ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1901/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 septembrie 2002, S.M. a

chemat în judecată Casa Națională de Pensii, solicitând obligarea acestei

autorități a administrației publice centrale, de a-i comunica răspunsul la

cererea adresată, în legătură cu calculul pensiei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la insistențele sale scrise și telefonice, funcționarii pârâtei au

refuzat să-i răspundă, deși le revine obligația de a verifica legalitatea

actelor emise de casele de pensii teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 116 din 12

noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, întrucât pârâta Casa Națională de Pensii, deși este un organ

ierarhic superior caselor teritoriale (județene), nu are atribuții, conform

Legii asigurărilor sociale, în soluționarea contestațiilor formulate împotriva

deciziilor de pensionare.

De asemenea, că nerăspunzând la

memoriile reclamantei, pârâta nu a vătămat nici un drept subiectiv al acesteia

și oricum, un proces este în curs pentru valorificarea drepturilor la pensie.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta S.M.

Recurenta a susținut că, în mod

greși,t prima instanță i-a respins acțiunea ca inadmisibilă. În virtutea

rolului său activ, curtea de apel trebuia să facă referire și la dispozițiile

O.G. nr. 27/2002, care se referă la obligațiile autorităților administrației

publice și să rețină că pârâta nu și-a îndeplinit obligația elementară, de a

răspunde la o scrisoare, chiar dacă nu era în măsură să o analizeze în fond și

să o soluționeze.

Recursul este nefondat.

La memoriul adresat președintelui

Casei Naționale de Pensii, cu privire la modul de calcul al pensiei,

înregistrat sub nr. 10601 din 17 iulie 2002, această autoritate publică centrală

i-a răspuns cu adresa nr. 5427/AM din 23 octombrie 2002.

S-a precizat în adresa respectivă,

că întrucât dosarul reclamantei având ca obiect stabilirea pensiei de asigurări

sociale se află pe rol, Casa Națională de Pensii nu se poate pronunța în

soluționarea cazului.

Rezultă, deci, că nu există în cauză

un refuz nejustificat din partea pârâtei, de a răspunde la cererea reclamantei,

referitoare la un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ, nr. 29/1990.

Împrejurarea că răspunsul dat de

pârâtă nu corespunde dorinței exprimate de reclamantă și anume, aceea de

implicare a organului ierarhic superior în soluționarea altui proces pendinte,

nu justifică nici ea reformarea sentinței în sensul cerut.

Prin urmare, acțiunea introdusă este

neîntemeiată și nu inadmisibilă, așa cum eronat s-a reținut în sentință.

Având în vedere considerentele

expuse, care vor substitui motivarea instanței de fond, urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M.,

împotriva sentinței civile nr. 116 din 12 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.