ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.05.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2003

HOTĂRÂRE
20.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

V.T., magistrat pensionar, a chemat

în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, solicitând obligarea acestuia la actualizarea corectă și legală a

pensiei de serviciu, în raport cu nivelul salariilor de bază și sporurile

aferente ale magistraților în activitate, după fiecare majorare de salarii.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum, corectat, al

pensiei de serviciu, pentru a se proceda la plata diferențelor restante

indexate, corespunzător cu rata inflației, în perioada 1 noiembrie 2000 - 31

decembrie 2002, însumând 24 de luni.

Curtea de apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31 din 15 ianuarie 2002,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și litigii de muncă.

În esență, instanța a reținut că

litigiul dintre părți are natura unui conflict de muncă, în sens larg și nu

există nici o dispoziție legală care să atribuie astfel de litigii, în competența

secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel.

În sprijinul soluției au mai fost

invocate prevederile art. 2 pct. 1 lit. b

1

) și art. 159 pct. 2 C.

proc. civ. și art. 155 din Legea nr.1 9/2000.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

de către reclamantul V.T.

Recurentul a susținut că în mod greșit curtea de

apel s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului București, deoarece obiectul

acțiunii nu se încadrează în nici una din categoriile de litigii enumerate în

art. 155 lit. a) – g) din Legea nr. 19/2000. Că instanța de judecată trebuia să

examineze în fond cererea, conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 177/2002, care a intrat în vigoare după data sesizării curții.

Recursul este fondat.

Din expunerea rezumativă a acțiunii,

rezultă că obiectul acesteia constă în pretenția reclamantului V.T., magistrat

pensionar, de a se constata refuzul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, de a-i recunoaște și acorda drepturile prevăzute de

lege, pentru magistrații pensionari, privind luarea în calcul la stabilirea

indemnizației de încadrare, a adaosului pentru vechimea în magistratur,

stabilit prin O.G. nr. 83/2000, precum și a sporului pentru condiții de muncă

deosebite, prevăzut în art. 43 din Legea nr. 50/1996.

Prin aceiași acțiune, reclamantul a

cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum,

corectat, al pensiei de serviciu, în vederea plății diferențelor restante,

indexate în raport cu rata inflației.

Este vorba de exercitarea unor

atribuții conferite prin lege, Ministerului Public, ca autoritate a

administrației publice centrale de specialitate, în legătură cu care

reclamantul invocă refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întemeindu-și

acțiunea pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, nr. 29/1990.

Cu un asemenea obiect, cererii îi

sunt aplicabile dispozițiile legii organice mai sus menționate, precum și

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel

judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Ținând seama de aceste considerente

și apreciind că este nelegală măsura de declinare a competenței, ca urmare a

calificării greșite dată litigiului, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi casată

sentința și trimisă cauza aceleiași instanțe, în vederea soluționării ei în

fond.

Admite recursul declarat de V.T.,

împotriva sentinței civile nr. 31 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.A. magistrat pensionar a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând obligarea acestuia la recalc
ÎCCJ 2003-05-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2002, reclamantul R.N., magistrat pensionar, a solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 5 din Lege
ÎCCJ 2003-05-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 decembrie 2002 reclamantul C.H., magistrat pensionar de la data de 1 martie 1998, a chemat în judecată Ministerul Pub
ÎCCJ 2004-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 30/2004
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta A.G. a chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea Supr
ÎCCJ 2003-03-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 octombrie 2002, reclamantul D.T. a chemat în judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
Sursă