ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2004

HOTĂRÂRE
16.06.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4

noiembrie 2002, C.E., în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat obligarea pârâtului,

să-i actualizeze pensia de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 103 alin.

(1) și (5) din Legea nr. 92/1992, ale deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, ale O.U.G. nr. 187/2001 și ale H.G. nr. 403/2001 și să comunice

Casei Naționale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, la datele de 1

aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, pentru efectuarea plății diferențelor pentru

perioada de la 1 aprilie 2001, până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în conformitate cu O.G. nr. 83/2000, pârâtul a actualizat pensiile de

serviciu ale procurorilor, începând cu data de 1 noiembrie 2000. Actualizarea

s-a făcut însă, numai în raport cu indemnizația de bază lunară de încadrare,

fără a se avea în vedere și sporurile legale prevăzute la acea dată.

Prin decizia nr. 752/2002 a Curții

Supreme de Justiție, i s-a admis acțiunea, fiind obligat Ministerul Public, să

includă la calculul pensiei de serviciu, și adaosul pentru vechimea în

magistratură, în procent de 20%, începând de la 1 noiembrie 2000. Pentru

executarea acestei hotărâri, s-a adresat pârâtului care i-a comunicat cuantumul

pensiei calculat corect, numai pentru data de 1 noiembrie 2000, nu și în

continuare.

Prin sentința nr. 1128 din 21

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a, în baza art. 155 din Legea nr. 19/2000 și art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 857 din 4 martie 2003, a admis

recursul declarat de C.E. și a casat sentința, cu trimitere spre soluționare,

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

S-a reținut că instanța de fond s-a dezînvestit

nelegal, pentru că nu a fost sesizată cu o acțiune tipică, de stabilire a

pensiei, ci printr-o acțiune în contencios administrativ, prin care se solicită

obligarea unei autorități administrative, la recunoașterea și acordarea unui

drept, conform Legii nr. 29/1990.

Curtea de apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1469 din 30 septembrie 2003, a

admis acțiunea, a obligat pârâtul, să actualizeze pensia de serviciu a

reclamantului, la datele de 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2002, precum și în

viitor, prin includerea în baza de calcul a pensiei, a adaosului pentru

vechimea în magistratură, în procent de 20%, calculat asupra indemnizației de

bază.

A obligat pârâtul să actualizeze

pensia de serviciu a reclamantului, la data de 1 aprilie 2001, prin aplicarea

procentului de 4,95%, conform H.G. nr. 403/2001 și să comunice Casei Naționale

de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu al reclamantului, în vederea

plății diferențelor cuvenite cu începere de la 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie

2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că modul în care pârâtul a răspuns cererilor reclamantului,

nerecunoscându-i dreptul de a beneficia de actualizarea corectă a pensiei de

serviciu, în raport cu câștigul net al unui magistrat (procuror) în activitate,

în funcție de toate actele normative cu impact asupra nivelului remunerării

magistraților în perioada actualizată, reprezintă un refuz nejustificat de

rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de art. 103 alin. (5)

din Legea nr. 92/1992.

Considerând hotărârea, nelegală,

pârâtul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu poate beneficia

concomitent de coeficientul de multiplicare și de adaosul la indemnizația de

încadrare, întrucât legiuitorul a avut în vedere două situații: pensii

stabilite la data intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2000 (cazul de față) și

pensii care se vor stabili după data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.

Nu se justifică nici cererea de

actualizare a pensiei, de la 1 ianuarie 2002 și nici obligarea de comunicare a

noilor cuantumuri ale pensiei, la Casa Națională de Pensii.

Recursul este nefondat.

Prin primul motiv de recurs se

susține că adaosul la indemnizația de încadrare, se ia în calcul la stabilirea

pensiilor ce se vor acorda ulterior O.G. nr. 83/2000, și nu pensiilor stabilite

anterior, ca în speță.

Față de obiectul acțiunii, această

critică este nefondată, cu atât mai mult, cu cât dreptul la adaos, prevăzut de

lege a fost confirmat prin decizia nr. 752/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția

de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 73 din 5 mai

2003 a Curții Supreme de Justiție, completul de nouă judecători, prin care s-a

respins recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție.

Obiectul acțiunii l-a constituit

faptul că adaosul pentru vechimea în magistratură nu a fost corect calculat.

Nici susținerea că reclamantul nu

poate beneficia de prevederile H.G. nr. 403/2001, nu poate fi primită față de

dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, care prevăd că pensiile

magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale

magistraților.

Față de modul de rezolvare a cererii,

se impunea obligarea Ministerului Public, de a comunica noile cuantumuri ale

pensiei, Oficiului Central de Plată a Pensiilor.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva sentinței civile nr. 1469 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de C.E. împotriva sentinței civile nr.1128 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant C.E. și intimatu
ÎCCJ 2003-11-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.C. a chemat în judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru a se dispune actualizarea corectă a pen
ÎCCJ 2004-10-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7787/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 noiembrie 2002, D.E., magistrat pensionar, a chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solici
ÎCCJ 2002-11-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2003
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă D.E. și intimatul pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție reprezentat de procurorul Aurelia Blezius. Procedura completă. D.E. a solicitat admiterea re
ÎCCJ 2007-01-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2005, reclamantul A. R., magistrat pensionar, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de C
Sursă