ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie

2000, reclamantul M.M. a solicitat anularea actului administrativ întocmit cu

nr.23.827 din 2 mai 2000 de pârâta D.G.M.P.S. Brașov și obligarea pârâtei să-i

recalculeze drepturile de pensie prin recunoașterea vechimii în grupa

superioară de muncă.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 234/F din 7 noiembrie 2000

prin care a admis acțiunea, a anulat actul nr. 23.827 din 2 mai 2000 și a obligat

pârâta D.G.M.P.S. Brașov să recalculeze pensia reclamantului cu luarea în

considerare a perioadelor lucrate de acesta în grupa I de muncă, în

conformitate cu mențiunile din adeverința nr. 459/787/1999 emisă de Depoul CFR

Brașov. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească

reclamantului diferența de pensie cu începere de la data de 1 octombrie 1999.

Hotărând astfel, instanța de fond a avut în

vedere că, prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999 Curtea Constituțională a

stabilit că dispozițiile Decretului-Lege nr. 68/1990 referitoare la persoanele

și la activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă se aplică și

foștilor salariați, pensionați anterior intrării în vigoare a acestui act

normativ, categorie din care face parte și reclamantul.

Prin decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001, Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul

declarat de reclamantul M.M., a admis recursul declarat de pârâta D.G.M.P.S. Brașov,

a casat sentința nr. 234/F din 7 noiembrie 2000 și pe fond, a respins acțiunea.

Instanța de recurs a reținut că reclamantul nu

s-a conformat prevederilor art. 52

2

din Legea nr. 3/1977, în sensul

că nu a contestat actul comunicat de Oficiul de Pensii Brașov la Comisia de

contestații în cadrul direcției pârâte și nu a realizat procedura prealabilă

obligatorie prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se direct

instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei ultime hotărâri, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare, motivând că instanța de recurs a considerat în mod greșit că

acțiunea a fost prematur introdusă, deoarece reclamantul s-a adresat instanței

de contencios administrativ numai în urma primirii refuzului de a i se

recalcula cuantumul pensiei, iar procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 29/1990

s-a realizat prin soluționarea cererii cu privire la temeiurile de fapt și de

drept.

Prin decizia nr. 114 din 7 octombrie 2002,

Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, a admis recursul în

anulare, a casat decizia nr. 2486 din 21 iunie 2001 și a trimis cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea recursului declarate de M.M. și de D.G.M.P.S.

Brașov împotriva sentinței civile nr. 234/F din 7 noiembrie 2000,

constatându-se că a fost greșit reținută ca întemeiată excepția de

prematuritate a acțiunii în condițiile în care reclamantul s-a conformat

dispozițiilor înscrise în art. 5 din Legea nr. 29/1990 și în art. 52

1

alin. (1) din Legea nr. 3/1977 prin demersul său la autoritatea pârâtă, care

i-a comunicat cu adresa nr.23.827 din 2 mai 2000 că nu îndeplinește condițiile

cerute de lege pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea

va lua act că reclamantul M.M. a renunțat la judecarea recursului pe care l-a

formulat împotriva hotărârii instanței de fond, conform declarației date în

condițiile art. 246 C. proc. civ. la acest termen.

Recursul declarat de pârâta D.G.M.S.S. Brașov

urmează a fi respins ca nefondat constatându-se că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate.

Instanța de fond a anulat corect actul

administrativ nr. 23827 din 2 mai 2000 prin care a fost vătămat dreptul

reclamantului la recalcularea drepturilor de pensie corespunzător perioadelor

lucrate în grupa I de muncă.

Din adeverința nr. 459/787/1999 emisă de Depoul

CFR Brașov rezultă că în perioada 22 aprilie 1943 – 1 august 1944, 1 august

1944 – 30 iunie 1947, 1 noiembrie 1948 – 1 octombrie 1951, 1 iunie 1956 – 1

martie 1958, 30 noiembrie 1958 – 1 septembrie 1962 și 1 septembrie 1962 – 1

septembrie 1984, reclamantul a lucrat în funcțiile de lăcătuș, fochist și

mecanic de locomotivă, instructor depou, funcții încadrate în grupa I de muncă

la poz. 123 din Anexa nr. I a Ordinului nr. 50/1990.

Autoritatea recurentă nu a contestat aceste

perioade și nici faptul că, reclamantul a lucrat în condiții deosebite concrete

de muncă, iar dreptul de a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă a fost

contestat numai pe considerentul că activitatea desfășurată nu a fost prevăzută

într-o grupă superioară de muncă prin forma inițială a Ordinului nr. 50/1990.

Activitățile desfășurate de reclamant au fost

într-adevăr prevăzute în grupa I de muncă la poz. 123 din Anexa nr. I a

Ordinului nr. 50/1990, astfel cum a fost completat cu avizele date ulterior.

În ordinul completat s-a prevăzut însă expres

că, personalul menționat la poz. 123 beneficiază de încadrare în grupa I de

muncă de la data la care a lucrat în locurile de muncă și activitățile

respective.

Față de această reglementare, instanța de fond a

constatat judicios că este nejustificat refuzul exprimat de recurentă prin

actul nr. 23827 din 2 mai 2000 și că a fost vătămat dreptul reclamantului la

recalcularea drepturilor de pensie pentru perioadele lucrate în grupa I de

muncă, drepturi care i se cuvin de la 1 octombrie 1999, prima zi a lunii

următoare înregistrării cererii cu actele necesare stabilirii drepturilor.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge

ca nefondat recursul declarat de D.G.M.P.S. Brașov, a cărei calitate procesuală

a fost transmisă pe parcursul judecării cauzei D.M.S.S. și respectiv, Casei

Județene de Pensii Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de renunțare la judecarea

recursului declarat de M.M. împotriva sentinței civile nr. 234/F din 7

noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Respinge recursul declarat de D.G.M.S.S. Brașov

împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie

2003.