imobilului în litigiu în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1), art.

7 alin. (1), art. 9, art. 10, și art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a

consacrat principul restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența

Legii nr. 10/2001, raportate la prevederile art. 1 alin. 2 din lege, privind

stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent în situația în care nu este posibilă

restituirea în natură a imobilului, instanța a constatat că acțiunea formulată

de reclamant a fost întemeiată în privința restituirii în natură a suprafeței

de 11.133,60 m.p., situată în intravilanul comunei Cernătești, identificată de

expert în P.312 și parcela 307 (excluzând suprafața de 146,40 m.p. pe care se

află moara), precum și a casei de locuit cu 3 camere și sală din cărămidă

acoperită cu țiglă, a magaziei și a pătulului, identificate de expert.

Instanța a constatat că restituirea în

natură a terenului nu poate fi înlăturată de existența unei construcții situată

pe terenul din parcela 307, care a avut destinația de patiserie și uscător de

prune, construcție transferată către Consumcoop Predești, vândută unei persoane

fizice, terenul rămânând în administrarea Primăriei Cernătești, dat fiind

faptul că aceasta a fost construită fără autorizație, cu destinația actuală de

bar, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate în condițiile legii.

Totodată acțiunea formulată de

reclamant a fost întemeiată în privința calității reclamantului de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii constând în despăgubiri, pentru

terenul în suprafață totală de 11.996,40 m.p. identificat în raportul de

expertiză și schița anexă întocmită de exp. P.M., respectiv în P. 315 (1041 m.p.)

Parcela 316 (1448 m.p.), Parcela 311 (5.111 m.p.), Parcela 308 (4250 m.p.), și

în Parcela 307 (146,40 m.p. teren pe care este construită moara) cu o valoare

totală de 60.695,31 lei.

Instanța a constatat că nu este

posibilă restituirea în natură a terenului situat în Parcela 308, Parcela 311,

Parcela 316, și Parcela 315 (fosta Parcelă 314 invocată în ciclul procesual

anterior), deoarece pentru aceste suprafețe de teren s-au emis titluri de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991, unor terțe persoane, teren îngrădit,

deținut în proprietate de aceștia, nefiind posibilă nici restituirea în natură

a unor diferențe din suprafețele de teren menționate în titlurile arătate și

terenul rezultat la măsurătorile efectuate de expert cu teodolitul, dat fiind

faptul că folosirea unor instrumente diferite de măsurare nu justifică

deposedarea terțelor persoane deținătoare ale titlurilor de proprietate

invocate, de terenul îngrădit deținut de aceștia, ce a fost individualizat în

titlurile de proprietate emise.

De altfel, în privința Parcelei 308 și

Parcelei 311, prin decizia de casare pronunțată de I.C.C.J., s-au respins ca

nefondate motivele de recurs formulate de reclamant, arătându-se că acesta își

invocă propria-i culpă, întrucât nu a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză întocmit în dosarul Curții de Apel, în care s-a pronunțat decizia

recurată.

În privința imobilului moară solicitat

de reclamant, nu este posibilă restituirea în natură a acestei construcții,

având în vedere că moara a fost preluată cu titlu valabil, în baza Legii nr. 119/1948,

în raport de înscrisurile arătate anterior, fiind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001, republicată, care

prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil și evidențiate în

patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute

la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale.

De altfel și Procesul verbal de

adjudecare încheiat la data de 28 august 2009, emis de Ministerul Finanțelor

Publice – D.G.F.P. Dolj, în Dosarul de executare nr. 365 din 18 august 2006, (fila

163, dosar rejudecare) atestă că a fost vândută la licitație moara din comuna

Cernătești, în temeiul art. 166 din O.G. nr. 92/2003, proces verbal de

adjudecare ce constituie titlul de proprietate în favoarea cumpărătorului S.M.

Nu poate fi reținută legitimarea

procesuală pasivă a deținătorului morii SC M.S. SA, dat fiind faptul că moara

nu poate fi restituită în natură, urmând ca, în aplicarea art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent să se acorde de către

instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță, A. V.A.S.

Terenul în suprafață de 146,40 m.p.

revendicat de reclamant, se află în administrarea Primăriei Cernătești, însă

este terenul pe care se află moara, nefiind teren liber, în sensul Legii nr.

10/2001 pentru a putea fi restituit în natură reclamantului.

