ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2321/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2321/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Deliberând asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 august 2001

pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta B.E., în calitate de moștenitoare legală

a bunicului său, F.N.O.(cunoscut și sub numele de O.C.N.) a chemat în judecată pe

SC M.S. SA Craiova și A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) pentru ca instanța, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtele să-i restituie în natură imobilul

compus din moară și terenul aferent morii și construcțiilor demolate, situat în

satul Piscu Nou, comuna Seaca de Câmp, jud. Dolj, să-i achite contravaloarea

construcțiilor demolate și a „despăgubirilor bănești pentru câștigul posibil de

realizat zilnic de către SC M.S. SA începând cu data introducerii acțiunii”

precum și să anuleze contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. DJD 16/26

din 1 septembrie 1999 încheiat între F.P.S. și Asociația Salariaților M.S. Craiova.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că

imobilul revendicat împreună cu alte construcții situate în satul Piscu Nou,

comuna Seaca de Câmp, proprietatea autorului său, F.N.O. (cunoscut și sub

numele de O.C.N.) au fost naționalizate prin Legea nr. 119/1948 și că deși le-a

notificat pe pârâte în temeiul Legii nr. 10/2001, la 21 martie 2001 și 26

aprilie 2001, nu a primit nici un răspuns. A mai arătat că în prezent, pe teren

mai există doar moara, celelalte construcții (casa de cărămidă, grajdurile

pentru animale etc.), fiind demolate. În drept, a invocat dispozițiile art. 7

alin. (1) și art. 9 alin. (1) ale Legii nr. 10 /2001.

Pârâta SC M.S. SA Craiova a formulat la data

de 15 noiembrie 2001 cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea

dreptului de retenție a morii pentru valoarea îmbunătățirilor și a pieselor

înlocuite în situația în care va fi admisă acțiunea reclamantei de restituire

în natură.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința

nr. 68 din 14 martie 2002 a respins acțiunea formulată de reclamantă cu

motivarea că nu s-a făcut dovada relei credințe cu privire la înstrăinarea

imobilului, în cadrul acțiunii de privatizare și că, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 10 /2001, pentru a beneficia de restituirea în natură a

imobilului înstrăinat inclusiv în procesul de privatizare, reclamanta trebuia

să obțină o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă privind nulitatea

actelor de înstrăinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar prin încheierea

din 5 iunie 2002 au fost introduși în cauză Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și Asociația Salariaților M.S. Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia

nr. 111 din 5 iulie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 68 din 14 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, pe

care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei.

A obligat pârâta SC M.S. SA Craiova să

restituie reclamantei imobilul moară și terenul aferent, situat în comuna Seaca

de Câmp, satul Piscu Nou, jud. Dolj.

A anulat contractul de vânzare-cumpărare nr.

DJD 16/26 din 1 septembrie 1999 încheiat între A.P.A.P.S. București (fost F.P.S.

București) și Asociația Salariaților M.S. Craiova parțial în limitele valorii

acțiunilor moară Piscu Nou.

A respins cererile reclamantei privind

obligarea la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului și

contravaloarea construcțiilor demolate.

A respins cererea reconvențională formulată

de pârâta SC M.S. SA Craiova pentru constatarea dreptului de retenție asupra

imobilului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut că imobilul a cărui restituire în natură se solicită a fost

proprietatea autorului reclamantei, că a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948

și că în prezent se află în patrimoniul pârâtei SC M.S. SA Craiova. Instanța de

apel a mai reținut că acțiunea reclamantei este o acțiune directă pentru

restituirea în natură a morii și terenului aferent, plata despăgubirilor și

anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 și că în privința contractului nr. DJD 16/26 din 1 septembrie 1999,

prin care A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) a vândut Asociației Salariaților M.S. Craiova

39,98 % din valoarea capitalului social subscris al societății, în acțiuni nu

poate fi invocată buna credință întrucât reclamanta, prin notificările adresate

A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) a făcut cunoscut că solicită restituirea în natură a

imobilului în litigiu, în cauză fiind incident art. 9 al Legii nr. 10 /2001.

Cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC M.S. SA Craiova la plata

contravalorii construcțiilor demolate și a despăgubirilor bănești pentru

perioada cât a folosit imobilul a fost respinsă cu motivarea că nu s-a făcut

nici o dovadă cu privire la sumele solicitate. Cererea pârâtei de constatare a

dreptului său de retenție asupra imobilului până la plata de către reclamantă a

contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și a pieselor schimbate a fost

de asemenea respinsă ca nefondată pe considerentul că retenția constituie un

drept real de garanție imperfectă, fundamentat pe existența unei conexiuni

obiective dintre lucru și creanța legată de acel lucru, creanță care trebuie să

fie certă, lichidă și exigibilă, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei din urmă decizii au

declarat recurs pârâtele SC M.S. SA Craiova, A.V.A.S. și D.G.F.P. Dolj în

numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta SC

M.S. SA Craiova a susținut că imobilul, moară și teren aferent din satul Piscul

Nou, comuna Seaca de Câmp a fost preluat de Statul Român în temeiul art. 1 pct.

50 al Legii nr. 119/1948, cu respectarea condițiilor prevăzute de acest act

normativ, că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între FPS și

Asociația Salariaților M.S. SA Craiova, pârâta n-a fost notificată cu privire

la revendicarea imobilului, contractul fiind încheiat cu bună credință, cu o

instituție a statului, pârâta având certitudinea că tratează cu un veritabil

proprietar astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea

reclamantei cu motivarea că, în situația în care imobilele aparținând statului

au fost înstrăinate, inclusiv în procesul de privatizare, actele juridice de

înstrăinare rămân valabile dacă au fost încheiate cu bună credință sau dacă au

fost încheiate cu respectarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare

la data înstrăinării [potrivit alin. (2) și alin. (4) al art. 46]. S-a mai

susținut de către pârâtă că singura notificare pe care i-a făcut-o reclamanta a

fost cea înregistrată la data de 22 august 2001, dată ulterioară perfectării

contractului de vânzare-cumpărare și care nici nu îndeplinea condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001, că moara în cauză a suferit modificări

efectuate de-a lungul timpului care au sporit valoarea acesteia, utilajele

existente în prezent în moară fiind achiziționate după data naționalizării,

Asociația Salariaților M.S. SA Craiova achitând, la data încheierii contractului

cu Fondul Proprietății de Stat valoarea acestor investiții, incluse în prețul

vânzării. S-a mai arătat că reclamanta nu a depus acte doveditoare ale

dreptului de proprietate și acte din care să rezulte care erau instalațiile cu

care era dotată moara la data preluării iar instanța de apel nu a administrat

toate probele necesare în acest sens. Pârâta SC M.S. SA Craiova a invocat în

drept dispozițiile art. 304 pct. 6, pct. 7 și pct. 11 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond

respingerea acțiunii reclamantei iar în subsidiar trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond.

Pârâta A.P.A.P.S. (fost F.P.S.), devenită ulterior,

conform dispozițiilor art. 1 al O.U.G. nr. 23/2004, A.V.A.S., în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul

scoaterii din cauză a A.P.A.P.S. pentru lipsa calității sale procesuale pasive

și respingerea capătului de cerere referitor la anularea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. DJD 16/26 din 1 septembrie 1999 încheiat între F.P.S.

