ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de L.C. împotriva sentinței civile nr.344 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Craiova –Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant L.C. personal și însoțită de împuternicit fără delegație la dosar, lipsind intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Gorj. Procedura completă. S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut și că intimata a atașat la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect și depunând, în copie hotărârea nr.19/20 septembrie 2002 prin care a admis cererea recurentului recunoscându-i calitatea prevăzută de Legea nr.189/2000 pretinsă.

Curtea a acordat cuvântul părții prezente cu privire la excepția de tardivitate a recursului, în raport cu dispozițiile art.103 alin.1 teza 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art.301 din același cod. Prin reprezentant și personal, recurentul a susținut că nu știe carte, că își însușește recursul, dar că nu l-a formulat în termen, întrucât nu deținea toate documentele, pe care le-a primit ulterior de la Ambasada Germană și care îi justificau cererea. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul L.C a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Gorj ca instanța să dispună anularea deciziei nr.16/2001 prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.189/2000.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada septembrie 1941 – septembrie 1944 a fost deportat în Ucraina . Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr.344/2001 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză nu s-au depus documente din care să rezulte că recurentul a fost deportat, documente cerute conform art.11 din Legea nr.133/1998 privind aprobarea OG nr.41/1997 pentru modificarea și completarea Decretului-Legii nr.118/1990, situație în care declarațiile martorilor rămân fără consistență. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care prin cererea de recurs a solicitat repunerea în termenul legal pentru declararea căii de atac prevăzută de lege.

In motivarea cererii de repunere în termen, recurentul a susținut că sentința pronunțată nu i-a fost comunicată, iar pe fondul cauzei a arătat că în mod greșit instanța nu a ținut cont de declarațiile celor doi martori. In ceea ce privește cererea de repunere în termen, Curtea reține următoarele: Sentința recurată a fost pronunțată la 28 mai 2001 și comunicată recurentului – reclamant la data de 5 iunie 2001 , împrejurare ce rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul cauzei (fila 16), susținerea recurentului în sensul că nu a avut cunoștință de soluția dată, fiind neîntemeiată. De altfel, în raport de dispozițiile art.103 din Codul de procedură civilă care reglementează repunerea în termen, o astfel de cerere devine admisibilă numai în situația în care „partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de vocația ei” să exercite calea de atac, dovadă pe care recurentul nu a făcut-o.

Așa fiind, Curtea va respinge cererea de repunere în termen și în consecință în raport de dispozițiile art.301 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul L.C., împotriva sentinței civile nr.344 din 28 mai 2001 a Curții de Apel Craiova-Secția de contencios administrativ, ca fiind tardiv. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.