Prin urmare, neexistând posibilitatea

restituirii în natură a suprafeței totale de 11.996,40 m.p., identificată în raportul

de expertiză și schița anexă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și

nici a morii deținută în proprietate de o terță persoană, reclamantul este

îndreptățit, pentru teren, la măsuri reparatorii constând în despăgubiri cu o

valoare totală de 60.695,31 lei, evaluare realizată conform raportului de

expertiză tehnică întocmit de expert P.M., la prețul de 22,67 lei/ mp pentru

terenul curți construcții și la prețul de 0,20 lei/ mp pentru terenul arabil,

și la despăgubiri pentru construcția morii cu o valoare de 135.570 lei, conform

raportului de expertiză tehnică întocmit de expert I.C. (filele 93 - 97 dosar

321.3/54/2005 al Curții de Apel Craiova).

În privința solicitării reclamantului

de acordare a măsurilor reparatorii și pentru utilajele morii, instanța a

constatat că nu s-a făcut dovada existenței acestor utilaje la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) din

lege, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011 emisă de

Consiliul Local Cernătești, (fila 215 din dosarul Curții de Apel) s-a menționat

că reclamantului nu i-a fost restituită moara de măcinat porumb și grâu și nici

anexele acesteia, „întrucât construcțiile vechi au fost demolate, moara fiind

refăcută de către locuitorii comunei în anii 1976 - 1977", rezultând

astfel că utilajele morii solicitate de reclamant nu mai existau la data

formulării notificării, neputându-se acorda măsuri reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Craiova, precum și a încheierilor din 20 aprilie 2011 si 27

aprilie 2011 a declarat recurs N.D. prin procuratoarea N.M.C., criticând

soluția pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 303, 304 pct.

1-9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul a criticat

considerentele instanței de apel, în raport de probele administrate în cauză,

respectiv expertizele tehnice și înscrisurile depuse în cursul judecării

litigiului, pe parcursul mai multor faze procesuale.

S-a invocat faptul că în mod nelegal a

fost respinsă cererea de amânare formulată de expert pentru a depune răspunsul

la obiecțiuni, iar adresa nr. 122 din 26 ianuarie 2011, nu are nici o valoare

juridică, dimpotrivă afectând dreptul de proprietate al reclamantului.

Pe de altă parte, s-a arătat că

specializarea experților care au întocmit lucrările în cauză nu era

corespunzătoare, iar concluziile rapoartelor de expertiză sunt neadecvate

solicitărilor formulate de părți.

Comisia Locală Cernătești, alături de

Primăria din aceeași localitate nu au produs nici un fel de probe în combaterea

susținerilor reclamantului, astfel încât instanța trebuia să admită acțiunea

așa cum a fost formulată, iar imobilul moară trebuia restituit în natură. In

mod greșit, instanța de apel nu a obligat întreprinderea SC M.P. SA la

restituirea imobilului, neavând relevanță privatizarea, deoarece imobilul

există și este funcțional.

Instanța de apel a apreciat eronat

faptul că obiectul pretențiilor deduse judecații, formulat de reclamant in

temeiul legii 10/2001, constă în acordarea masurilor reparatorii pentru

bunurile revendicate.

Or, pe parcursul judecații, timp de 8

ani, s-a solicitat mereu restituirea în natură, care pe baza actelor si

probelor administrate se dovedește a fi posibilă. Decizia administrativă nr. 1411

din 08 octombrie 2001. emisă de SC M.S. SA. a fost anulată, a fost apelată si a

fost recurată de doua ori si nu a intrat in puterea lucrului judecat. Procesul

a început si s-a derulat pe baza anularii acestei decizii, care potrivit

prevederilor legii 10/2001, duce implicit la restituirea in natura a bunurilor

solicitate si nu la acordarea de despăgubiri, așa cum este consemnat in decizia

care a fost anulată.

Or, aprecierea instanței de apel cum

că in aceasta cauza a fost investita doar cu soluționarea numai a notificărilor

adresate A.V.A.S. si Consiliului Local Cernătești, omițând deținătorul morii,

respectiv SC M. SA. este eronată, deoarece s-au cerut despăgubiri si

restituirea in natura a bunurilor in baza Legii nr. 10/2001.

Instanța de apel a încadrat greșit

suprafața de 146,40 mp. ca nefiind teren liber in înțelesul legii 10/2001, și

în consecință neputând fi restituit in natura reclamantului. Autorul

recurentului nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra terenului in

cauza, deoarece Statul nu a fost niciodată proprietar.

Titlul pârâtei SC M.S. SA, respectiv

contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1999 încheiat cu F.P.S., este lovit de

nulitate absolută, făcut de un neproprietar si ca atare trebuie anulat; este un

act făcut cu rea-credință si nu poate fi opozabil in mod valabil titlului

recurentului, acesta din urmă fiind mai bine caracterizat.