și Asociația Salariaților M.S. Craiova. Pârâta A.P.A.P.S. a susținut că nu are

calitatea procesuală întrucât, în cadrul activității sale și în exercitarea

atribuțiilor ce îi revin în procesul de privatizare, nu are calitatea de

proprietar al bunurilor din patrimoniul societăților comerciale care se

privatizează ci doar calitatea de acționar al statului, administrând acțiunile deținute

de stat la societățile comerciale și nu activele care aparțin acestor

societăți, invocând în acest sens dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15

/1990. Referitor la măsura anulării contractului de vânzare-cumpărare nr. DJD

16/26 din 1 septembrie 1999 încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația Salariaților

M.S. Craiova, pârâta A.P.A.P.S. a susținut că instanța de apel care a dispus

această măsură s-a aflat într-o gravă eroare de fapt și de drept întrucât

obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de

stat la societățile comerciale și nu a activelor societăților comerciale în

care sunt incluse imobile de genul celui care face obiectul litigiului de față și

că astfel, desființarea acestui contract nu ar avea drept efect restituirea

imobilului pe care îl solicită reclamanta în speță, acționarii unei societăți

neavând calitatea de proprietari ai bunurilor din patrimoniul societății întrucât

între patrimoniul societății comerciale și capitalul social al acesteia

(fracționat în acțiuni) există deosebiri esențiale. Pârâta a conchis că nu a

avut niciodată calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul SC M.S. SA

Craiova și, pe cale de consecință, prin contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nu a putut înstrăina imobilele revendicate de reclamantă.

Pârâta D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a susținut în recursul său că Statul Român nu

are calitate procesuală pasivă în speță întrucât la data introducerii acțiunii

imobilele revendicate nu mai erau în proprietatea statului, fiind transferate ,

în urma privatizării, în proprietatea SC M.S. SA, care este o unitate cu

capital privat. A invocat, de asemenea, dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., susținând că judecătoriei îi aparținea competența materială în

soluționarea cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

A mai susținut că reaua credință în încheierea contractului, invocată de

instanța de apel în motivarea deciziei atacate nu constituie cauză de nulitate

absolută a contractului de vânzare–cumpărare și că în cauză nu s-ar fi făcut

dovada că bunul revendicat ar fi trecut abuziv în proprietatea statului pentru

a fi incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Recursurile nu sunt fondate pentru

considerentele care succed.

Obiectul de reglementare al Legii nr. 10 /2001, lege specială de

reparație, îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele

preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte

persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și

pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și

nerestituite [art. 1 alin. (1)], consacrând principiul restituirii în natură al

acestora (art. 7)

.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), în sensul acestui act normativ, p

rin imobile preluate în mod

abuziv se înțelege

imobilele naționalizate prin Legea

nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor

industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și cele

naționalizate fără titlu valabil.

Totodată,

potrivit art. 9 din aceeași lege, i

mobilele preluate în mod abuziv,

indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea

în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini iar în

conformitate cu dispozițiile art.

20

alin. (1), i

mobilele, terenuri și construcții,

preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data

intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau

companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar,

de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi

restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Conform art.

27 alin. (1) din lege,

pentru imobilele preluate cu titlu valabil,

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii

imobilelor solicitate.

Art. 46 din

lege stipulează

prin alin. (1) că actele juridice de

înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca

obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt

valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data

înstrăinării iar la alin. (2) că

actele juridice de înstrăinare, inclusiv

cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile

preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de

cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.

În raportul juridic dedus judecății, față de probele

administrate în cauză, se constată că reclamanta a făcut dovada că

autorul său a fost proprietarul imobilului în litigiu,

imobil ce a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, fiind în stare de

funcționare, cu utilajele aferente, așa cum reiese din certificatul nr. 648 din

6 februarie 1991 emis de Filiala Arhivelor Statului Dolj, din adresa nr.

227/895 din 17 aprilie 1997 emisă de Fondul Proprietății de Stat, filiala Dolj,

și din „Situația statistică” întocmită de Primăria comunei Piscu Nou în

decembrie 1948 și că

,

potrivit

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul face parte din

categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat, întrucât autorul

reclamantei nu a beneficiat de despăgubirile pe care statul

era obligat să le acorde

proprietarilor și acționarilor întreprinderilor naționalizate, conform art. 11

din Legea nr. 119/1948 (adresele nr. 1427/2001 și nr. 6852 din 17 decembrie 2001

emise de Primăria comunei Seaca, jud. Dolj și, respectiv, de Consiliul Județean

Dolj, aflate la filele 70 și 71 din dosarul nr. 9652/2001 al Tribunalului

Dolj).

