ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17

ianuarie 2003 reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul

României, anularea, pe calea contenciosului administrativ, a H.G. nr. 1188/2001

pentru aprobarea normelor metodologice privind recalcularea pensiilor de stat

militare pe motiv de nelegalitate a art. 3 și art. 8 din hotărâre, în raport cu

dispozițiile Legii nr. 138/1999, precum și cu cele ale Legii nr. 80/1995, de

natură a diminua nejustificat pensia ce i se cuvine. Totodată, reclamantul a

solicitat punerea în acord a acestor texte cu textele corespunzătoare ale celor

două legi precum și implicit obligarea autorităților de resort la recalcularea

corectă a pensiei sale.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 150 din 12 februarie 2003 a admis

excepția de tardivitate a introducerii acțiunii conform art. 1 coroborat cu

art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, invocată de Guvernul României și a

respins ca tardiv introdusă acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul P.N.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Printr-un prim motiv de recurs formulat în baza

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta susține că instanța de fond a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990 în raport cu

faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a atacat în principal decizia

nr. 98067 din 25 iunie 2002 prin care s-a diminuat cuantumul pensiei cuvenite,

iar în opinia sa termenul de un an prevăzut de Legea nr. 29/1990 trebuie

calculat de la data la care i-a fost adusă la cunoștință această decizie, iar

nu data publicării H.G. nr. 1188/2001.

Printr-un alt motiv de recurs P.I. susține că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor depuse la dosar (decizia

de diminuare a cuantumului pensiei și adresele înaintate autorităților ierarhic

superioare celei emitente), deși acestea constituie dovezi hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).

Totodată, printr-un ultim motiv de recurs,

recurentul-reclamant arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) în sensul că a reținut că s-a

solicitat anularea H.G. nr. 1188/2001 iar nu constatarea nelegalității

acesteia, și nu a avut în vedere și celelalte cereri ale sale.

Examinând sentința atacată în raport cu toate

criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 107 din

Constituție, cele ale Legii nr. 24/2000, precum și ale art. 22 din H.G. nr. 555/2001,

hotărârile Guvernului României se publică în Monitorul Oficial al României

[

cu excepțiile prevăzute de alin. (4)

teza ultimă al art. 107 din Constituție], data publicării acestor acte fiind

data de referință a aducerii lor la cunoștință.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5

din Legea nr. 29/1990, cel ce se consideră vătămat într-un drept al său

printr-un act administrativ poate solicita anularea acestuia în termenul de

prescripție prevăzut la alin. (1) – (4) al acestui articol, dar, în toate

cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un

an de la data comunicării actului administrativ atacat, termenul de un an fiind

un termen de decădere.

În cauză, se constată că reclamantul a solicitat

textual, în principal „constatarea nelegalității și dispunerea anulării H.G. nr.

1188/2001”, cerând doar „implicit obligarea organelor de resort la recalcularea

corectă a pensiei sale”.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de

fond a stabilit greșit obiectul cererii sale.

H.G. nr. 1188/2001 a fost publicată în M. Of.,

nr. 782 din 7 decembrie 2001, dată ce se consideră data de referință pentru

calculul termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, astfel cum corect

a reținut și instanța de fond.

Încercarea recurentului-reclamant de a modifica

în recurs acțiunea sa directă împotriva H.G. nr. 1188/2001 într-o simplă

excepție de ilegalitate nu poate fi juridic acceptată, în raport cu întregul

conținut al acțiunii sale formulată abia la 17 ianuarie 2003, cu depășirea

termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

De altfel, chiar și în situația în care s-ar

accepta teza recurentului-reclamant potrivit căreia a solicitat în principal

anularea deciziei de pensie nr. 98067 emisă la 25 iunie 2002 se constată că

acțiunea sa ar fi fost tot inadmisibilă, în cauză nefăcându-se dovada că a fost

contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia de contestații

pensii a Ministerului de Interne, anterior sesizării instanței și în termenul prevăzut

de lege.

Prin urmare, în raport cu obiectul cert al

acțiunii, cu data publicării actului atacat, precum și cu dispozițiile art. 5

din Legea nr. 29/1990, se constată că hotărârea instanței de fond este legală

și temeinică, lipsa referirii la celelalte înscrisuri depuse la dosar nefiind

de natură a schimba soluția pronunțată.

În consecință, se va respinge recursul declarat

în cauză ca nefondat, conform dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 29/1990

coroborate cu cele ale art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P.N.I.

împotriva sentinței civile nr. 50 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24

septembrie 2003.