ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 iulie 2000, reclamantul N.M. a chemat în judecată Direcția de Muncă și Protecție Socială Gorj, solicitând anularea hotărârii nr. 769/2000, a Comisiei de contestații și a deciziei nr. 120900 din 18 februarie 2000, ca nelegale. În motivarea acțiunii, reclamantul susține că prin actele contestate i s-a modificat nelegal salariul avut în vedere la calcularea pensiei. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 465 din 25 septembrie 2000, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâta Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2642 din 29 iunie 2001, a admis recursul declarat, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe, cu îndrumarea de a se analiza modul de calcul avut în vedere de recurentă, la stabilirea noului cuantum al pensiei, în raport cu HG nr. 565/1996. Prin sentința civilă nr. 462 din 12 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea a anulat actele contestate, ținând seama de concluziile raportului de expertiză. Împotriva acestei ultime soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând în esență că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată și ilegală, bazându-se pe un raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor legale.

Recursul este nefondat. Comisia de pensii, în baza Legii nr. 3/1977, a stabilit în favoarea reclamantului N.M., o pensie de asigurări sociale, de 21.25.174 lei și o pensie suplimentară de 939.574 lei, în total 2.850.214. Prin decizia nr. 120.900 din 8 februarie 2000 s-a stabilit o nouă pensie, în valoare totală de 2.284.787 lei.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul U.V., având ca obiect să se constate dacă s-au respectat dispozițiile legale la stabilirea pensiei pentru reclamant, a concluzionat că acesta are o vechime utilă de 43 ani, din care 28 ani, 7 luni și 28 zile în grupa a II-a de muncă, activitatea fiind întreruptă pentru pensionare, începând cu 1 ianuarie 2000. În aceste condiții, ultimii 10 ani de activitate ce se au în vedere conform legii pentru stabilirea bazei de calcul a pensiei, sunt cuprinși în intervalul 1 ianuarie 1990 - 1 ianuarie 2000, iar primii 5 ani lucrați consecutiv din ultimii 10 ani de activitate sunt de la 1 ianuarie 1990, până la 1 ianuarie 1985, și nu de la 1 aprilie 1989, până la 1 aprilie 1994, cum greșit consideră Casa Județeană de Pensii.

În perioada ultimilor 10 ani de activitate, reclamantul a beneficiat timp de 9 luni, de prevederile Legii nr. 1/1991, primind ajutor de șomaj. Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 1/1991, modificată și republicată: „Perioada pentru care o persoană este îndreptățită să primească ajutorul de șomaj, constituie vechime în muncă și nu întrerupe vechimea în muncă și în aceeași unitate”. Așadar, opinia recurentei-pârâte, potrivit căreia perioada de 9 luni reprezintă o întrerupere a activității, este contrară legii. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva hotărârii nr. 462 din 12 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.