ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9112/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

precizată ulterior, reclamantul S.A. a chemat în judecată Ministerul Apărării

Naționale, solicitând anularea deciziei de pensionare nr. 097380 din 15

ianuarie 2002 și decizia nr. 3 din 4 martie 2002, adoptată de Comisia de

contestații, precum și obligarea autorității administrative pârâte, la emiterea

unei noi decizii, prin care cuantumul pensiei să fie stabilit în raport cu baza

de calcul, care să includă și indemnizația de dispozitiv, pe care a primit-o în

cursul activității sale de magistrat militar.

Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 418

din 31 ianuarie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că

drepturile sale de pensie au fost corect stabilite.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 531 din 23 iunie 2003, a

respins recursul reclamantului, ca nefondat, reținând, în esență că

indemnizația de dispozitiv, de care beneficiază și magistrații militari, în

considerarea calității de militar, se raportează la drepturile bănești, la care

aceștia beneficiază ca urmare a acestei calități.

Ca urmare a memoriului

formulat de recurentul-reclamant S.A., Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat la data de 22 iunie 2004,

recurs în anularea hotărârilor de mai sus, invocând prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992, republicată și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare

la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, precum și

prevederile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 195/2004, susținând că instanțele au pronunțat hotărâri esențial

nelegale și vădit netemeinice, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor

legale incidente în cauză.

În motivarea recursului în

anulare, se susține că reclamantul, care a avut calitatea de magistrat militar,

cu ocazia pensionării, a optat pentru acordarea pensiei militare de stat,

situație în care erau incidente prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, potrivit cărora baza de calcul folosită

pentru stabilirea pensiei militare de serviciu, este solda lunară brută avută

în ultima lună de activitate.

Se mai susține că potrivit art.

3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului

militar, solda brută lunară include solda de funcție, solda de grad, solda de

merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv care,

potrivit art. 13, reprezintă o cotă de 25% din solda de funcție, solda de grad,

solda de merit și indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul

de bază.

S-a mai susținut că,

potrivit Anexei nr. 7 pct. 11 la Legea nr. 138/1999, magistrații militari

beneficiază de drepturile reglementate în legislația aplicabilă personalului

autorității judecătorești, iar pentru calitatea de cadru militar în activitate,

beneficiază de:

- solda de grad și

gradațiile calculate la aceasta, potrivit legislației cadrelor militare în

activitate;

- premii, sporuri și alte

drepturi care se acordă personalului militar, mai puțin cele care au

corespondent în legislația aplicabilă organelor autorității judecătorești.

De asemenea, se susține că,

potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, magistrații militari au dreptul, pentru activitatea

desfășurată în această calitate, la o indemnizație de încadrare lunară,

stabilită pe baza coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa nr. 1 din

această lege.

În final, se susține că baza

de calcul folosită la determinarea pensiei militare de stat pentru magistrații

militari trebuia să includă și indemnizația de dispozitiv de 25%, care trebuie

raportată la toate drepturile bănești, inclusiv la indemnizația de încadrare

lunară, de care reclamantul beneficia în calitate de magistrat.

Ministerul Apărării

Naționale, prin întâmpinările depuse, a susținut în mod consecvent că acțiunea

și, respectiv, recursul în anulare sunt nefondate, cuantumul pensiei militare

de serviciu fiind stabilit în conformitate cu prevederile legale incidente în

cauză.

Recursul în anulare este

nefondat.

Este necontestat că

intimatul-reclamant, magistrat militar, cu ocazia pensionării, a optat pentru

pensia militară de stat.

Problema pusă în cauza de

față este dacă indemnizația de dispozitiv lunară, de 25%, care se include în

baza de calcul a pensiei militare de stat, se calculează în raport și cu

indemnizația de încadrare lunară, pe care intimatul-reclamant o primea în

calitate de magistrat potrivit Legii nr. 50/1996, cu modificările și

completările ulterioare, ori se calculează numai în raport cu drepturile

bănești primite ca urmare a calității de militar.

Interpretarea teleologică a

dispozițiilor legale incidente în cauză, impune concluzia că indemnizația de

dispozitiv lunară, de 25%, se calculează numai în raport cu drepturile bănești

primite ca urmare a calității de militar.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare

de stat, republicată, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei

militare de stat, este solda lunară brută avută în ultima lună de activitate,

care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.

Noțiunea de soldă lunară

este definită de prevederile art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea

și alte drepturi ale personalului militar, ca fiind compusă din: solda de

funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și

indemnizația de dispozitiv.

La rândul său, indemnizația

de dispozitiv este definită de prevederile art. 13 din aceeași lege, ca fiind

formată dintr-o cotă de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de

merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Deci, din prevederile legale

citate mai sus, rezultă în mod neechivoc că indemnizația de dispozitiv, ca

drept salarial acordat în considerarea calității și activității de militar, se

calculează prin raportarea cotei de 25%, la drepturile bănești de care cadrele

militare beneficiază ca urmare a calității de militar.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și

alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu

modificările și completările ulterioare, magistrații militari pot opta între

pensia de serviciu stabilită în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu

modificările ulterioare, și pensia militară de serviciu, putând beneficia de

prevederile legale mai favorabile.

Punctul de vedere exprimat

în recursul în anulare, potrivit căruia indemnizația de dispozitiv ar trebui

calculată prin raportarea cotei de 25%, și la indemnizația acordată în

condițiile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, ar

duce la combinarea dispozițiilor mai favorabile din cele două legi și la

crearea unei reglementări noi.

Or, o astfel de soluție este

interzisă instanței, care nu poate să-și depășească atribuțiile, prin imixtiunea

în competențele puterii legislative.

Având în vedere aceste

considerente, instanța va respinge recursul în anulare, ca nefondat, soluția

instanței de fond și a instanței de recurs fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Procurorul general, împotriva sentinței nr. 418 din 31 ianuarie 2003 a

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă

și împotriva deciziei nr. 531 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 decembrie 2004.