Referitor la susținerea pârâtei

SC M.S. SA Craiova conform cărora la data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare între F.P.S. și Asociația

Salariaților M.S. SA Craiova, n-ar fi fost notificată cu privire la

revendicarea imobilului, contractul fiind încheiat cu bună credință, cu o

instituție a statului, pârâta având certitudinea că tratează cu un veritabil

proprietar e

ste de reținut că reclamanta, chiar și anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (respectiv în anii

1991, 1997, 1998 )

a depus diligențe și a făcut

numeroase demersuri în sensul restituirii în natură a imobilului ce a fost în

proprietatea autorului său,

materializate în răspunsurile diverselor instituții cărora li s-a

adresat: FPS, filiala Dolj, Parlamentul României, Comisia pentru cercetarea

abuzurilor și petiții, Prefectura Județului Dolj, Secția Administrație Locală

de Stat, prin care i s-a adus la cunoștință că regimul juridic al bunurilor de

genul celui revendicat urmează să fie reglementat printr-o lege specială, dovadă

fiind în acest sens înscrisurile aflate la filele 17 -21

din dosarul nr. 9652/2001 al Tribunalului

Dolj.

Trimiterea la buna (ori,

per a

contrario

, reaua) credință a contractanților, la care face referire art. 46

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, îngăduie și obligă la o analiză completă a

celor două noțiuni pentru a identifica acele elemente utile caracterizării

comportamentului vânzătorului și al cumpărătorului ca unul onest și diligent,

ori dimpotrivă.

Față de cele ce preced, se constată că la

data încheierii contractului de vânzare–cumpărare acțiuni nr.

DJD 16 din 26 din 1 septembrie 1999, Fondul Proprietății

de Stat (devenit ulterior A.P.A.P.S. și actual A.V.A.S.), în calitate de

vânzător, avea cunoștință de demersurile întreprinse de reclamantă în privința

restituirii în natură a imobilului–moară din satul Piscu Nou, comuna Seaca de

Câmp, așa cum reiese din adresele nr. 227/895 din 17 aprilie 1997 și nr.

227/1895 din 27 mai 1998 de la filele 17 și 18 dosar fond, confirmându-i

acesteia că a luat act de cererea sa, urmând a lua legătura cu SC M.S. SA

Craiova „în vederea stabilirii situației actuale a morii din satul Piscu Nou,

comuna Seaca de Pădure”.

Nu mai puțin, Asociația Salariaților M.S. SA, în

calitate de cumpărător, a semnat contractul

de

vânzare–cumpărare acțiuni nr.

DJD 16 din 26 din 1 septembrie 1999 cunoscând

faptul că în anexa la contract cuprinzând lista activelor revendicate sau

revendicabile, la pct. 1. 11. poziția 16 este menționată „Moara Piscu Nou” (fila

57 din dosarul nr. 9652/2001 al Tribunalului Dolj).

Așa fiind, în mod judicios instanța de

apel, constatând că în speță nu este vorba despre un imobil preluat cu titlu

valabil și că pârâtele A.V.A.S. și SC

M.S. SA Craiova nu se pot prevala de buna credință la încheierea

contractului de vânzare–cumpărare acțiuni,

a statuat

că dispozițiile art. 27 și ale art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

10/2001 nu sunt incidente, și a dat eficiență principiului prevalenței

restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7

și ale art. 9 alin. (1) din acest act normativ.

Instanța de apel, având în vedere răspunsurile pe

care reclamanta le-a primit la notificările emise în temeiul Legii nr. 10/2001 a

făcut o justă determinare a cadrului procesual al raportului juridic dedus

judecății și, stabilind că acțiunea cu care reclamanta a investit instanța spre

soluționare este în restituirea în natură a imobilului și că cererea privind

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. DJD 16/26 din 1

septembrie 1999 nu poate fi interpretată decât ca un demers judiciar subsidiar

restituirii în natură , în mod legal s-a pronunțat și asupra acestui aspect,

dispunând anularea contractului de

vânzare–cumpărare

acțiuni nr.

