ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

iulie 2000, reclamantul N.M. a chemat în judecată Direcția de Muncă și

Protecție Socială Gorj, solicitând anularea hotărârii nr. 769/2000, a Comisiei

de contestații și a deciziei nr. 120900 din 18 februarie 2000, ca nelegale.

În motivarea acțiunii, reclamantul

susține că prin actele contestate i s-a modificat nelegal salariul avut în

vedere la calcularea pensiei.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 465 din 25 septembrie 2000,

a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, pârâta Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

prin decizia nr. 2642 din 29 iunie 2001, a admis recursul declarat, a casat

sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe, cu îndrumarea

de a se analiza modul de calcul avut în vedere de recurentă, la stabilirea

noului cuantum al pensiei, în raport cu HG nr. 565/1996.

Prin sentința civilă nr. 462 din 12

iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea a anulat actele contestate,

ținând seama de concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei ultime soluții a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând în esență că

hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și ilegală, bazându-se pe un raport

de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor legale.

Recursul este nefondat.

Comisia de pensii, în baza Legii nr.

3/1977, a stabilit în favoarea reclamantului N.M., o pensie de asigurări

sociale, de 21.25.174 lei și o pensie suplimentară de 939.574 lei, în total 2.850.214.

Prin decizia nr. 120.900 din 8

februarie 2000 s-a stabilit o nouă pensie, în valoare totală de 2.284.787 lei.

Raportul de expertiză contabilă

întocmit de expertul U.V., având ca obiect să se constate dacă s-au respectat

dispozițiile legale la stabilirea pensiei pentru reclamant, a concluzionat că

acesta are o vechime utilă de 43 ani, din care 28 ani, 7 luni și 28 zile în

grupa a II-a de muncă, activitatea fiind întreruptă pentru pensionare, începând

cu 1 ianuarie 2000. În aceste condiții, ultimii 10 ani de activitate ce se au

în vedere conform legii pentru stabilirea bazei de calcul a pensiei, sunt

cuprinși în intervalul 1 ianuarie 1990 - 1 ianuarie 2000, iar primii 5 ani lucrați

consecutiv din ultimii 10 ani de activitate sunt de la 1 ianuarie 1990, până la

1 ianuarie 1985, și nu de la 1 aprilie 1989, până la 1 aprilie 1994, cum greșit

consideră Casa Județeană de Pensii.

În perioada ultimilor 10 ani de activitate,

reclamantul a beneficiat timp de 9 luni, de prevederile Legii nr. 1/1991,

primind ajutor de șomaj.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din

Legea nr. 1/1991, modificată și republicată: „Perioada pentru care o persoană

este îndreptățită să primească ajutorul de șomaj, constituie vechime în muncă

și nu întrerupe vechimea în muncă și în aceeași unitate”.

Așadar, opinia recurentei-pârâte, potrivit

căreia perioada de 9 luni reprezintă o întrerupere a activității, este contrară

legii.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Gorj împotriva hotărârii nr. 462 din 12 iunie 2003, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2005.