ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel București - Secția contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant M.V., personal. A lipsit recurentul pârât – Ministerul Justiției. Procedura completă. S-a referit că recurentul pârât Ministerul Justiției a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 5, dosar recurs). Recurentul reclamant M.V. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A depus, în ședință, note scrise la care a alăturat Decizia nr. 74 din 6 martie 2001 a Curții Constituționale (filele 14 – 15). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 ianuarie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel București – secția contencios administrativ, reclamantul M.V.

a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Justiției – Direcția Instanțelor Militare să se dispună obligarea acestui pârât să îi emită un act privind indemnizația lunară de încadrare, inclusiv adaosul de 20%, act ce trebuie înaintat Secției pensii militare din Ministerul Apărării Naționale, necesar actualizării pensiei începând cu 1 noiembrie 2000 și în continuare. Reclamantul a susținut că pârâtul cu încălcarea pevederilor legale incidente cauzei – anume Legea 92/1992 modificată, Legea 50/1996, Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, nu îi respectă și nu îi acordă actele necesare stabilirii pensiei actualizate.

Curtea de Apel Bucuești – Secția contencios administrativ prin sentința nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să îi emită reclamantului un act cu indemnizația de încadrare lunară, inclusiv adaosul de 20% pentru vechime în magistratură și să îl înainteze Secției de Pensii Militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în vederea actualizării pensiei cu începere de la 1 noiembrie 2000 și în continuare. Instanța de fond sesizată cu soluționarea cauzei, a reținut pentru a pronunța această hotărâre că reclamantul s-a pensionat la 1 decembrie 1988 având o vechime în magistratură de 38 de ani, că are dreptul să beneficieze la actualizarea pensiei de adaosul de 20%, conform art. 5 alin. 3 din Ordonanța Guvernului 83/2000 și art. 103 din Legea 92/1992 modificată, ca și prevederile Deciziei nr. 88/1999 a Curții Constituționale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, Ministerul Justiției, care critică soluția în sensul că instanța cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii a pronunțat o sentință nelegală, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În esență critica încearcă să demonstreze că reclamantul intimat fiind pensionat la 1 decembrie 1988, nu poate beneficia la actualizarea pensiei de adaosul de 20% prevăzut pentru vechimea în magistratură, că această actualizare trebuie făcută numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, iar aplicarea art. 1 pct.8 dacă se aplică aceasta ar fi în contradicție cu art. 15 din Constituție.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se expun în continuare. Acordarea pensiei de serviciu pentru categoriile de magistrați este reglementată prin art. 103 din Legea 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările ulterioare: Astfel prin art. I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 113/2000, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 311 din 5 iulie 2000 s-a prevăzut că magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu în cuantumul de 80% din câștigul salarial net lunar, sporul pentru vechime în muncă și alte sporuri și indemnizații, iar în art. II se prevăd dispozițiile în sensul că aceste drepturi se vor calcula și pentru magistrații pensionați anterior acestor dispoziții.

În raport de aceste dispoziții legale criticile recurentului sunt nefondate, Curtea constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, iar pe cale de consecință recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 89 din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel București Secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.