ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de D.R.M .împotriva sentinței civile nr.248

din 26 august 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul de Interne – Comisia

Centrală de Pensii reprezentată prin consilierul juridic  D.A., lipsind

recurentul reclamant D.R.M.

Procedura

completă.

Din

oficiu, instanța a pus în discuția părții prezente competența materială a

Curții de Apel în soluționarea  fondului  cauzei.

Reprezentantul

Ministerului de Interne a arătat că litigiul a fost în mod legal soluționat de

către Curtea de Apel Craiova și a solicitat respingerea recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 25 martie 2002 și precizată cu cererea depusă la 1

august 2002, reclamantul D.R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de

Interne – Serviciul Pensii, solicitând ca începând cu data de 2 octombrie 2000,

să fie recalculat cuantumul pensiei sale stabilite prin deciziile emise cu

nr.125103 la 2 octombrie 2000, la 11 august 2000 și la 15 mai 2001, obligarea

pârâtului să-i acorde dreptul de pensie în conformitate cu prevederile art.80

alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999 și să-i plătească

diferențele de pensie cuvenite la valoarea reactualizată.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de subofițer

al Poliției de Frontieră până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în

rezervă prin aplicarea dispozițiilor art.85 lit.b din Legea nr.80/1995, ca

urmare a încadrării sale în gradul II de invaliditate. Reclamantul a susținut

că prin deciziile contestate, pensia sa de invaliditate a fost stabilită în

cuantum de 419.707 lei lunar, încălcându-se dispozițiile art.80 alin.4 din

Legea nr.56/1992, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a

Guvernului nr.80/1999, care prevăd că personalul Poliției de Frontieră care

și-a pierdut parțial capacitatea de muncă în timpul sau în legătură cu

serviciul și nu mai poate exercita atribuțiile profesionale, va beneficia de o

pensie egală cu solda integrală din ultima lună de activitate, de un ajutor

bănesc egal cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate,

precum și dreptul de a cumula pensia cu salariul pentru o altă activitate

desfășurată.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ a pronunțat sentința

nr.248 din 26 august 2002, prin care a respins acțiunea, reținând că

dispozițiile legale invocate de reclamant se referă la gradul III de

invaliditate și nu pot constitui temeiul juridic al cererii de recalculare a

pensiei acordate pentru gradul II de invaliditate.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând

casarea hotărârii în baza art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.

Recurentul

a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății și hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, pentru că nu s-a

avut în vedere cererea sa de stabilire a pensiei în conformitate cu prevederile

art.80 alin.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/1999, potrivit cărora

are dreptul la o pensie în sumă de 2.936.612 lei lunar. De asemenea, recurentul

a învederat că hotărârea atacată  nu cuprinde motivele reținute de instanță și

cele pentru care a fost respinsă apărarea sa privind dreptul de a primi pensia

de invaliditate într-un cuantum egal cu solda integrală avută în ultima lună de

activitate.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de

dispozițiile art.304 și art.304

1

Cod procedură civilă, Curtea va

admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin

acțiunea formulată, recurentul reclamant a contestat legalitatea deciziilor de

pensionare emise de intimatul pârât, în sensul recalculării cuantumului pensiei

de invaliditate acordate și constatarea refuzului intimatului pârât de a

rezolva cererea sa privind acordarea drepturilor de asigurări sociale prevăzute

de art.80 alin.4 din Legea nr.56/1992, modificată și completată prin Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr.80/1999.

Față

de acest obiect al acțiunii, se constată că prezentul litigiu este supus

jurisdicției asigurărilor sociale, pentru care Legea nr.19/2000 prevede în

art.155 competența tribunalelor de a soluționa pricinile în primă instanță.

În

consecință, hotărârea Curții de Apel Craiova a fost pronunțată cu încălcarea

normelor imperative de competență materială prevăzute în legea susmenționată și

urmează a fi casată în temeiul art.304 pct.3 Cod procedură civilă.

Reținând

că pensia recurentului reclamant a fost stabilită prin decizia Secției Pensii

din cadrul Ministerului de Interne și nu printr-un act întocmit de Casa

Națională  de Pensii sau de casele teritoriale de pensii, Curtea va aplica

dispozițiile art.156 din Legea n.19/2000, potrivit cărora competența de a

soluționa cauza aparține instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Fiind

întemeiat motivul de necompetență materială invocat din oficiu de instanță ca

motiv de ordine publică în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 Cod procedură

civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, instanța în  a cărei

rază teritorială își are sediul intimatul pârât.

Față

de soluția dată recursului în raport de motivul necompetenței materiale, nu se

mai impune a fi examinate motivele de casare invocate de recurent și cum

acestea se referă la fondul pricinii, urmează a fi avute în vedere sub forma

unor apărări de fond cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de D.R.M. împotriva sentinței civile nr.248 din 26 august

2002 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza  spre  competentă soluționare la Tribunalul

București.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  12 martie 2003.