ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3652/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7549/2003 la Judecătoria sectorului 3 București, creditoarea SC C.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T.G.C.L. SA și cu terțul poprit B.C.R. SA, sucursala sector 4, înființarea și validarea popririi asupra sumelor pe care terțul poprit le datorează debitorului până la concurenta sumei de 37.304810 lei. Prin sentința civilă nr. 924 din 9 februarie 2004, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția tardivității invocată din oficiu de instanță și a respins cererea creditoarei, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin încheierea de la 21 octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 2516/2002, Judecătoria sectorului 3 a încuviințat în parte executarea silită prin înființarea popririi până la concurența sumei de 37.304.810 lei, în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 8921 din 27 iunie 2002 a Tribunalului București; că poprirea a fost înființată la data de 31 octombrie 2002, dată de la care începe să curgă termenul de decidere prevăzut de art. 460 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia comercială nr. 751 din 13 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de creditoare împotriva sentinței Judecătoriei sectorului 3 București, pe care a anulat-o, a admis cererea și a validat poprirea până la concurența sumei de 37.304.810 lei conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8921 din 27 iunie 2002, actualizată conform art. 371 2 C. proc.

civ. În motivarea acestei soluții curtea de apel a reținut că terțul poprit a confirmat că ultimul act de executare constând în virarea sumei de 1.000.000 lei s-a efectuat la 29 aprilie 2003 și întrucât aceasta este data în raport de care se calculează termenul de decădere de 3 luni, cererea de validare depusă la 7 iulie 2003 nu este tardivă; pe fondul cauzei, a mai reținut, de asemenea, că terțul poprit a dovedit rea-credință, întârziind executarea. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs terțul poprit, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei atacate. Recurenta-terț poprit susține astfel, în esență, că banca nu avea cum să indisponibilizeze suma în litigiu, atât timp cât societatea debitoare nu avea disponibil în cont, dar la data la care debitorul a avut disponibil în cont sumele existente au fost indisponibilizate, lucru care a fost comunicat B.E.J.

Astfel fiind, consideră că banca nu a dovedit rea credință ci, dimpotrivă, și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitate de terț poprit conform dispozițiilor art. 456 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: Executorul judecătoresc a stăruit în realizarea creanței în conformitate cu dispozițiile art. 454 C. proc. civ., dar terțul poprit nu s-a conformat termenului de 15 zile prevăzut de art. 456 C. proc. civ. de a comunica indisponibilizarea conturilor debitoarei, ci, dimpotrivă a întârziat în mod nejustificat îndeplinirea acestei obligații, dovedindu-se astfel de rea-credință, așa cum corect a reținut și instanța de apel.

Susținerea recurentei în sensul că nu a putut indisponibiliza suma în litigiu determinat de faptul că debitoarea nu avea disponibil în cont nu este fondată, având în vedere că, întârziind executarea, nici la data confirmării popririi nu a consemnat sau plătit suma urmăribilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 460 alin. (3), ci a asigurat indisponibilizarea sumelor doar în limitele alimentării contului, neîndeplinirea obligațiilor sale în raport de textele legale mai sus menționate fiind evidentă. În consecință, se reține că în mod judicios instanța de apel a admis cererea de validare a popririi încuviințată prin încheierea judecătoriei, în temeiul titlului executoriu emis de tribunal, făcând aplicarea dispozițiilor art. 460 C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 371 1 alin. (3) și art. 405 alin. (1) C. proc. civ. și cum recurenta nu a formulat nici un motiv de recurs fondat, în condițiile art. 304 C. proc. civ. de natură să conducă la desființarea hotărârii atacate, aceasta va fi menținută și se va respinge recursul declarat de terțul poprit, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de terțul poprit B.C.R. SA, sucursala sector 4 București, împotriva deciziei comerciale nr. 751 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.