ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2895/2003

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13

februarie 2001, reclamanta M.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Brașov, solicitând anularea deciziei emise de Comisia de Soluționare a

Contestațiilor cu nr. 1218 din 3 ianuarie 2001, prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva deciziei de pensionare nr. 213896 din 15 martie 2001,

anularea acesteia din urmă și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii,

prin care să i se stabilească corect baza de calcul a pensiei. Totodată,

reclamanta a solicitat și plata drepturilor bănești rezultate din diferența

între pensia încasată și cea pe care ar fi trebuit să o încaseze, cu începere

de la 1 ianuarie 2002.

Prin sentința civilă nr. 196 din 25

septembrie 2001, Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea, a anulat decizia

Comisiei de Contestații, a constatat că drepturile de pensie cuvenite

reclamantei sunt în sumă de 1.625.379 lei, începând cu 1 mai 2000, actualizate

la 2.666.580 lei din 1 martie 2001 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie

de pensie, având drept bază de calcul suma stabilită de expertiza contabilă.

Prin aceeași sentință a fost

obligată să plătească reclamantei 16.225.708 lei, daune și 2.080 lei,

cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov care, în esență, a

susținut că s-a emis o nouă decizie de pensie prin care s-a stabilit corect

baza de calcul; această decizie a înlocuit decizia contestată, prin acțiunea

introductivă și ca atare, greșit, instanța nu a respins-o ca rămasă fără

obiect.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 3609 din 26 noiembrie 2002, a

admis recursul Casei Județene de Pensii Brașov, a casat sentința atacată și a

trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, secția de contencios

administrativ.

În motivarea acestei soluții,

instanța supremă a reținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că noua

decizie nu lipsește de conținut acțiunea introductivă, în sensul că nu

constituie un impediment pentru verificarea legalității deciziei emise anterior

la 15 martie 2000, deși aceasta a fost practic anulată de noua decizie.

Cu toate acestea, în totală

contradicție cu cele reținute, instanța a dispus numai anularea deciziei nr.

1218 din 3 mai 2001 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, fără a se mai

pronunța asupra legalității și temeiniciei deciziei de pensionare, care și-a

menținut în continuare valabilitatea.

Astfel că pricina a fost trimisă

spre rejudecare instanței competente, cu îndrumarea ca instanța de fond să se

pronunțe asupra legalității și temeiniciei deciziei de pensionare nr. 213.896

din 20 septembrie 2001.

Împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție, M.C. a formulat contestație în anulare.

Prin cererea formulată,

contestatoarea a reiterat aspecte legate de aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 3/1977, în ceea ce privește calculul drepturilor de pensie de invaliditate

la care ar fi îndreptățită și a arătat că, în mod nejustificat, Casa Județeană

de Pensii Brașov nu a respectat acest act normativ.

Cererea contestatoare este

neîntemeiată.

Conform prevederilor art. 317 C.

proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile irevocabile,

atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și când

hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență, în ambele situații numai dacă aceste motive

nu s-au putut invoca pe căile ordinare de atac.

Art. 318 prevede și alte motive de

contestație în anulare și anume, când dezlegarea dată prin hotărârea instanței

de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau când s-a omis din greșeală

să se cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestatoarea M.C. nu a invocat nici

unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C.

proc. civ., ci a făcut referire la chestiuni legate de fondul cauzei, respectiv

modul de aplicare al Legii nr. 3/1977 și stabilirea bazei de calcul a pensiei

acordate.

Așa fiind, contestația în anulare va

fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de M.C. împotriva deciziei nr. 3609 din 26 noiembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.