ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3103/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 25 iunie 2002, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa Națională de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pentru refuzul de a răspunde

cererii înregistrate la 7 mai 2002 și de a-i achita prejudiciul cauzat prin

diminuarea drepturilor de pensie cu 72%, în urma neaplicării prevederilor art. 78,

80 și 87 din Legea nr. 19/2000, evaluat ulterior la suma de 500.000.000 lei.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 15 din 12 ianuarie

2004, prin care a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să

răspundă reclamantului, la adresa nr. 7114 din 7 mai 2005.

Prin aceeași hotărâre, s-a

respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la daune materiale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că pârâta, deși avea obligația de a răspunde, nu a

comunicat reclamantului, vreun răspuns la solicitarea privind refacerea

calculului drepturilor de pensie și recorelarea acestora.

Instanța a respins cererea

privind despăgubirile materiale, întrucât pârâta nu are în competență

recalcularea pensiei, iar cererea completatoare privind anularea deciziei din

26 februarie 2003, a Casei de Pensii a municipiului București, fiind tardiv

formulată, poate fi introdusă la Tribunalul București.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, reclamantul P.I. și pârâta Casa Națională de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că în mod greșit i s-a respins cererea de despăgubiri, fiind îndreptățit la

recuperarea drepturilor de pensie de care a fost lipsit.

Pârâta a criticat hotărârea,

întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui refuz nejustificat de a răspunde

solicitării reclamantului, cererea acestuia fiind trimisă, spre soluționare,

Casei de Pensii a municipiului București.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, Curtea reține că

soluția instanței este corectă, făcându-se aplicarea art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 29/1990, potrivit căruia se consideră refuz nejustificat de rezolvare a

cererii referitoare la un drept recunoscut de lege, și faptul de a nu se

răspunde petiționarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii

respective.

De altfel, după pronunțarea

sentinței, pârâta a și procedat la executare, comunicând reclamantului,

răspunsul solicitat cu adresa nr. 7117 din 7 mai 2002.

Nici solicitarea

reclamantului de a fi obligată pârâta la plata prejudiciului reprezentat de

calculul eronat al drepturilor sale de pensie, nu este întemeiată, revizuirea

cuantumului pensiei fiind de competența organului emitent al deciziei, Casa de

Pensii a municipiului București, și nu a instituției pârâte în această cauză.

Pe de altă parte, potrivit art.

11 din Legea nr. 29/1990, instanța hotărăște asupra daunelor cerute, nu doar ca

efect al admiterii capătului principal al acțiunii, fiind necesar a se face și

dovada legăturii de cauzalitate, a producerii unui prejudiciu și a întinderii

acestuia, ceea ce nu s-a probat în prezenta cauză.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge recursurile declarate de părți, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de P.I. și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.