ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 541/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 august 2000, reclamantul M.D. a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 211046 din 6 decembrie 1999, a Oficiului de Pensii Brașov, precum și a deciziei Comisiei de Contestații de pe lângă Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Brașov, cu nr. 1048 din 17 iulie 2000, motivat de faptul că și-a continuat activitatea până la soluționarea contestației sale și că în situația creată este mai avantajos să formuleze o nouă cerere de pensionare și un nou dosar de pensie – cu data pensionării în ultimul trimestru al anului 2000. Totodată, reclamantul a solicitat ca în situația neadmiterii primului capăt de cerere, instanța să oblige pârâta, la recalcularea bazei de calcul a pensiei sale, cu aplicarea corectă a indicilor de calcul prevăzuți de legislația în vigoare.

De asemenea, reclamantul a solicitat a fi avute în vedere procentele de indexare a salariului, sporul de vechime pe perioade, indemnizația de conducere, potrivit precizărilor sale. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 60/F din 21 martie 2001, a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că prin actele administrative atacate nu i-au fost încălcate acestuia drepturi recunoscute de lege, concluzia raportului de expertiză fiind în sensul că în speță a fost aleasă cea mai avantajoasă variantă a bazei de calcul pentru pensia reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 11 din C. proc.

civ. Printr-un prim motiv de recurs se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere privind anularea deciziei de pensionare, nici măcar tangențial sau implicit. A doua critică vizează faptul că deși rezultatul expertizei este elocvent și evident corect, totuși instanța de fond nu a obligat pârâta să schimbe baza de calcul a pensiei sale, în cuantumul stabilit de expert (19.797,12 lei), cuantum diferit atât de cel propus de către Cooperativa Tehnica și anume, 25.797,20 lei, cât și cel stabilit de Direcția Genereală de Muncă și Protecție Socială Brașov, respectiv 15.949.01 lei. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea instanței trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar potrivit prevederilor art. 129 alin. (6) din același cod, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății. În cauză, se constată, pe de o parte, că instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei, doar capătul de cerere privind baza de calcul a pensiei, fără a examina și soluționa primul capăt al acțiunii.

Pe de altă parte, se constată că și în soluționarea celui de al doilea capăt al cererii, instanța de fond, deși a reținut că expertul a arătat că diferența de calcul la salariul mediu dedus, apare doar în cazurile în care majorarea salariului reclamantului s-a făcut în urma negocierii cu angajatorul, nu a examinat această diferență, nici sub aspectul legalității ei și nici sub aspectul eventualei influențe a acesteia, asupra pensiei reclamantului. Prin urmare, neprocedând în modul mai sus arătat, se constată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare. Având în vedere dispozițiile art. 2 și art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., precum și dispozițiile Legii nr. 19/2000, cu modificările ulterioare se constată că instanța competentă a rejudeca pricina, este Tribunalul Brașov, căruia i se va trimite cauza spre soluționare, în sensul celor arătate în cele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D., împotriva sentinței civile nr. 60/F din 21 martie 2001, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.