ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

C.A. magistrat pensionar a chemat în judecată

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând

obligarea acestuia la recalcularea corectă și legală a pensiei de serviciu, în

raport cu nivelul salariilor de bază și sporurile aferente ale magistraților în

activitate, după fiecare majorare de salarii.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să

comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum, corectat, al pensiei de serviciu

pentru a se proceda la plata diferențelor restante indexate, corespunzător cu

rata inflației în perioada 1 noiembrie 2000 – 31 decembrie 2002, însumând 24 de

luni.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din 15 ianuarie 2003 și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și litigii de muncă.

În esență, instanța a reținut că litigiul dintre

părți are natura unui conflict de muncă, în sens larg și nu există nici o

dispoziție legală care să atribuie astfel de litigii în competența secțiilor de

contencios administrativ ale curții de apel.

În sprijinul soluției au mai fost invocate

prevederile art. 2 pct. 1 lit. b

1

), art. 159 pct. 2 C. proc. civ. și

art. 155 din Legea nr. 19/2000.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamantul

C.A.

Recurentul a susținut că în mod greșit Curtea de

Apel s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului București, deoarece obiectul

acțiunii nu se încadrează în nici una din categoriile de litigii enumerate în

art. 155 lit. a) - g) din Legea nr. 19/2000.

Că, instanța de judecată trebuia să

examineze în fond cererea, conform dispozițiilor art. 42 alin. (1) și (2) din

O.U.G. nr. 177/2002, care a intrat în vigoare după data sesizării curții.

Recursul este fondat.

Din expunerea rezumativă a acțiunii, rezultă că

obiectul acestuia constă în pretenția reclamantului C.A., magistrat pensionar,

de a se constata refuzul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, de a-i recunoaște și acorda drepturile prevăzute de lege

pentru magistrații pensionari privind luarea în calcul la stabilirea

indemnizației de încadrare a adaosului pentru vechimea în magistratură stabilit

prin O.G. nr. 83/2000, precum și a sporului pentru condiții de muncă deosebite,

prevăzut în art. 43 din Legea nr. 50/1996.

Prin aceeași acțiune, reclamantul a cerut

obligarea pârâtului să comunice Casei Naționale de Pensii noul cuantum,

corectat, al pensiei de serviciu în vederea plății diferențelor restante

indexate în raport cu rata inflației.

Este vorba de exercitarea unor atribuții

conferite prin lege Ministerului Public ca autoritate a administrației publice

centrale de specialitate, în legătură cu care reclamantul invocă refuzul nejustificat

de rezolvare a cererii, întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 1 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Cu un asemenea obiect, cererii îi sunt

aplicabile dispozițiile legii organice mai sus menționate, precum și

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, curțile de apel

judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Ținând seama de aceste considerente și apreciind

că este nelegală măsura de declinare a competenței, ca urmare a calificării

greșit dată litigiului, urmează a se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi casată sentința și

trimisă cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării ei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de C.A. împotriva hotărârii nr. 30

din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.