ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

26 iunie 2001, reclamantul C.D. a chemat în judecată Ministerul de Interne,

pentru neacordarea corectă a indexării pensiei, conform H.G. nr. 294/2001,

solicitând și revizuirea pensiei stabilite prin decizia nr. 116.329/1998 și repararea

pagubelor materiale, cu începere de la 1 noiembrie 1998.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că drepturile sale de pensie nu au fost corect stabilite, pârâtul

încălcând prevederile legale în materie.

Prin sentința civilă nr. 123 din 16

iulie 2001, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de reclamant a

fost admis de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia nr. 812 din 16

noiembrie 2001, a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare, la secția de

contencios administrativ a Tribunalului Olt.

Această instanță, prin sentința nr.

111 din 3 aprilie 2002, a admis excepția invocată de Ministerul de Interne și a

dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, cu motivarea

că, în raport cu obiectul acțiunii – contestarea unui act administrativ emis de

o autoritate publică centrală – sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.

proc. civ.

Prin sentința nr. 220 din 5 iulie

2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins

acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura administrativ

prealabilă, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul

C.D., criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, reclamantul a învederat că

instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova nu era competentă

să judece cauza, nefiind aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ci

dispozițiile din legile speciale, respectiv Legea nr. 164/2001 și Legea nr.

19/2000, care prevăd competența tribunalelor.

Examinând cauza în raport cu motivul

invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este întemeiat, urmând a fi admis și a se

dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în

favoarea Tribunalului București.

În cauză, nu sunt incidente

dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care prevăd competența curților de

apel, în judecarea în primă instanță în materie de contencios administrativ, a

proceselor și cererilor privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Legea nr. 164/2001, privind pensiile

militare de stat, prevede în art. 54 că în materia jurisdicției asigurărilor

sociale, se aplică dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Potrivit art. 155 lit. e) din Legea

nr. 19/2000, tribunalele soluționează în primă instanță, litigiile privind

refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări

sociale.

Referitor la competența teritorială,

art. 156 din același act normativ prevede că, în timp ce litigiile în care

figurează ca părți, Casele teritoriale de pensii sau C.N.P.AS., se adresează

instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul,

reclamantul, celelalte cereri se adresează instanței, în a cărui rază

teritorială își are domiciliul sau sediul, pârâtul.

În consecință, Curtea va trimite

cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul București, în a cărei rază

teritorială își are sediul pârâtul Ministerul de Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.D., împotriva sentinței civile

nr. 220 din 5 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 martie 2003.