ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată
și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios admnistrativ,
la data de 20 aprilie 2001, reclamantul S.C. a solicitat obligarea Casei de
Pensii a județului Gorj, la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu acordarea
drepturilor de pensie, începând cu data de 1 ianuarie 1998, când era în drept
sa iasă la pensie .
A menționat ca nu i s-a
comunicat oficial decizia de pensie întocmită la 30 august 2000 și nici nu i-au
fost expediate drepturile bănești corespunzătoare pensiei.
Curtea de Apel Craiova,
secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 517 din 4 iulie 2001, a
respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța
respingerea acțiunii, instanța de fond a reținut, în esență, că în raport cu
data de 20 aprilie 2001, acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului
prevăzut de art. 52 din Legea nr. 3/1997 și că nu i s-a respectat procedura
prealabilă prevazută de Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței a
declarat recurs, reclamantul S.C. Curtea Supremă de Justiție, secția de
contencios admnistrativ, prin decizia nr. 2490 din 27 iunie 2002, pronunțată în
dosarul nr. 3396/2001, a constatat nul acest recurs. În pronunțarea acestei
soluții s-a avut în vedere ca recurentul-reclamant a primit comunicarea
sentinței nr. 5617/2001, la 28 august 2001, iar recursul s-a declarat la 3
septembrie 2001, fără a se susține în termen, motivele fiind depuse chiar la 20
mai 2002, așa cum rezultă din dosar.
Împotriva acestei decizii
cu nr. 2490 din 27 iunie 2002, a formulat contestație în anulare, în temeiul
art. 318-319 C. proc. civ., S.C.
Deși precizează ca temei
juridic, art. 318-319 C. proc. civ., contestatorul nu menționează și nu
motivează o cauză prevăzută în aceste texte, susținând că motivele de recurs
le-a avut în ședința din 11 aprilie 2002, dar nu au fost primite de instanță,
care a mai acordat un termen și că pentru acest termen acordat, în
interpretarea contestatorului, pentru depunerea motivelor, el a depus aceste
motive, cu 37 zile înainte de judecarea recursului.
Contestația este
nefondată.
În conformitate cu
prevederile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi
atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a
omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de comunicare sau de
casare.
Această prevedere se
referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale
judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs, ca fiind tardiv,
anularea lui greșită, ca netimbrat sau contestarea nulității lui, ca nemotivat
deși era motivat în termen, și alte erori asemănatoare, pentru verificarea
cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile
instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare, sunt
greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată.
În speță, contestatorul
susține că recursul său era motivat la 11 aprilie, când avea motivele, dar nu
au fost primite.
Comunicarea sentinței nr.
517/2001 s-a făcut de Curtea de Apel Craiova, la 28 august 2001, iar declararea
recursului, fără a fi motivat, s-a făcut la 3 septembrie 2001.
În art. 306 C. proc.
civ., se dispune că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal,
adică în termenul prevăzut de art. 301 din același cod, care este de 15 zile de
la comunicarea hotărârii.
Aceste prevederi au fost
avute în vedere de instanță și în mod legal a fost constatat
nul, recursul, ca nemotivat
.
Cum prin contestația în
anulare nu sunt aduse în discuție motive care să fie din cele prevăzute în art.
317 și urm., Curtea constată că această cale folosită și motivată de
contestator, este nefondată, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de
S.C., împotriva deciziei nr. 2490 din 27 iunie 2002, a Curții Supreme de
Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 iunie 2003.