ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5329/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

19 ianuarie 2004, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Justiției, solicitând ca instanța să-i recunoască dreptul la actualizarea

pensiei de serviciu, conform art. 103 alin. (1) și (5) din Legea nr. 92/1992 și

pe cale de consecință, Ministerul Justiției să fie obligat să comunice Casei

Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele de 1

noiembrie 2000, 1 aprilie 2001, 1 ianuarie 2002, în vederea plății diferențelor

cuvenite, până la zi.

Prin sentința civilă nr. 229/2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a declinat competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă

pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Instanța a reținut că obiectul

cererii fiind de actualizare pensie magistrat, devin aplicabile dispozițiile

Legii nr. 19/2000 care, în art. 155 lit. e) și f), prevede competența

tribunalului, de soluționare a acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen, reclamanta, arătând în esență că nu a contestat vreo decizie

de pensie și nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, fiind incidente

dispozițiile Legii nr. 29/1990, cu referire la art. 103 din Legea nr. 92/1992.

Analizând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea,

pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, solicitând sancționarea refuzului

nejustificat al intimatului-pârât, de a-i recunoaște drepturile ce i se cuvin

în conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, respectiv a fi

obligat Ministerul Justiției să comunice Casei de Pensii, noul cuantum al

pensiei de serviciu, în baza art. 103 din Legea nr. 92/1992.

Având în vedere obiectul acțiunii

mai sus menționat, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, așa cum prevăd dispozițiile art.

3 pct. 1 C. proc. civ.

Instanța fondului a apreciat greșit

natura litigiului și obiectul cererii și a dispus în mod nelegal, declinarea

competenței, astfel încât recursul va fi admis, sentința se va casa, cauza

urmând să fie trimisă aceleiași instanțe, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr.

229 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare,

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2004.