ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile

nr.355 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă M.M. personal și

însoțită de împuternicit fără delegație la dosar,

lipsind intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Gorj.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat

peste termenul legal prevăzut și că intimata a atașat la

dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

rămas fără obiect și depunând, în copie, hotărârea

nr.20/ 20 septembrie 2002 prin care a admis cererea recurentei și i-a

recunoscut calitatea prevăzută de Legea nr.189/2000, pretinsă,

cu plata drepturilor aferente.

Curtea

a acordat cuvântul părții prezente cu privire la excepția de

tardivitate a recursului, în raport cu dispozițiile art.103 alin.1 teza 1

din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art.301 din

același cod.

Prin

reprezentat și personal, recurenta a susținut că este

neștiutoare de carte, că își însușește recursul, dar

că nu l-a formulat în termen întrucât nu deținea anumite documente

justificative, pe care le-a obținut ulterior de la Ambasada Germaniei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 26 aprilie 2001, reclamanta M.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială Gorj (a cărei calitate

procesuală a fost preluată de Casa Județeană de Pensii

Gorj), anularea Deciziei nr.26 din 13 martie 2001 emisă de pârâtă.

Motivându-și

cererea, reclamanta a susținut că, în mod eronat, prin decizia

contestată, i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute

de Decretul-Lege nr.118/1990, așa cum a fost modificat prin Legea

nr.189/2000, din cauză că nu ar fi prezentat documentele

justificative prevăzute de lege.

Este

îndreptățită la aplicarea dispozițiilor actului legal

reparatoriu indicat, întrucât a fost deportată – din motive etnice –

într-un lagăr de concentrare din Ucraina.

Curtea

de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința

nr.355 din 28 mai 2001 a respins acțiunea.

Prima

instanță a apreciat ca neîntemeiată acțiunea, reținând

că nu există documente din care să rezulte că reclamanta a

fost deportată în lagăr de concentrare, iar fără o

hotărâre judecătorească prin care să se probeze

situațiile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 – așa cum

impun prevederile art.11 din Legea nr.33/1998 privind aprobarea Ordonanței

Guvernului nr.41/1997, pentru modificarea și completarea Decretului-Lege

nr.118/1990 – declarațiile martorilor rămân fără

consistență.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta M.M.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că

hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantei la data de 5

iunie 2001 (fila 27 dosar fond) și că aceasta a declarat recurs la

data de 3 iulie 2002 (data poștei – plic – fila 5 dosar recurs).

Cum,

potrivit dispozițiilor art.301 din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării

hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat

cu depășirea acestui termen.

Având

în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea

procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea

acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu

dispozițiile art.103 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Constatând

că recursul nu a fost delcarat în termenul imperativ prevăzut de

art.301 din Codul de procedură civilă și că împrejurarea

neobținerii în termen util a actelor doveditoare – cu privire la

situația de fapt dedusă judecății – nu reprezintă o împiedicare

în exercitarea căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința

sa, pentru a fi repusă în termen, Curtea urmează să dea

eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus

indicate și să dispună în sensul respingerii recursului, ca

tardiv declarat.

Oricum, prin hotărârea

nr.20 din 20 septembrie 2002 emisă de intimata-pârâtă Casa

Județeană de Pensii Gorj și depusă în dosarul de recurs,

s-a admis cererea recurentei-reclamante, stabilindu-i-se calitatea de

beneficiar al Legii nr.189/2000 cu acordarea drepturilor aferente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr.355 din 28 mai

2001 a Curții de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ,

ca fiind tardiv.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.