Instanța trebuia să constate calitatea

procesuala pasiva a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Dolj, deoarece deși a știut ca moara este in litigiu, a

vândut-o abuziv, cu încălcarea prevederilor legale in vigoare.

Recurentul depune practică judiciară,

respectiv sentința civila nr. 7154 din 19 aprilie 2000, data în Dosarul nr.

9735/1998 al Judecătoriei Craiova si considerentele acesteia, de unde rezultă

că o moară naționalizată a fost restituită în natură cu terenul aferent.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Consiliul Local Cernătești, criticând

soluția pentru nelegalitate.

Recurentul a arătat că prin

modalitatea de restituire a terenului în natură de către instanța de apel,

actualul proprietar nu mai are cale de acces, fiind necesar să se instituie o

servitute de trecere și de asemenea nu se justifică restituirea anexei gospodărești

aflate pe terenul restituit, aceasta fiind construită de persoana care a

deținut terenul anterior restituirii.

O altă critică privește decizia de

acordare despăgubiri pentru terenurile situate in parcelele 315; 316; 311 și

308, întrucât posesorii acestora le moștenesc de la predecesorii lor si nu au

legătura cu autorul Nicolaescu Haralambie.

Mai mult, în ceea ce privește terenul

aflat în poligonul 4, în suprafață de 655, aflat în folosința fostei Consum

Coop, este exclusă ipoteza ca această construcție să fie edificată fără

autorizație.

În fine, s-a arătat că

recurenta-pârâtă nu are culpă procesuală în cauză și nu-i pot fi imputate

cheltuielile de judecată.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova a declarat recurs și A.V.A.S., criticând decizia pentru nelegalitate,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică, s-a arătat că în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificata si completata prin

Legea nr. 247/2005, s-a instituit o procedura necontencioasă, urmând ca la

finalizarea sa se definească statutul juridic al unor astfel de imobile.

Procedura administrativă prealabila

reglementata de dispozițiile Legii nr. 10/2001cu modificările si completările

ulterioare are caracter obligatoriu in sensul ca de la data intrării in vigoare

a acestei legi. cererile de restituire in natura sau prin echivalent, inclusiv

acțiunile in revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil, formulate

direct la instanțele judecătorești competente sunt premature, daca nu se face

dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de aceasta lege, finalizata

prin emiterea deciziei sau a dispoziției motivate asupra cererii de restituire.

În acest sens, prin intermediul

procedurii administrative petenții trebuiau sa-si dovedească calitatea de

persoane îndreptățite si sa-si valorifice drepturile, iar A.V.A.S. sa-si

clarifice după depunerea tuturor actelor doveditoare in susținerea notificării,

poziția fata de aceste pretenții si implicit daca sunt îndeplinite condițiile

legale pentru acordarea masurilor reparatorii prevăzute de lege.

Competenta instanței poate interveni

numai in măsura in care se emitea aceasta decizie sau dispoziție motivata prin

finalizarea procedurii administrative si aceasta decizie sa poată face obiectul

analizei instanței judecătorești pentru legalitate, in condițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, republicata.

Cu privire la termenul de 60 de zile

pentru îndeplinirea obligației de către A.V.A.S. de a se pronunța asupra

notificării, apreciem ca acesta conform art. 25 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, republicata, poate avea doua date de referința, fie data înregistrării

notificării, fie data depunerii actelor doveditoare in completare.

O a doua critică privește stabilirea

cuantumului masurilor reparatorii prin echivalent acordate de către instanța de

apel pentru teren in suprafața de 11.996.40 mp. si pentru construcția morii.

Legea nr 10/2001. astfel cum a fost

modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 prevede in sarcina A.V.A.S.

competenta de a propune masuri reparatorii in echivalent pentru imobilele

evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate si in situația

completării dosarului administrativ conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

H.G. nr. 498/2003. Măsuri care se acordă numai de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Așadar, din analiza acestor texte

legale, rezulta in mod evident că A.V.A.S. nu mai are competenta legala de a

acorda masuri reparatorii in echivalent, ci numai de a propune acordarea

despăgubirilor in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si

plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, instituției

competente - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16

alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În fine, cea de-a treia critică

privește acordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de apel,

cuantumul acestora este nejustificat in situația in care nu A.V.A.S. a pornit

litigiul, neavând nici o culpă in acest sens.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și lucrările

dosarului precum și susținerile părților, Curtea constată că hotărârea

pronunțată de instanța de apel este legală, soluționând în mod just litigiul

dedus judecății. Analizând motivele invocate în recurs, se constată că acestea,

în substanța lor au fost analizate, pe fondul cauzei de către instanța de apel,

astfel încât motivarea Curții de Apel Craiova poate fi reținută de instanța de

recurs ca fiind adecvată în raport de cauza soluționată.

