ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 696/2003

La

data de 12 februarie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate  de P.C.

și de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de  Asigurări Sociale împotriva

sentinței civile nr.636 din 18 iunie 2002 a  Curții de Apel București – Secția

de contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la data de 19 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 10 decembrie 2001 la Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ, reclamantul  P.C.  a chemat în judecată Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, solicitând obligarea

acesteia  să nu-i impoziteze pensia de serviciu, să i-o actualizeze în

conformitate cu prevederile art.103 din Legea nr.92/1992 și să-i plătească

diferențele cuvenite începând cu 1 iulie 2000, raportate la rata inflației.

În

motivarea acțiunii reclamantul arată că în urma emiterii Ordonanței Guvernului

nr.87/2000 s-a procedat la impozitarea pentru a doua oară a pensiilor de

serviciu ale magistraților, cu începere de la 1 iulie 2000, cu toate că la

stabilirea acestor pensii s-a avut în vedere venitul net de la data

pensionării, care  rezulta prin scăderea din venitul brut a impozitului aplicat

asupra indemnizației de încadrare lunară, sporului de vechime în muncă și

sporului de stabilitate în magistratură.

Mai

arată că nu i s-a actualizat corect pensia de serviciu pentru că nu s-a inclus

în calculul pensiei și adaosul pentru vechimea în magistratură de 20% în raport

de vechimea de peste 20 ani în această activitate.

Acțiunea a fost admisă în parte prin sentința civilă nr.636 din 18

iunie 2001, în sensul că pârâta a fost obligată să recalculeze pensia

reclamantului prin includerea în indemnizația acestuia și a  adaosului de 20%

pentru vechimea de 20 ani în funcția de magistrat.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că cererea privitoare la

dubla impozitare a pensiei de serviciu este inadmisibilă,  impozitarea

pensiilor fiind prevăzută de Ordonanța Guvernului nr.87/2000, asupra

constituționalității căreia s-a pronunțat Curtea Constituțională.

Mai reține că reclamantul beneficiază de adaos la  indemnizația de

încadrare lunară de 20%, care trebuie să se ia în calcul la stabilirea pensiei,

conform prevederilor art.103 din Legea nr.92/1992 și art.5 din Legea

nr.50/1996, așa cum a fost modificat prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000.

Ambele părți au declarat recurs împotriva sentinței.

Reclamantul critică sentința pentru că instanța nu a menționat în

dispozitiv data de la care urmează să se plătească diferențele de pensie

rezultate din adăugarea la baza de calcul și a adaosului de 20% pentru vechimea

în magistratură, această dată  trebuind să fie  1 noiembrie 2000.

Susține și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de

obligare a pârâtei la plata diferențelor ce i se cuvin, cu adăugarea indicelui

de inflație.

Consideră

că i s-a respins greșit ca inadmisibil capătul de  cerere privind impozitarea

de două ori a pensiei de serviciu, între dispozitiv și considerente existând o

flagrantă contradicție.

Menționează

că a cerut ca pensia să i se impoziteze o singură dată, pentru că o primă

impozitare a intervenit atunci când la baza de calcul a  pensiei s-a avut în

vedere venitul net,  magistrații pensionari fiind singura categorie de

pensionari la care s-a prevăzut astfel în Legea nr.92/1992, (pentru ceilalți

avându-se în vedere venitul brut), iar cea de a doua impozitare a intervenit în

baza Ordonanței Guvernului nr.87/2000, cu toate că prin Ordonanța Guvernului

nr.113/2000 s-a urmărit a nu se mai impozita pensiile de serviciu ale

magistraților pensionați și a  se recalcula aceste pensii conform art.103 din

Legea nr.92/1992, așa cum a fost modificat prin art.I din Ordonanță, ceea ce

organul de pensii nu a făcut.

Pârâta

critică sentința pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției

privitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, excepție pe care a

invocat-o prin întâmpinare.

Arată

că deciziile de pensionare se emit de către casele județene de pensii și Casa

de Pensii a municipiului București, care fac și calcularea, recalcularea și

impozitarea pensiilor, conform prevederilor art.21 lit.g din Hotărârea

Guvernului nr.258/2001, astfel că în cauza de față  calitate procesuală pasivă

are numai Casa de Pensii a municipiului București.

În

ce privește adaosul la  indemnizația de încadrare,  susține că hotărârea este

nelegală deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr.83/2000 nu se aplică

reclamantului, care s-a pensionat anterior intrării în vigoare a acesteia.

Menționează

că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.73/1999 fixează cadrul legal pentru

impozitul pe venit și nu face nici o  distincție între diferite categorii de

pensionari și tipuri de pensii.

Analizând

motivele de recurs invocate de părți, Curtea reține că sunt fondate în sensul

și pentru  considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform

prevederilor art.7 pct.11 lit.f din Hotărârea Guvernului nr.258/2001, Casa

Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări  Sociale are, printre alte

atribuții și pe aceea de calculare, reținere și virare a impozitului asupra

pensiilor.

Cum

prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat, ca un prim capăt de cerere,

să nu i se impoziteze de două ori pensia și cum Casa Națională de Pensii este

cea care trebuie să calculeze și să rețină impozitul aferent pensiei sale,

rezultă că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că motivul

de recurs privind lipsa calității sale procesuale nu poate fi primit.

Dar,

reclamantul a mai solicitat prin acțiune și  recalcularea bazei de calcul a

pensiei prin includerea în aceasta a adaosului de 20% pentru vechimea în

magistratură, ca și actualizarea acesteia, la care să se  adauge  coeficientul

de inflație, precum și restituirea sumelor pretins  reținute ilegal cu titlu de

impozit.

Aceste

atribuții revin Casei de Pensii  a municipiului București, conform prevederilor

art.21 lit.d din Hotărârea Guvernului nr.258/2001, care are  personalitate

juridică (conform art.2 alin.1 din Statut) și care trebuia să  fie parte în

proces.

Ca

atare, din acest motiv se impune ca hotărârea să fie casată, cu trimiterea spre

rejudecare, pentru ca procesul să se  judece în contradictoriu și cu aceasta,

care astfel are posibilitatea să-și facă apărări proprii și față de care hotărârea

ce se va pronunța să fie opozabilă.

Cum

în cauză există o instituție publică autonomă de interes național, respectiv

Casa Națională de Pensii, ca  organ de  specialitate al administrației publice

centrale, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine

aceleiași Curți  de Apel, conform  prevederilor art.3 pct.1 din Codul de

procedură civilă.

Hotărârea

atacată este nelegală și pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii

reclamantului de obligare la plata eventualelor diferențe bănești ce i cuvin

în urma recalculării și actualizării pensiei, ca și a datei de la care trebuie

să i se  acorde și nici asupra cererii privind adăugarea la acestea a indicelui

de inflație.

Pentru

considerentele arătate mai sus, se impune ca hotărârea primei instanțe să fie

casată, iar cauza să se trimită aceleiași instanțe spre rejudecare, urmând ca

instanța de trimitere să aibă în vedere și celelalte motive de recurs invocate

de părți ca apărări de fond.

Văzând

și prevederile art.313 și art.315 din Codul de  procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de  P.C.  și de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi

de Asigurări Sociale București împotriva sentinței civile nr.636 din 18 iunie

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.