ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 decembrie 2002, reclamantul R.N., magistrat pensionar, a solicitat, în

temeiul art. 1 alin. (1) și art. 5 din Legea nr. 29/1990 obligarea Ministerului

Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție la actualizarea corectă

și legală a pensiei de serviciu, în raport cu nivelul salariilor de bază și

sporurile aferente prevăzute de legea magistraților în activitate - după

fiecare majorare de salariu - conform prevederilor art. 103 alin. (1) și (5)

din Legea nr. 92/1992.

De asemenea, a solicitat obligarea

pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale noul cuantum corectat al pensiei de serviciu pentru a proceda la plata

diferențelor restante indexate în raport cu rata inflației în perioada 1

noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002, însumând 24 de luni.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 28 din 15 ianuarie 2002 și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte

și litigii de muncă, reținând, în esență, că litigiul dintre părți are natura

unui conflict de muncă în sens larg și nu există nici o dispoziție legală care

să atribuie astfel de litigii în competența secțiilor de contencios

administrativ a curților de apel. În sprijinul soluției s-au invocat și

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ. și faptul că

prevederile art. 42 din O.U.G.nr. 177/2002 se referă la modul de stabilire a

drepturilor salariale, iar nu la pensia de serviciu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, recurentul-reclamant R.N., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurentul a susținut că

în mod greșit curtea de apel s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului

București, deoarece obiectul acțiunii nu se încadrează în nici una din

categoriile de litigii enumerate în art. 155 lit. a) - g) din Legea nr.

19/2000. Că, instanța de judecată trebuia să examineze în fond cererea, conform

dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 177/2002, care a intrat

în vigoare după data sesizării curții.

Recursul este fondat.

Din expunerea rezumativă a acțiunii,

rezultă că obiectul acesteia constă în pretenția reclamantului R.N., magistrat

pensionar, de a se constata refuzul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție de a-i recunoaște și acorda drepturile prevăzute de

lege pentru magistrații pensionari privind luarea în calcul la stabilirea

indemnizației de încadrare a adaosului pentru vechimea în magistratură stabilit

prin O.G. nr. 83/2000, precum și a sporului pentru condiții de muncă deosebite,

prevăzut în art. 43 din Legea nr. 50/1996.

Prin aceeași acțiune, reclamantul a

cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii noul cuantum,

corectat, al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor restante

indexate în raport cu rata inflației.

Este vorba de exercitarea unor

atribuții conferite prin lege Ministerului Public ca autoritate publică

centrală de specialitate, în legătură cu care reclamantul invocă refuzul

nejustificat de rezolvare a cererii, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art.

1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Cu un asemenea obiect, cererii îi

sunt aplicabile dispozițiile legii organice mai sus menționate, precum și

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel

judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Ținând seama de aceste considerente

și apreciind că este nelegală măsura de declinare a competenței, ca urmare a

calificării greșite dată litigiului, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi casată sentința și trimisă

cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării ei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de R.N.

împotriva sentinței civile nr. 28 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.