În ceea ce privește recursul declarat

de recurentul-reclamant N.D., acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Curtea constată că în mod corect

instanța de apel a reținut că obiectul cauzei constă în investirea instanței de

fond cu o contestație formulată în baza dispozițiilor din Legea nr. 10/2001,

solicitând restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv de regimul

comunist.

Trebuie subliniat faptul că la data de

28 februarie 2003, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a chemat în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în loc de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj și a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SA

Craiova să emită, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizie motivată

privind cererea sa de restituire în natură a morii țărănești.

La acest moment a fost fixat cadrul

procesual al contestației formulate de reclamantul N.D., aspect reținut pe

parcursul mai multor cicluri procesuale, astfel încât nu se poate reveni asupra

calificării cererii prin care a fost investită prima instanță, prin motivele de

recurs, în raport de dispozițiile art. 316 raportate la art. 294 C. proc. civ.

Așa fiind, recurentul nu mai poate susține că a revendicat pe calea dreptului

comun bunurile naționalizate de statul român.

De altfel, trebuie subliniat faptul că

prin decizia nr. 9916 din 4 decembrie 2009, pronunțată de Î.C.C.J. în Dosarul nr.

791/1/2009 s-a statuat că niciuna dintre părți nu a contestat legalitatea

citării în proces a autorității administrative locale, nici în apel și nici

prin motivele de recurs, ca atare se pornește de la premisa întrunirii în

persoana Consiliului Local Cernătești a unei asemenea legitimări procesuale.

Cererea formulată în termenii indicați

anterior, a fost calificată de către instanța de judecată drept o contestație

în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționată ca atare, inclusiv în faza

rejudecării după casare, fără ca reclamantul sau alte părți să conteste în vreo

etapă procesuală această calificare juridică.

Susținerile recurentului sunt

nefondate și în raport de decizia nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în virtutea principiului

specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea

generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este

prevăzut expres în legea specială, și că, în cazul în care sunt sesizate

neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția

europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.

Prin urmare, câtă vreme pentru

imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana îndreptățită

beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri, nu

se poate susține, fără a încălca principiul menționat, că dreptul comun s-ar

aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.

În consecință, recurentul-reclamant nu

poate solicita pe calea unei acțiuni în revendicare de drept comun, restituirea

în natură, stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea statului și a

organelor local-administrative, la plata acestora.

Legea specială de restituire nr.

10/2001 permite restituirea în natură a imobilelor, cu condiția ca acestea să

fie libere și permite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sau

despăgubiri bănești atunci când bunurile nu mai pot fi restituite.

O parte din terenurile solicitate de

recurent au făcut obiectul privatizării, făcând parte din patrimoniul unor

societăți din portofoliul A.V.A.S., ceea ce la momentul judecării cauzei

constituie un impediment juridic în restituirea acestora. Deși reclamantul a

susținut că actul de privatizare, contractul de vânzare-cumpărare, precum și

alte titluri emise pe diferite parcele de teren în procedura Legii nr. 18/1991

sunt nule, trebuie menționat că acestea nu au fost atacate pe calea acțiunii în

nulitate, neexistând nicio dovadă în acest sens. Pe de altă parte, instanța de

fond a fost investită cu o contestație formulată în baza art. 26 din Legea nr.

10/2001, nu cu o acțiune în constatarea nulității actelor și contractelor

menționate.

Instanța a lămurit regimul juridic al

bunurilor naționalizate solicitate de reclamant, statuând asupra posibilității

de restituire în natură a acestora, în raport de probele administrate în cauză,

înscrisuri și expertize tehnice de specialitate. Atributele jurisdicționale ale

instanței de apel îi permit acesteia să stabilească situația de fapt și să

aprecieze asupra probelor, ceea ce înseamnă o cenzurare a temeiniciei a căii de

atac deduse judecății.

Or, în recurs, Curtea nu poate cenzura

situația de fapt, prin analizarea probelor administrate în fața instanțelor

anterioare, deoarece aceasta excede dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce privește legalitatea

măsurilor luate de instanța de apel cu privire la obiecțiunile la expertiză,

Curtea reține că în ședința publică din data de 20 aprilie 2011, instanța de

apel a respins cererea de amânare formulată de expertul asistent M.G.P., având

în vedere că răspunsul la obiecțiuni a fost depus în termenul procedural, iar

înscrisurile solicitate de la Primăria comunei Cernătești au fost depuse la

dosarul cauzei și au fost puse și la dispoziția expertului desemnat în vederea

efectuări lucrării.

