ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 729/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de H.C. și Casa Județeană de Pensii

Gorj împotriva sentinței civile nr.157 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova

– Secția de contencios administrativ.

La apelul

nominal  s-au prezentat:  H.C și Casa Județeană de Pensii Gorj prin consilierul

juridic C.V.

Procedura

completă.

În prealabil,

H.C. a susținut că  nu i-au fost comunicate motivele de recurs ale Casei

Județene de Pensii Gorj care de altfel la dosar sunt numai în copie xerox, fără

semnătură și ștampilă în original și care deși au fost depuse la Curtea de Apel

Craiova la 28 iunie 2002 apar înregistrate la Curtea Supremă de Justiție abia

la data de 2 decembrie 2002.

Pe

fond a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise, casarea

sentinței atacate și  trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se acorda

toate drepturile cerute, precum și respingerea recursului Casei Județene de

Pensii Gorj.

Consilierul

juridic Coman Vasile a susținut  recursul și a solicitat admiterea acestuia cu

referire la motivele scrise, precum și respingerea recursului declarat de H.C.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

H.C

în contradictoriu cu Direcția generală de muncă și protecție socială Gorj, a

solicitat anularea deciziilor nr.103555 din 25 septembrie 1996 și din 7 aprilie

1997, emise de Oficiul de pensii și a hotărârii nr.233 din  28 februarie 1997 a

comisiei de contestații a pârâtei.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.168 din

14 aprilie 1998, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a obligat

pârâta să recalculeze drepturile bănești ale reclamantului, începând cu data

sentinței și să-i achite drepturile bănești neacordate de la emiterea deciziei

în sumă de 17.799.168 lei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei contabile și

faptul că reclamantul a făcut dovada unei vechimi în muncă la 47 ani și 5 zile.

Curtea

Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ, prin decizia nr.39 din

14 ianuarie 1999, a admis recursul declarat de Direcția generală de muncă și

protecție socială Gorj și a casat sentința cu trimiterea cauzei la comisia de

contestații de pe lângă  pârâtă, pentru soluționarea contestației formulată de

reclamant împotriva deciziei de pensionare nr.103555 din 7 aprilie  1997.

S-a

reținut că, deși reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii,

organul administrativ nu a soluționat-o conform art.52 din Legea nr.3/1997,

modificată, ci a considerat greșit că rezolvarea acesteia este de competența

instanței de  judecată.

Prin

hotărârea nr.469 din 26 februarie 1999, Comisia de  contestații a respins

cererea, considerând că pensia a fost corect și legal stabilită prin luarea în

calcul a vechimii în muncă.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.170 din

9 aprilie 1999, a admis acțiunea, a  anulat decizia nr.103555 din 25 septembrie

1996 și hotărârea nr.233 din 28 februarie 1997 și a obligat pe pârâtă să-l

înscrie pe reclamant la pensie, cu o vechime de 47 ani, luând în calcul

perioada 1 octombrie  1991 – 1 octombrie 1996.

Prin

decizia nr.2360 din 12 octombrie 1999 – Curtea Supremă de Justiție – Secția de

contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant și a casat

sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea a stabilit că instanța de fond nu s-a pronunțat și

asupra hotărârii nr.469/1999 a comisiei de contestației și nici asupra

cuantumului drepturilor bănești de  care a fost lipsit reclamantul.

Curtea

de Apel Craiova – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.302 din 9

iunie 2000, a admis acțiunea, a anulat decizia nr.103555/1996 și hotărârea

nr.469/1999 și a obligat pârâta să recalculeze pensia și să-i acorde

reclamantului o pensie de 4.246.676 lei la 1 aprilie 2000  și să-i plătească

diferența de  pensie neacordată, în cuantum de 121.864.896 lei, pe perioada 1

septembrie 1996 – 1aprilie 2000.

S-au

avut în vedere  concluziile raportului de expertiză și s-a reținut că față de

vechimea în muncă,  veniturile realizate și baza de calcul aleasă de reclamant,

acesta trebuie să primească de la 1 aprilie 2000, o pensie de 4.246.676 lei și

o diferență aferentă perioadei 1 septembrie 1996 – 1 aprilie 2000 de

121.864.896 lei.

