ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de D.R.M .împotriva sentinței civile nr.248 din 26 august 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul de Interne – Comisia Centrală de Pensii reprezentată prin consilierul juridic D.A., lipsind recurentul reclamant D.R.M. Procedura completă. Din oficiu, instanța a pus în discuția părții prezente competența materială a Curții de Apel în soluționarea fondului cauzei. Reprezentantul Ministerului de Interne a arătat că litigiul a fost în mod legal soluționat de către Curtea de Apel Craiova și a solicitat respingerea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 martie 2002 și precizată cu cererea depusă la 1 august 2002, reclamantul D.R.M.

a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne – Serviciul Pensii, solicitând ca începând cu data de 2 octombrie 2000, să fie recalculat cuantumul pensiei sale stabilite prin deciziile emise cu nr.125103 la 2 octombrie 2000, la 11 august 2000 și la 15 mai 2001, obligarea pârâtului să-i acorde dreptul de pensie în conformitate cu prevederile art.80 alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999 și să-i plătească diferențele de pensie cuvenite la valoarea reactualizată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de subofițer al Poliției de Frontieră până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în rezervă prin aplicarea dispozițiilor art.85 lit.b din Legea nr.80/1995, ca urmare a încadrării sale în gradul II de invaliditate.

Reclamantul a susținut că prin deciziile contestate, pensia sa de invaliditate a fost stabilită în cuantum de 419.707 lei lunar, încălcându-se dispozițiile art.80 alin.4 din Legea nr.56/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999, care prevăd că personalul Poliției de Frontieră care și-a pierdut parțial capacitatea de muncă în timpul sau în legătură cu serviciul și nu mai poate exercita atribuțiile profesionale, va beneficia de o pensie egală cu solda integrală din ultima lună de activitate, de un ajutor bănesc egal cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate, precum și dreptul de a cumula pensia cu salariul pentru o altă activitate desfășurată.

Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ a pronunțat sentința nr.248 din 26 august 2002, prin care a respins acțiunea, reținând că dispozițiile legale invocate de reclamant se referă la gradul III de invaliditate și nu pot constitui temeiul juridic al cererii de recalculare a pensiei acordate pentru gradul II de invaliditate. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă. Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, pentru că nu s-a avut în vedere cererea sa de stabilire a pensiei în conformitate cu prevederile art.80 alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999, potrivit cărora are dreptul la o pensie în sumă de 2.936.612 lei lunar.

De asemenea, recurentul a învederat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele reținute de instanță și cele pentru care a fost respinsă apărarea sa privind dreptul de a primi pensia de invaliditate într-un cuantum egal cu solda integrală avută în ultima lună de activitate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art.304 și art.304 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată, recurentul reclamant a contestat legalitatea deciziilor de pensionare emise de intimatul pârât, în sensul recalculării cuantumului pensiei de invaliditate acordate și constatarea refuzului intimatului pârât de a rezolva cererea sa privind acordarea drepturilor de asigurări sociale prevăzute de art.80 alin.4 din Legea nr.56/1992, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999.

Față de acest obiect al acțiunii, se constată că prezentul litigiu este supus jurisdicției asigurărilor sociale, pentru care Legea nr.19/2000 prevede în art.155 competența tribunalelor de a soluționa pricinile în primă instanță. În consecință, hotărârea Curții de Apel Craiova a fost pronunțată cu încălcarea normelor imperative de competență materială prevăzute în legea susmenționată și urmează a fi casată în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă. Reținând că pensia recurentului reclamant a fost stabilită prin decizia Secției Pensii din cadrul Ministerului de Interne și nu printr-un act întocmit de Casa Națională de Pensii sau de casele teritoriale de pensii, Curtea va aplica dispozițiile art.156 din Legea n.19/2000, potrivit cărora competența de a soluționa cauza aparține instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Fiind întemeiat motivul de necompetență materială invocat din oficiu de instanță ca motiv de ordine publică în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, instanța în a cărei rază teritorială își are sediul intimatul pârât. Față de soluția dată recursului în raport de motivul necompetenței materiale, nu se mai impune a fi examinate motivele de casare invocate de recurent și cum acestea se referă la fondul pricinii, urmează a fi avute în vedere sub forma unor apărări de fond cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.R.M. împotriva sentinței civile nr.248 din 26 august 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.