Prin aceeași încheiere de ședință,

instanța a respins obiecțiunile formulate de reclamant cu privire la răspunsul

dat de expert la obiecțiunile formulate anterior, apreciind că în raport de

obiectivele încuviințate și răspunsul dat de expert, nu se impune formularea

altor obiecțiuni.

Au fost respectate dispozițiile legale

ce reglementează administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate,

astfel încât nu se poate reține o vătămare a drepturilor reclamantului sub

acest aspect.

Chiar dacă cererea de recurs formulată

de recurentul-reclamant este foarte amplă, cea mai mare parte a susținerilor

acestuia nu se pot subsuma motivelor de recurs reglementate de lege,

constituind așa cum s-a arătat în precedent, critici ce au în vedere

administrarea probelor și conținutul acestora, precum și a concluziilor

reținute de instanță în temeiul lor.

Este fără relevanță invocarea

argumentului de analogie judiciară, în sensul că în alte litigii deduse

judecății, acestea s-au finalizat cu restituirea în natură a imobilelor

revendicate, de vreme ce, pe de o parte trebuie invocat principiul

relativității hotărârilor judecătorești, iar pe de altă parte trebuie menționat

faptul că sentințele de care se face vorbire au fost pronunțate înainte de

apariția Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește recursul declarat

de recurenta-pârâtă A.V.A.S., acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

În raport de dispozițiile deciziei nr.

XX/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în

interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu

numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a

cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate

abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat

al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Acest argument răspunde necesității de

a asigura accesul la justiție și soluționarea cererii reclamantului într-un

timp rezonabil, fără a prelungi procedura administrativă.

De asemenea, instanța supremă a

statuat că, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu

soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26

din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură

ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori

să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce și să

constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu

întemeiată cererea de restituire în natură.

În raport de dispozițiile deciziei nr.

52/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în

interesul legii, prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr.

247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu

se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii,

contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005.

Având în vedere că procesul a început

în anul 2003, reclamantul solicitând emiterea unei dispoziții motivate în baza

Legii nr. 10/2001, instanța de fond este îndreptățită să evalueze despăgubirile

în bani și să le acorde reclamantului.

Curtea Supremă a statuat că deciziile

sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare

a noii legi, respectiv Legea nr. 247/2005, ca urmare a atacării lor cu

contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în

termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului

instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp

cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu

prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare

la data emiterii actului.

Argumentele ridicate de recurenta A.V.A.S.

au fost rezolvate de principiu prin cele două decizii pronunțate în recurs în

interesul legii, menționate anterior, practica instanțelor fiind unitară sub

acest aspect, astfel încât susținerile apar ca nefondate.

În consecință, instanța de apel a

făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligând

pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește recursul declarat

de recurentul-pârât Consiliul Local Cernătești, Curtea constată că acesta este

nefondat.

Trebuie subliniat că principiul ce

guvernează aplicarea Legii nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură,

scopul actului normativ fiind acela de reparație, prin redarea bunurilor

foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în măsura în care acest lucru

este posibil.

Acesta este și scopul procesului

început de recurentul-reclamant care urmărește prin procedura prevăzută de lege

să-și materializeze în patrimoniu dreptul de proprietate asupra bunurilor, în

natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent. în consecință, stabilirea

unui drept de servitute de trecere pentru un fond adiacent excede litigiului

dedus judecății și mai mult, nu poate fi invocat de un terț, în raport de

titularul dreptului de proprietate, pretins afectat de modalitatea de

restituire în natură a terenului.

Este nefondată și susținerea

recurentului privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului N.D.,

în ceea ce privește parcelele 315; 316; 311 și 308, având în vedere că nu se

invocă argumente de legalitate care să înlăture modalitatea de stabilire a

situației de fapt și de drept de către instanța de apel. O simplă aserțiune nu

este suficientă pentru a da substanță unei critici în recurs.

Același raționament juridic se impune

și în ceea ce privește susținerea referitoare la terenul ce se afla în

folosința fostei C.C., întrucât afirmațiile nu sunt sprijinite de argumente de

drept acre să se subsumeze dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, culpa procesuală subzistă

și în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta pârâtă va rămâne

obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Față de aceste considerente, Curtea în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, raportate la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamantul N.D., de pârâta A.V.A.S. și de pârâtul Consiliul Local

Cernătești - Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva

deciziei civile nr. 245 din 10 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2012.