ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3676/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3676/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din Camera
de consiliu pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, la data de 8
octombrie 2003, în dosarul nr. 12112/2003 (dosar executare nr. 2464/2003) a
fost încuviințată executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei
SC I.S. SRL București deschise la terțul poprit C.R. la cererea creditoarei SC R.
SA București.
În motivarea încheierii, s-a
reținut că, în speță, sunt îndeplinite cerințele art. 372 și art. 373
3
C. proc. civ., pentru încuviințarea executării silite, pornită în baza titlului
executoriu reprezentat de sentința nr. 1534 din 27 februarie 2001, pronunțată
de Tribunalul București, secția comercială.
Împotriva sus-menționatei
încheieri a declarat apel debitoarea SC I.S. SRL București, care a solicitat
totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea acestei căi de
atac.
Prin decizia nr. 56/ A din
16 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins
cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Prin aceeași decizie a fost
respins totodată, ca nefondat și apelul declarat de apelanta debitoare SC I.S.
SRL București, împotriva încheierii din Camera de consiliu pronunțată de
Judecătoria sectorului 1 București la data de 8 octombrie 2003, în dosarul nr. 12112/2003
(dosar executare nr. 2464/2003), în contradictoriu cu intimata creditoare SC R.
SA București și intimata terț poprit C.R. București.
A fost obligată apelanta
debitoare la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-creditoare.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de apel a reținut în esență, că, încuviințarea executării silite, prin
poprite, s-a pornit în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 1534
din 27 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a dispus
obligarea apelantei pârâte la plata sumei de 15.698,60 dolari S.U.A.
(echivalent în lei la data plății) reprezentând contravaloare marfă, plus
106.484.148 lei dobânzi comerciale.
Ca atare, cum executarea
silită, a fost reflectată în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă
(sentința nr. 1534 din 27 februarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială)
care constituie titlu executoriu, în temeiul dispozițiilor art. 377 C. proc.
civ., toate obiecțiunile, a reținut instanța de apel în acțiunea formulată de
debitoare, privind existența în cuprinsul dispozitivului a unor erori, sau cu
privire la necomunicarea sentinței civile nr. 1534/2001, inclusiv cele
referitoare la indicarea greșită a numărului dosarului și care s-a pronunțat
încheierea atacată (nr. 3195/2001 în loc de 3195/2000) sunt formale și ca atare
au fost respinse ca nefondate.
În concluzie, instanța de
apel a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 372 și următoarele C.
proc. civ., precum și cele ale art. 373
1
din același cod și cu
această motivare a fost respins apelul debitoarei.
Față de soluția pronunțată la
16 ianuarie 2004, instanța de apel a apreciat că cererea de suspendare a
executării silite a rămas fără obiect și a hotărât în consecință.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri, debitoarea SC I.S. SRL București, a declarat recurs, invocând ca
motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
Susține în esență debitoarea
recurentă că, în speță, au fost încălcate dispozițiile art. 454 C. proc. civ.,
întrucât, nu i s-a comunicat de către executorul judecătoresc prin adresă, așa
cum prevede acest text legal, măsura de înființare a popririi, aceasta în afara
faptului că, nu i s-a comunicat nici titlul executoriu, care de altfel nu
cuprinde explicit, suma ce urmează a fi executată prin înființarea popririi, și
nici modalitatea de reactualizare a sumei după criteriile prevăzute de lege,
astfel că, față de toate cele arătate, se impune, în raport de 105 alin. (2) C.
proc. civ., constatarea nulității popririi înființate asupra conturilor sale.
Mai susține recurenta că,
soluția atacată este nelegală și sub aspectul că, instanța de apel a respins
cererea de suspendare formulată în cadrul contestației la executare, până la
soluționarea acesteia, întrucât, în cazul în care s-ar trece la executarea
popririi, cu foarte mare greutate ar mai fi în măsură să recupereze sumele
printr-o eventuală întoarcere a executării, aceasta în afara faptului că,
datorită executării silite, debitoarea nu putea intra în încetare de plăți,
având în vedere că în conturile blocate vor intra mai multe bilete la ordin,
care nu le va putea onora în circumstanțele arătate.
În consecință, debitoarea SC
I.S. SRL București, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate
și pe fond admiterea contestației la executare, cu consecința anulării actelor
de executare în dosarul nr. 2464/2003 și deosebit de cele arătate, suspendarea
executării silite până la soluționarea prezentului recurs, conform art. 300 alin.
(2) C. proc. civ.
Recursul declarat în cauză,
nu este fondat.
Din examinarea actelor de la
dosar rezultă, că prin decizia nr. 2151 din 20 septembrie 2004, intimata
creditoare SC R. SA București, confirmă că recurenta debitoare SC I.S. SRL
București a înțeles să execute de bună voie, conform ordinelor de plată anexate
obligația de plată rezultată din titlul executoriu respectiv, sentința nr. 1534
din 27 februarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, motiv pentru
care solicită, respingerea recursului debitoarei ca rămas fără obiect.
Așa fiind, recursul declarat
în cauză, urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de debitoarea SC I.S. SRL București, împotriva deciziei nr. 56/
A din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 14 octombrie 2004.