ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 august 2000, reclamantul M.D. a solicitat anularea deciziei de pensionare

nr. 211046 din 6 decembrie 1999, a Oficiului de Pensii Brașov, precum și a

deciziei Comisiei de Contestații de pe lângă Direcția Generală de Muncă și

Protecție Socială Brașov, cu nr. 1048 din 17 iulie 2000, motivat de faptul că

și-a continuat activitatea până la soluționarea contestației sale și că în

situația creată este mai avantajos să formuleze o nouă cerere de pensionare și

un nou dosar de pensie – cu data pensionării în ultimul trimestru al anului

2000.

Totodată, reclamantul a solicitat ca în situația

neadmiterii primului capăt de cerere, instanța să oblige pârâta, la

recalcularea bazei de calcul a pensiei sale, cu aplicarea corectă a indicilor de

calcul prevăzuți de legislația în vigoare.

De asemenea, reclamantul a solicitat

a fi avute în vedere procentele de indexare a salariului, sporul de vechime pe

perioade, indemnizația de conducere, potrivit precizărilor sale.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 60/F din 21 martie

2001, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că prin actele

administrative atacate nu i-au fost încălcate acestuia drepturi recunoscute de

lege, concluzia raportului de expertiză fiind în sensul că în speță a fost

aleasă cea mai avantajoasă variantă a bazei de calcul pentru pensia

reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 11

din C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de recurs se

susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de

cerere privind anularea deciziei de pensionare, nici măcar tangențial sau

implicit.

A doua critică vizează faptul că

deși rezultatul expertizei este elocvent și evident corect, totuși instanța de

fond nu a obligat pârâta să schimbe baza de calcul a pensiei sale, în cuantumul

stabilit de expert (19.797,12 lei), cuantum diferit atât de cel propus de către

Cooperativa Tehnica și anume, 25.797,20 lei, cât și cel stabilit de Direcția

Genereală de Muncă și Protecție Socială Brașov, respectiv 15.949.01 lei.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, în conformitate cu

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanței

trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea,

precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar potrivit

prevederilor art. 129 alin. (6) din același cod, în toate cazurile, judecătorii

hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.

În cauză, se constată, pe de o

parte, că instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei, doar

capătul de cerere privind baza de calcul a pensiei, fără a examina și soluționa

primul capăt al acțiunii.

Pe de altă parte, se constată că și

în soluționarea celui de al doilea capăt al cererii, instanța de fond, deși a

reținut că expertul a arătat că diferența de calcul la salariul mediu dedus,

apare doar în cazurile în care majorarea salariului reclamantului s-a făcut în

urma negocierii cu angajatorul, nu a examinat această diferență, nici sub

aspectul legalității ei și nici sub aspectul eventualei influențe a acesteia,

asupra pensiei reclamantului.

Prin urmare, neprocedând în modul

mai sus arătat, se constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică,

impunându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei, spre rejudecare.

Având în vedere dispozițiile art. 2

și art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum și dispozițiile Legii

nr. 19/2000, cu modificările ulterioare se constată că instanța competentă a

rejudeca pricina, este Tribunalul Brașov, căruia i se va trimite cauza spre

soluționare, în sensul celor arătate în cele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.D.,

împotriva sentinței civile nr. 60/F din 21 martie 2001, a Curții de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, la Tribunalul Brașov.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2003.