ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de A.Gh. împotriva sentinței civile nr.1489

din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant A.Gh. reprezentat de avocatul

M.M.,  lipsind intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale.

Procedura

completă.

S-a

expus referatul cauzei, după care, Curtea, constatând pricina în stare de

judecată, a acordat cuvântul pe fond părții prezente.

Avocatul

recurentului a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat,

detaliind motivele de casare expuse în scris și a depus, în același sens, note

scrise.

După

închiderea dezbaterilor în fond, s-a prezentat pentru intimat consilierul

juridic G.P. care a cerut să fie respins recursul ca nefondat și a depus la

dosar întâmpinare pe care a solicitat Curții să o aibă în vedere ca fiind

concluzii scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Gh.,

fost magistrat militar a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale

pentru a fi obligat să-i plătească suma de 5.133.872 lei, reprezentând

diferența de pensie cuvenită pe perioada 01 octombrie 1997 – 31 mai 1998.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr.052825 din 6

februarie 1998 a Secției de pensii militare și decizia nr.14 din 14 aprilie

1998 a Comisiei de contestații constituită în cadrul autorității publice,

pârâtul i-a stabilit o pensie lunară de 2.166.320 lei, deși era îndreptățit,

conform art.103 din Legea nr.92/1992, modificată, la o pensie lunară de

2.808.054 lei.

Prin

decizia nr. 2554 din 23 noiembrie 1998, Curtea Supremă de Justiție, Secția de

Contencios Administrativ a obligat aceeași secție de pensii să emită o nouă

decizie prin care să stabilească dreptul de pensie al reclamantului începând cu

data de 1 octombrie 1997, în condițiile textului legal mai sus indicat.

Pe

această bază, Oficiul de pensii al sectorului 1 București i-a calculat și

achitat pensia la nivelul sumei de 2.808.054, cuantum pe care pârâtul îl

contestă, plătindu-i mai puțin  cu câte 641.734 lei, iar în cele 8 luni, cu

5.133.872 lei.

Curtea

de Apel București, Secția de contencios administrativ, investită cu

soluționarea pricinii ca urmare a declinării contestației dispusă de

Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr.1489 din 8

noiembrie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în perioada 1 iunie 1998 – 1

martie 1999, reclamantul a optat pentru pensia de serviciu, calculată în baza

dispozițiilor art.103 din Legea nr.92/1992, iar începând cu data de 1 martie

1999, Secția de pensii militare i-a stabilit pensia de serviciu ca magistrat.

S-a

apreciat că perioada în care A.Gh. a avut calitatea de student al Facultății de

drept nu constituie vechime în muncă și la cererea sa i s-a achitat pensia cea

mai avantajoasă, respectiv pensia de serviciu, folosindu-se o bază de calcul

diferită.

Curtea

a reținut de asemenea, că pârâtul a pus în executare decizia nr.2354/1998 a

Curții Supreme de Justiție cu începere de la 01 octombrie 1998, procedând la

revizuirea cuantumului pensiei de serviciu pentru perioada 1 octombrie 1997 – 1

iunie 1998. Că, în cursul lunii aprilie a achitat reclamantului suma de

12.742.640 lei, reprezentând diferența dintre pensia militară și pensia de

serviciu și la data de 1 martie 1998, reclamantul a beneficiat de pensia de

serviciu plus indexările legale.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul A.Gh..

Recurentul

a susținut că instanța de fond a reținut în mod inexact starea de fapt și

obiectul acțiunii. Că în realitate el nu a contestat nici o decizie de pensie,

ci a solicitat să se constate refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naționale

de a aplica decizia nr.2354 din 23 noiembrie 1998, pronunțată de Curtea Supremă

de Justiție într-un litigiu anterior.

Este

vorba de plata diferenței dintre pensia de serviciu ca magistrat și pensia

militară, cuvenită cu începere de la 1 octombrie 1997.

Recursul

este fondat.

Acțiunea

introdusă de reclamant are un singur obiect, care constă în pretenția acestuia

la plata unei diferențe de pensie datorată ca urmare a deciziei nr.2354/1998 a

Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ.

Ea

nu pune în discuție legalitatea vreunei decizii de pensie, așa cum eronat s-a

reținut în esență și cu un asemenea obiect, cauzei îi sunt aplicabile

prevederile art.12 din Legea contenciosului administrativ nr.29/1990.

Potrivit

acestui text legal, în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului

administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei

nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii în anulare, termenul de

prescripție pentru cererea de despăgubiri curgea de la data la care a cunoscut

sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei.

În

speță, dreptul subiectiv al reclamantului la recalcularea pensiei, prin

aplicarea art.103 din Legea nr.92/1992 modificată, a fost stabilit atât prin

decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios

Administrativ (nr.2354 din 23 noiembrie1998), cât și prin măsurile luate de

Oficiul de pensii al sectorului 1 București, care prin adresa nr.4690 din 22

noiembrie 1999 a comunicat Secției de pensii militare că s-a sistat pensia lui A.Gh.

începând cu data de 1 martie 1999 (fila nr.4 a dosarului Judecătoriei

sectorului 5 București nr.13721/2000).

S-a

precizat totodată, că reclamantul a primit pensia de serviciu actualizată de la

2.166.320 lei la 2.808.054 lei pe luna februarie 1999, iar după data de 1

martie 1999, actualizarea pensiei respective va fi făcută pe baza datelor obținute

de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Apărările

formulate de pârât pe parcursul desfășurări procesului, demonstrează fără

echivoc faptul că în intervalul cuprins între 01 octombrie 1997 și 31 mai 1998,

Secția de pensii militare nu a executat obligația stabilită prin hotărârea

irevocabilă a Curții Supreme de Justiție. Că, din această cauză, pârâtul

datorează reclamantului suma totală de 5.133.872 lei, cu titlu de diferență

dintre pensia militară și pensia de serviciu.

Rezultă

așadar, că reținând o altă stare de fapt și respingând acțiunea cu o motivare

care conține argumente străine de obiectul cauzei, curtea de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală și netemeinică.

În

consecință, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în sensul

admiterii acțiunii și obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de

5.133.872 lei, cu titlu de diferență de pensie pe perioada 1 octombrie 1997 –

31 mai 1998.

Văzând

și dispozițiile art.304 pct.8,9 și 10 din Codul de procedură civilă, art.15 din

Legea nr.29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul A.Gh. împotriva sentinței civile nr.1489 din 8

octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Modifică

sentința atacată, în sensul că admite acțiunea și obligă Ministerul Apărării

Naționale să plătească reclamantului suma de 5.133.872 lei cu titlu de

diferență de pensie.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.