DJD 16/26 din 1 septembrie 1999 încheiat între F.P.S.

(devenit A.P.A.P.S. și actual A.V.A.S.) și Asociația Salariaților M.S. SA

Craiova parțial, în limitele valorii acțiunilor moară Piscu Nou, ca o

consecință a restituirii în natură a imobilului–moară și teren aferent, situat

în satul Piscu Nou, comuna Seaca de Câmp, jud. Dolj, considerente în raport de

care critica recurentei D.G.F.P. Dolj formulată în numele și pentru Ministerul

Finanțelor Publice vizând această chestiune este nefondată.

Nefondată este și susținerea recurentei D.G.F.P. Dolj formulată în

numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice potrivit căreia reaua credință

nu constituie motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare–cumpărare

acțiuni întrucât conform dispozițiilor art. 966 C. civ., obligația fondată pe o

cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Cum cauza este una dintre

condițiile generale de validitate a actului juridic, reprezentând expresia

poziției subiective a părților față de actul juridic încheiat, concluzia care

se impune în cazul în care un asemenea act a fost încheiat cu rea credință este

că acel act este considerat nul absolut în aplicarea principiului

fraus

omnia corrumpit

al cărui temei legal îl constituie articolul de lege

menționat.

Cu privire la critica pârâtei

SC M.S. SA Craiova privind greșita respingere

a cererii de instituire a dreptului său de retenție asupra imobilului în

litigiu până la plata de către reclamantă a contravalorii îmbunătățirilor aduse

imobilului și pieselor schimbate după data naționalizării morii este de

menționat că p

entru

a se putea invoca dreptul de retenție, se cere să existe o legătură de

conexiune între lucru și creanța pe care deținătorul acestuia o pretinde de la

creditorul restituirii,

debitum cum re junctum

, constituind o excepție

bazată pe o împrejurare de fapt (posesia unui lucru) și un raport juridic

obligațional.

Dreptul de retenție, fiind un drept real

de garanție imperfect, abilitează pe cel ce deține un bun mobil sau imobil al

altuia, pe care trebuie să-l restituie, să refuze restituirea până ce

creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu

conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun, sume ce trebuie însă să

fie certe, lichide și exigibile.

Or, în mod legal instanța de apel, constatând că

pârâta nu a făcut dovada că dreptul său de creanță se referă la o sumă certă,

lichidă și exigibilă care să-i justifice refuzul de a duce la îndeplinire

obligația de restituire a imobilului către reclamantă până ce aceasta nu îi

plătește creanța legată de imobil și nici nu a formulat apărări în acest sens,

a respins cererea pârâtei SC M.S. SA Craiova de instituire a unui drept de

retenție asupra imobilului în litigiu.

Referitor la excepția formulată de D.G.F.P. Dolj, privind

lipsa calității procesuale a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice se

constată că invocarea acesteia apare ca lipsită de interes și nu se justifică

atâta timp cât prin dispozitivul deciziei recurate, în sarcina acestei părți nu

s-a stabilit nici o obligație, procesual legitimându-se însă pârâta A.V.A.S.,

cu privire la cererea de constatare a nulității contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni întrucât este semnatară a acestui contract (prin F.P.S.,

devenit ulterior A.P.A.P.S., actual A.V.A.S.).

Având în vedere temeiule care preced, se constată că decizia

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală, recursurile declarate de

pârâtele SC M.S. SA Craiova, de A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S.) și de D. G. F. P

Dolj în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmând a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate

de SC M.S. SA Craiova, de A.V.A.S. și de D. G. F. P Dolj în numele și pentru

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 111 din 5 iulie

2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.