ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1449/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2001, reclamantul

M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, anularea

deciziei comunicată cu adresa nr. 158.195 din 10 septembrie 2001, precum și a

deciziei de pensionare nr. 127.011 din 27 iulie 2001. emisă de pârât. obligarea

acestuia să emită o nouă decizie de pensionare, în care baza de calcul a

pensiei să fie stabilită potrivit dispozițiilor art. 21 pct. 2 din Legea nr.

164/2001 și să i se plătească diferențele de bani, ce rezultă din noul mod de

calcul a pensiei, cu începere din 1 iulie 2001, până la data emiterii noii

decizii de pensionare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a fost cadru M.I., în perioada 1 iunie 1977 – 30 aprilie 2001.

La 30 mai 2001 a cerut trecerea în

rezervă, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 164/2001 și fiind trecut în

rezervă la 8 iunie 2001, iar la 27 iulie 2001 i s-a emis decizia de pensionare

contestată.

Considerând greșit modul de calcul

al pensiei, a solicitat pârâtului, aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 164/2001, cerere ce i-a fost respinsă.

Curtea, analizând cauza în raport cu

susținerile părților și a actelor de la dosar, s-a pronunțat prin sentința

civilă nr. 121/CA/2002 – P, în sensul respingerii acțiunii.

Pentru a pronunța această sentință,

Curtea a reținut, în esență, că motivul invocat de către Comisia de Contestații

Pensii din cadrul Ministerului de Interne, în decizia nr. 40 din 20 februarie

2002, prin care i s-a respins contestația reclamantului împotriva deciziei de

pensii, precum că s-a îndeplinit tardiv procedura administrativă prevăzută de

Legea nr. 164/2001, este întemeiat.

Așa fiind, instanța a apreciat că

acțiunea reclamantei nu poate fi primită, îndeplinirea tardivă a procedurii

administrative prevăzută de Legea nr.1 64/2001, echivalând cu neîndeplinirea

ei, cu consecința definitivării deciziei de pensiei contestate.

În ceea ce privește fondul cauzei,

instanța a apreciat că decizia de pensie este legală, în speță fiind aplicabile

prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată, a declarat recurs reclamantul M.G.

Criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, a susținut că în mod greșit instanța a considerat

că acțiunea nu poate fi primită, întrucât indeplinirea tardivă a procedurii

administrative prevăzută de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinirea

ei, pentru că decizia de pensionare a fost emisă la 27 iulie 2001, iar la data

de 23 august 2001 a înregistrat contestația.

Indiferent de modul de intitulare a

acesteia și de faptul că nu a fost adresată direct Comisiei de Contestații,

aceasta întrunește cerințele contestației, fiind formulată în termenul legal de

30 de zile, așa cum prevede legea și că actul din decembrie 2001, considerat de

instanță drept contestație, în raport cu care s-a stabilit ca fiind tardivă

contestația, nu reprezintă decât o revenire în a se lua contestația anterioară.

A mai susținut, cu privire la fondul

cauzei, că prin hotărârea pronunțată au fost încălcate dispozițiile legale

privind salarizarea personalului militar și pensiile militare, respectiv art.

3, 6 și 12 din Legea nr. 138/1991, ca și dispozițiile art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 164/2001.

Recursul este nefondat, pentru cele

ce urmează:

Legea nr. 164/2001, privind

pensiilel militare de stat, instituie o procedură administrativă prealabilă

obligatorie; astfel, art. 53 din lege stipulează:

„Stabilirea dreptului de pensie sau

respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de organele de pensii,

în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului de pensionare. Decizia

va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au condus la

emiterea sau la respingerea cererii de pensionare, precum și termenul în care

poate fi introdusă cererea.

Art. 55 alin. (1) prevede:

„Împotriva deciziei emise în condițiile art. 5 se poate introduce contestație,

în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii

care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul de

Interne și Serviciul Român de Informații

”

, iar prin alin. (4) se precizează:

„deciziile comisiilor de contestații

care nu au fost atacate la instanța judecătorească, sunt definitive.”

În raport cu cele de mai sus,

corect, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi

primită, pe motiv că îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută

de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinrea ei, cu consecința

definitivării deciziei de pensie contestată.

Prin decizia nr. 40 din 20 februarie

2002, emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului de

Interne, contestația a fost respinsă, cu motivarea că termenul de 30 de zile de

la comunicarea deciziei a fost depășit.

Nu pot fi reținute nici celelalte

motive de casare invocate, cu privire la fondul cauzei în raport cu

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 164/2001, care prevăd că faza de calcul

folosită la stabilirea pensiei militare de stat este solda lunară brută avută

în ulima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data

trecerii în rezervă.

Potrivit art. 21 alin. (2) din

Legeal nr. 164/2001, în cazul în care au avut loc modificări ale soldelor de

funcție în ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media

soldelor lunare brute din această perioadă, mai puțin solda de grad.

Din fișa de pensie a reclamantului

rezultă că în ultimele 6 luni de activitate, soldele sale nu au fost

modificate.

Față de cele de mai sus, nefiind

îndeplinită cerința art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, instanța de fond,

în mod temeinic și legal, a reținut că pensia recurentului a fost corect

calculată, astfel că recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.,

împotriva sentinței civile nr. 121/CA/2002 - P din 18 martie 2002 a Curții de

Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 aprilie 2003.