ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.A. magistrat pensionar a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând obligarea acestuia la recalcularea corectă și legală a pensiei de serviciu, în raport cu nivelul salariilor de bază și sporurile aferente ale magistraților în activitate, după fiecare majorare de salarii. De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum, corectat, al pensiei de serviciu pentru a se proceda la plata diferențelor restante indexate, corespunzător cu rata inflației în perioada 1 noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002, însumând 24 de luni.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din 15 ianuarie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă. În esență, instanța a reținut că litigiul dintre părți are natura unui conflict de muncă, în sens larg și nu există nici o dispoziție legală care să atribuie astfel de litigii în competența secțiilor de contencios administrativ ale curții de apel. În sprijinul soluției au mai fost invocate prevederile art. 2 pct. 1 lit. b 1 ), art. 159 pct. 2 C. proc. civ. și art. 155 din Legea nr. 19/2000. Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamantul C.A. Recurentul a susținut că în mod greșit Curtea de Apel s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului București, deoarece obiectul acțiunii nu se încadrează în nici una din categoriile de litigii enumerate în art. 155 lit. a) - g) din Legea nr. 19/2000.

Că, instanța de judecată trebuia să examineze în fond cererea, conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 177/2002, care a intrat în vigoare după data sesizării curții. Recursul este fondat. Din expunerea rezumativă a acțiunii, rezultă că obiectul acestuia constă în pretenția reclamantului C.A., magistrat pensionar, de a se constata refuzul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, de a-i recunoaște și acorda drepturile prevăzute de lege pentru magistrații pensionari privind luarea în calcul la stabilirea indemnizației de încadrare a adaosului pentru vechimea în magistratură stabilit prin O.G. nr. 83/2000, precum și a sporului pentru condiții de muncă deosebite, prevăzut în art. 43 din Legea nr. 50/1996.

Prin aceeași acțiune, reclamantul a cerut obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii noul cuantum, corectat, al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor restante indexate în raport cu rata inflației. Este vorba de exercitarea unor atribuții conferite prin lege Ministerului Public ca autoritate a administrației publice centrale de specialitate, în legătură cu care reclamantul invocă refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. Cu un asemenea obiect, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile legii organice mai sus menționate, precum și prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., conform cărora, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Ținând seama de aceste considerente și apreciind că este nelegală măsura de declinare a competenței, ca urmare a calificării greșit dată litigiului, urmează a se admite recursul. Pe cale de consecință, va fi casată sentința și trimisă cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării ei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de C.A. împotriva hotărârii nr. 30 din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.