Curtea

Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin decizia nr.283

din 23 ianuarie 2001, a admis  recursurile declarate de H.C. și Direcția

generală de muncă și protecție socială Gorj și a casat sentința cu trimitere

spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că  materialul  probator  a fost insuficient,

expertiza nu a reușit să lămurească și să  stabilească drepturile la pensie

care se cuvin reclamantului, acesta fiind contestat de pârâtă, se vorbește

despre acte ce nu sunt la dosare astfel că se impune suplimentarea probelor

pentru determinarea  vechimii totale în muncă a reclamantului și a bazei de

calcul a pensiei cu acte și expertiză contabilă, care să stabilească vechimea

în muncă totală a reclamantului și baza de calcul a pensiei, cât și  drepturile

bănești pe care acesta le solicită, atât la valoarea de la data când susține că

trebuiau acordate, cât și la valoarea actualizată cu indicele de inflație.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.157 din

20 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia de pensionare nr.103555/1997

precum și hotărârea nr.469/1999 emisă de pârâtă.

A

obligat pârâta să stabilească pensia reclamantului, având în vedere salariul

mediu tarifar (baza de calcul) existent la data  pensionării și să aplice

indexările și corecțiile ulterioare, acordând în acest sens diferența de pensie

ce va rezulta pe toată perioada de la emiterea deciziei.

A

respins celelalte capete ale acțiunii, ca fiind nefondate.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei efectuate de

Topor Nicolae stabilindu-se o vechime în muncă de 47 ani a reclamantului.

Considerând

hotărârea  netemeinică și nelegală, reclamantul a  declarat recurs, susținând

că nu s-a respectat de instanță îndrumările date de Curte prin decizia de

casare, că deși a făcut o cerere de  recuzare a tuturor judecătorilor de la

Curtea de Apel Craiova, pe care  a timbrat-o, aceasta nu a fost soluționată,

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare la daune majorată și în

mod nejustificat a respins celelalte capete de acțiune.

Împotriva

soluției pronunțate de  Curtea de apel a declarat recurs și Casa Județeană de

Pensii Gorj, susținând că drepturile la pensie au fost corect calculate de ea

ca și vechimea în muncă de 39 ani, astfel  că solicită pe fond respingerea

acțiunii, precizând că baza de calcul pe care  a avut-o în vedere este mai

favorabilă reclamantului.

Recursurile

sunt întemeiate, potrivit  următoarelor considerente:

În urma mai multor casări cu  trimitere instanței de fond i s-au

dat îndrumări care erau obligatorii și care constau în administrarea de probe

cu acte și o nouă expertiză pentru determinarea  vechimii totale în muncă a

reclamantului, a bazei de calcul a pensiei și a drepturilor bănești pe care

acesta le solicită.

Reclamantul și-a precizat cererea de daune (fila 89), dar instanța

a omis să se pronunțe.

Pentru  omisiunea pronunțării, se impune admiterea recursurilor

și  casarea cu trimitere spre soluționare la Tribunalul Craiova, potrivit

art.313 Cod procedură civilă și art.2 pct.c Cod procedură civilă.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte critici din

recursuri privind vechimea totală în muncă, baza de calcul,  calculul

drepturilor bănești solicitate de reclamant și daune, astfel că prin soluția ce

se va da să se poată determina  clar cuantumul pensiei și al drepturilor

cuvenite în perioada în discuție, sentința să poată fi pusă în executare.

Pentru a se evita eventualele confuzii cu privire la obiectul

acțiunii este necesar să i se pună în vedere reclamantului să facă precizările

de rigoare la primul termen și nu între termene – prin notele pe care le depune

așa cum  permanent a procedat. Susținerea privind nesoluționarea cererii de

recuzare a judecătorilor Curților de apel a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de H.C. împotriva sentinței civile nr.157 din 20 mai 2002 a

Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, precum și recursul

Casei Județeane de Pensii Gorj.

Casează

sentința atacată cu trimitere spre soluționare Tribunalului Craiova.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  21 februarie 2003.