ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1298/2004

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3203/2003, pronunțată de Tribunalul București, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de contestatorul I.G., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, având ca obiect, anularea deciziei de pensie nr. 219770 din 23 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pe parcursul procesului, pârâta a emis o nouă decizie de pensie, prin care a revizuit decizia inițial atacată, noua decizie nemaifiind contestată în termenul legal de 45 zile. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat recurs pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că în mod greșit instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deși acțiunea a fost respinsă, ca rămasă fără obiect. Recursul a fost legal înregistrat la Curtea de Apel București, care prin rezoluția din 10 octombrie 2003, a dispus trimiterea dosarului, în vederea soluționării recursului, la Înalta Curte de Casație și Justiție. La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție, excepția de necompetență materială, cu privire la care a constatat următoarele: Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea introductivă, cu un litigiu având ca obiect, contestarea deciziei de pensionare emisă de recurenta-pârâtă. Acțiunea formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 154 - 155 din Legea nr. 19/2000, lege specială în materia asigurărilor sociale și pensiilor.

Or, potrivit dispozițiilor art. 157 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă”, fiind astfel, stabilită prin derogarea de la dreptul comun, instanța competentă în soluționarea recursurilor. Așa fiind, în mod greșit recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, ci prevederile din legea specială, respectiv art. 157 din Legea nr. 19/2000. În acest sens, art. 299 alin. (2) C. proc. civ., prevedea în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”.

În consecință, Curtea va admite excepția de necompetență materială și va trimite recursul, spre soluționare, Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3203 din 9 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, spre competentă soluționare, Curții de Apel București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.