ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 noiembrie 2002, C.E., în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat obligarea pârâtului, să-i actualizeze pensia de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) și (5) din Legea nr. 92/1992, ale deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, ale O.U.G. nr. 187/2001 și ale H.G. nr. 403/2001 și să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele de 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, pentru efectuarea plății diferențelor pentru perioada de la 1 aprilie 2001, până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în conformitate cu O.G. nr. 83/2000, pârâtul a actualizat pensiile de serviciu ale procurorilor, începând cu data de 1 noiembrie 2000. Actualizarea s-a făcut însă, numai în raport cu indemnizația de bază lunară de încadrare, fără a se avea în vedere și sporurile legale prevăzute la acea dată. Prin decizia nr. 752/2002 a Curții Supreme de Justiție, i s-a admis acțiunea, fiind obligat Ministerul Public, să includă la calculul pensiei de serviciu, și adaosul pentru vechimea în magistratură, în procent de 20%, începând de la 1 noiembrie 2000. Pentru executarea acestei hotărâri, s-a adresat pârâtului care i-a comunicat cuantumul pensiei calculat corect, numai pentru data de 1 noiembrie 2000, nu și în continuare.

Prin sentința nr. 1128 din 21 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, în baza art. 155 din Legea nr. 19/2000 și art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 857 din 4 martie 2003, a admis recursul declarat de C.E. și a casat sentința, cu trimitere spre soluționare, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. S-a reținut că instanța de fond s-a dezînvestit nelegal, pentru că nu a fost sesizată cu o acțiune tipică, de stabilire a pensiei, ci printr-o acțiune în contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorități administrative, la recunoașterea și acordarea unui drept, conform Legii nr. 29/1990.

Curtea de apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1469 din 30 septembrie 2003, a admis acțiunea, a obligat pârâtul, să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului, la datele de 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, precum și în viitor, prin includerea în baza de calcul a pensiei, a adaosului pentru vechimea în magistratură, în procent de 20%, calculat asupra indemnizației de bază. A obligat pârâtul să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului, la data de 1 aprilie 2001, prin aplicarea procentului de 4,95%, conform H.G.

nr. 403/2001 și să comunice Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu al reclamantului, în vederea plății diferențelor cuvenite cu începere de la 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că modul în care pârâtul a răspuns cererilor reclamantului, nerecunoscându-i dreptul de a beneficia de actualizarea corectă a pensiei de serviciu, în raport cu câștigul net al unui magistrat (procuror) în activitate, în funcție de toate actele normative cu impact asupra nivelului remunerării magistraților în perioada actualizată, reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992.

Considerând hotărârea, nelegală, pârâtul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu poate beneficia concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de încadrare, întrucât legiuitorul a avut în vedere două situații: pensii stabilite la data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000 (cazul de față) și pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe. Nu se justifică nici cererea de actualizare a pensiei, de la 1 ianuarie 2002 și nici obligarea de comunicare a noilor cuantumuri ale pensiei, la Casa Națională de Pensii. Recursul este nefondat. Prin primul motiv de recurs se susține că adaosul la indemnizația de încadrare, se ia în calcul la stabilirea pensiilor ce se vor acorda ulterior O.G.

nr. 83/2000, și nu pensiilor stabilite anterior, ca în speță. Față de obiectul acțiunii, această critică este nefondată, cu atât mai mult, cu cât dreptul la adaos, prevăzut de lege a fost confirmat prin decizia nr. 752/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 73 din 5 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, completul de nouă judecători, prin care s-a respins recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Obiectul acțiunii l-a constituit faptul că adaosul pentru vechimea în magistratură nu a fost corect calculat. Nici susținerea că reclamantul nu poate beneficia de prevederile H.G.

nr. 403/2001, nu poate fi primită față de dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților. Față de modul de rezolvare a cererii, se impunea obligarea Ministerului Public, de a comunica noile cuantumuri ale pensiei, Oficiului Central de Plată a Pensiilor. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 1469 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2004.