ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 222/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

septembrie 2004, reclamantul C.E. a chemat în judecată Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea

pârâtului la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, potrivit dispozițiilor

legale aplicabile și deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002, a Curții Supreme

de Justiție și să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, noul cuantum al pensiei de serviciu, pentru a proceda la

plata diferențelor cuvenite pe perioada 1 aprilie 2001 - la zi.

Pârâtul, în temeiul art. 60-63 C.

proc. civ., a solicitat chemarea în garanție a Casei Naționale de Pensii și

alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3463 din 20 decembrie 2004,

a respins excepțiile necompetenței materiale și a prescripției dreptului la

acțiune, invocate de pârât, precum și acțiunea reclamantului și cererea de chemare

în garanție formulată de pârât.

Prin decizia nr. 5314 din 4

noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de C.E. împotriva

sentinței civile nr. 3463/2004, a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și s-a admis acțiunea, în sensul că pârâții au fost

obligați să recunoască reclamantului, dreptul la actualizarea pensiei de

serviciu, la datele de 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în

baza de calcul, a adaosului pentru vechime în magistratură de 20%, calculată

asupra indemnizației lunare de bază majorate și să procedeze la actualizarea

corectă a pensiei de serviciu, în sensul menționat.

Împotriva acestei decizii, la data

de 21 noiembrie 2005, reclamantul-recurent a formulat contestație în anulare,

în baza prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanța a

omis din greșeală să analizeze motivul de recurs referitor la aplicarea

sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă.

Verificând cauza, Curtea constată că

este întemeiată cererea contestatorului.

Într-adevăr, instanța de recurs a

omis din greșeală să cerceteze motivul de recurs referitor la neluarea în

calcul, pentru actualizarea pensiei de serviciu a fostului magistrat, a

sporului de 15% stabilit deja prin sentința civilă nr. 329/2004, a Tribunalului

București, irevocabilă.

Se constată că prin acțiune,

reclamantul a solicitat ca Ministerul Public să aplice corect procentele de

20%, pentru vechime în magistratură și de 15%, pentru condiții deosebite de

muncă și nu să fie luat în considerare cuantumul valoric de la data de 1

noiembrie 2000.

Același lucru l-a solicitat petentul

și în motivele de recurs, însă Curtea a omis din eroare să se pronunțe asupra

sporului de 15% mai sus precizat.

Drept urmare, fiind întrunite

cerințele art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va admite

contestația în anulare, va desființa decizia instanței de recurs și rejudecând

recursul formulat de C.E. împotriva sentinței civile nr. 3463 din 20 decembrie

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, îl va

admite. Sentința atacată va fi modificată și acțiunea reclamantului va fi

admisă în totalitate.

Ministerul Public va fi obligat să

recunoască reclamantului, dreptul la actualizarea pensiei de serviciu de la

datele de 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în baza de calcul,

a adaosului de 20% pentru vechime în magistratură și a sporului de 15% pentru

condiții deosebite de muncă, astfel cum s-a stabilit irevocabil prin sentința

civilă nr. 329/2004, a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și litigii de muncă, procente care se vor calcula asupra indemnizației de

bază majorate.

De asemenea, Ministerul Public va fi

obligat să comunice Casei Naționale de Pensii, cuantumul pensiei de serviciu

astfel stabilit, pentru plata pensiei cuvenite pentru perioada 1 aprilie 2001 -

la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de C.E. împotriva deciziei civile nr. 5314 din 4 noiembrie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Desființează decizia atacată, admite

recursul formulat de C.E., modifică sentința civilă nr. 3463 din 20 decembrie

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul C.E.

Obligă pe pârât să-i recunoască

reclamantului, dreptul la actualizarea pensiei de serviciu la datele de 1

aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, prin includerea în baza de calcul, a adaosului

pentru vechime în magistratură de 20% și a sporului de 15% pentru condiții

deosebite de muncă, procente calculate asupra indemnizației lunare de bază

majorate.

Obliga Ministerul Public să comunice

Casei Naționale de Pensii, cuantumul pensiei de serviciu astfel stabilit,

pentru plata pensiei cuvenite pe perioada 1 aprilie 2001 - la zi.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.