ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2003

La

apelul nominal  s-au prezentat: recurenta reclamantă D.E. și

intimatul pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție reprezentat de procurorul Aurelia Blezius.

Procedura

completă.

D.E.

a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel București -

Secția de contencios administrativ ca instanță competentă

material să soluționeze litigiul.

Procurorul

a susținut că instanța competentă în soluționarea

cauzei este Curtea de Apel București și a precizat că este de

acord cu admiterea recursului declarat de D.E.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția

de contencios administrativ sub nr.1820/2002,  reclamanta D.E. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție următoarele:

-actualizarea

corectă a pensiei de serviciu începând cu data 1 noiembrie 2000 conform

art. 103 alin.1 și 5 din Legea nr.92/1992;

-actualizarea

pensiei de serviciu ca urmare a Hotărârii Guvernului nr.403/2001 începând

cu data de 1 aprilie 2001 și în baza O.U.G. nr.187/2001  începând cu data

de 1 ianuarie 2002;

-comunicarea

noilor cuantumuri ale pensiei de serviciu la Casa Națională de

Pensii, pentru a proceda la plata diferențelor respective.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de

pensionar magistrat în baza deciziei de pensionare nr.160732 din 1 aprilie 1998

emisă de Oficiul de Pensii al sectorului 4, că Ministerul Public a

procedat la actualizarea pensiilor magistraților fără însă

a include în calcul adaosul pentru vechimea în magistratură de 20% și

sporul pentru condiții deosebite în muncă, de 15% prevăzute de

art.103 alin.1 din Legea nr.92/1992, modificată prin O.U. nr.113/2000

și că a  formulat plângere prealabilă  înregistrată la

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție sub nr.3195 din 19 septembrie 2002, la care nu a primit

răspuns.

În

ședința publică din 28 noiembrie 2002, instanța a pus în

discuția părților excepția necompetenței materiale a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ

iar prin sentința civilă nr.1145 din 28 noiembrie 2002 a  admis

excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Elena

Drăganciu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public  – Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție în favoarea Tribunalului

București – Secția a VIII-a.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că

obiectul acțiunii, astfel cum a  fost formulată, este actualizarea

pensiei de serviciu a reclamantei în raport cu salariile magistraților în

activitate iar în raport de obiectul acțiunii sunt aplicabile

dispozițiile art.155 lit.d și f din Legea nr.19/2000 care

determină competența, în primă instanță a Tribunalului

București – Secția pensii și litigii  de muncă.

Împotriva

sentinței civile  susmenționate a declarat recurs D.E., criticând-o

ca netemeinică și nelegală și a motivat, în

esență, că în mod greșit Curtea de Apel și-a declinat

competența de soluționare în favoarea  Tribunalului București,

deoarece s-a adresat Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție în scopul recunoașterii dreptului ca în

cuantumul pensiei de serviciu să fie incluse și sporurile

prevăzute de art.103 din Legea nr.92/1992, conform art.1 și 5 din

Legea nr.29/1990 iar la plângerea sa prealabilă nu a primit nici un

răspuns.

Recursul

este fondat.

Se

reține că reclamanta D.E. a solicitat instanței să se

constate refuzul nejustificat al pârâtului, Ministerul  Public – Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție de a-i recunoaște

dreptul de a-i fi incluse în calculul pensiei de serviciu adaosul pentru

vechimea în  magistratură în procent de 20% corespunzător unei

vechimi de peste 20 ani și sporul pentru condiții deosebite de

muncă, de 15%, dreptul la actualizarea pensiei de serviciu în care să

fie incluse și cele două  sporuri menționate mai sus și de

a comunica noile cuantumuri ale pensiei de serviciu la Casa Națională

de Pensii, pentru a proceda la plata diferențelor respective.

Potrivit

art.5 din Legea nr.29/1990, D.E. a formulat plângere prealabilă la

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, care avea obligația de a răspunde cererii reclamantei

și a elibera actul solicitat de aceasta privind comunicarea noilor cuantumuri

ale pensiei de serviciu.

Lipsa

unui răspuns din partea pârâtului reprezintă refuz nejustificat de

rezolvare a unei cereri și este de competența de soluționare a

instanței de contencios administrativ, conform art.1 alin.2 din Legea

contenciosului administrativ.

Întrucât

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție  este o autoritate publică centrală, competența de

soluționare a acțiunii reclamantei aparține Curții de Apel,

în conformitate cu prevederile art.3 pct.1 din Codul de procedură

civilă.

Astfel

fiind și având în vedere că stabilirea și acordarea pensiilor

magistraților este reglementată prin dipoziții speciale în

raport de cele prevăzute de Legea nr.19/2000 privind regimul general al

pensiilor, în mod greșit Curtea de Apel București – Secția de

contencios administrativ și-a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de D.E. împotriva sentinței civile nr.1145 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.