ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 155 din 17 mai 2002, a respins acțiunea reclamantului D.N., prin care a solicitat obligarea M.M.S.S. la plata unor daune pentru că nu i-a răspuns la cererile trimise cu recomandatele nr. 6117/2001 și nr. 921/2001. În recursul reclamantului, Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 220 din 23 ianuarie 2003, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, privind obligarea M.M.S.S. la plata unor daune.

Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 257 din 9 mai 2003, a respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele: Scrisorile nr. 921 și nr. 6117/2001, la care face referire reclamantul, au ca obiect nemulțumirea acestuia, legată de modul de calcul al pensiei, datorită unor erori pretins a fi fost săvârșite de casa județeană de pensii, la stabilirea drepturilor bănești ce i se cuvin. Dar, în cauză, M.M.S.S. nu are competența de a verifica modalitatea în care casa județeană de pensii a înțeles să-i stabilească reclamantului drepturile la pensie, întrucât aceasta este o instituție publică autonomă; în situația unor nemulțumiri legate de decizia de pensie, privind stabilirea cuantumului pensiei, s-a reținut că reclamantul trebuia să se adreseze casei județene de pensii.

Totodată, s-a reținut că, reclamantul și-a valorificat drepturile sale privind pensia, prin decizia nr. 105 din 27 februarie 2002. În ce privesc daunele morale și materiale, s-a reținut că, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu de natură morală sau materială. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, reiterând aspectele de fond invocate prin acțiune, în sensul că pârâtul nu i-a răspuns la cele două cereri, cauzându-i prin aceasta un prejudiciu moral și material. Recursul este nefondat. În adevăr, în ce privesc nemulțumirile reclamantului, legate de stabilirea cuantumului pensiei, competența de a le verifica, pe cale administrativă, revine casei județene de pensii, care a emis decizia de pensionare, nu M.M.S.S.

Referitor la daunele materiale și morale pretinse, se constată că, potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. În cauză, însă, nu s-a făcut dovada prejudiciului material, pretins de reclamant, pentru a fi incidente dispozițiile legale precizate. Apoi, este de principiu că, daunele morale sunt despăgubiri patrimoniale acordate pentru repararea prejudiciului fără caracter patrimonial. Or, din actele dosarului nu rezultă că, reclamantului i s-ar fi cauzat, de către M.M.S.S., vreun prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare bănească. În consecință, recursul este nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de D.N. împotriva sentinței nr. 257 din 9 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2003.