ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4209/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 155 din 17 mai 2002, a respins acțiunea

reclamantului D.N., prin care a solicitat obligarea M.M.S.S. la plata unor

daune pentru că nu i-a răspuns la cererile trimise cu recomandatele nr. 6117/2001

și nr. 921/2001.

În recursul reclamantului, Curtea Supremă de

Justiție, secția contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 220 din 23

ianuarie 2003, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând

că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere, privind obligarea

M.M.S.S. la plata unor daune.

Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 257 din 9

mai 2003, a respins acțiunea reclamantului, reținând următoarele:

Scrisorile nr. 921 și nr. 6117/2001, la care

face referire reclamantul, au ca obiect nemulțumirea acestuia, legată de modul

de calcul al pensiei, datorită unor erori pretins a fi fost săvârșite de casa

județeană de pensii, la stabilirea drepturilor bănești ce i se cuvin.

Dar, în cauză, M.M.S.S. nu are competența de a

verifica modalitatea în care casa județeană de pensii a înțeles să-i

stabilească reclamantului drepturile la pensie, întrucât aceasta este o

instituție publică autonomă; în situația unor nemulțumiri legate de decizia de

pensie, privind stabilirea cuantumului pensiei, s-a reținut că reclamantul

trebuia să se adreseze casei județene de pensii.

Totodată, s-a reținut că, reclamantul și-a valorificat

drepturile sale privind pensia, prin decizia nr. 105 din 27 februarie 2002.

În ce privesc daunele morale și materiale, s-a

reținut că, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu de natură morală sau

materială.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul, reiterând aspectele de fond invocate prin acțiune, în sensul că

pârâtul nu i-a răspuns la cele două cereri, cauzându-i prin aceasta un

prejudiciu moral și material.

Recursul este nefondat.

În adevăr, în ce privesc nemulțumirile

reclamantului, legate de stabilirea cuantumului pensiei, competența de a le

verifica, pe cale administrativă, revine casei județene de pensii, care a emis

decizia de pensionare, nu M.M.S.S.

Referitor la daunele materiale și morale

pretinse, se constată că, potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care

cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat,

a-l repara.

În cauză, însă, nu s-a făcut dovada

prejudiciului material, pretins de reclamant, pentru a fi incidente

dispozițiile legale precizate.

Apoi, este de principiu că, daunele morale sunt

despăgubiri patrimoniale acordate pentru repararea prejudiciului fără caracter

patrimonial.

Or, din actele dosarului nu rezultă că,

reclamantului i s-ar fi cauzat, de către M.M.S.S., vreun prejudiciu care nu

este susceptibil de evaluare bănească.

În consecință, recursul este nefondat și urmează

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de D.N. împotriva sentinței nr. 257 din 9 mai 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.