ÎCCJ, decizie (scj.ro #85219)

Excepția

necompetenței materiale. Competența judecării recursului în cazul atacării

deciziei de pensionare. Principiul specialia generalibus derogant

Legea

nr. 19/2000

, art. 157 alin. 1

Potrivit dispozițiilor

art.157 (1) din Legea nr. 19/2000 „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate

face recurs la curtea de apel  competentă”, fiind astfel stabilită

prin  derogare de la dreptul comun, instanța competentă în soluționarea

recursurilor.

I.C.C.J., secția de contencios

administrativ,

decizia nr. 1298 din 30 martie 2004

Prin sentința civilă nr. 3203/2003 pronunțată de Tribunalul București – Secția

conflicte de muncă și litigii de muncă – a fost respinsă ca rămasă fără obiect

acțiunea formulată de contestatorul I.G. în contradictoriu cu Casa de Pensii a

Municipiului București, având ca obiect anularea deciziei de pensie nr.219770

din 23 ianuarie 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut  că pe

parcursul procesului, pârâta a emis o nouă decizie de pensie prin care a

revizuit decizia inițial atacată, noua decizie nemaifiind contestată în

termenul legal de 45 zile.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat recurs pârâta

Casa de Pensii a  Municipiului București, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit, instanța a obligat-o la

plata cheltuielilor de judecată, deși  acțiunea a fost respinsă ca rămasă

fără obiect.

Recursul a fost legal  înregistrat la  Curtea de Apel București, care

prin rezoluția din 10 octombrie 2003 a dispus trimiterea dosarului în vederea

soluționării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a pus în discuție excepția de  necompetență materială, cu

privire  la care a constatat următoarele:

Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea  introductivă cu un

litigiu având ca obiect contestarea deciziei de pensionare emisă de recurenta

pârâtă.

Acțiunea formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 154-155 din

Legea nr. 19/2000, lege specială în materia asigurărilor sociale și pensiilor.

Or, potrivit dispozițiilor art.157 (1) din Legea nr.  19/2000

„împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel

competentă”, fiind astfel stabilită prin  derogarea de la dreptul comun,

instanța competentă în soluționarea recursurilor.

Așa fiind, în mod greșit, recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, ci prevederile din legea

specială, respectiv art. 157 din Legea nr. 19/2000.

În acest sens art. 299 (2) C. proc. civ. prevedea în mod expres că „recursul se

soluționează de Curtea Supremă de Justiție,  dacă prin lege nu se prevede

altfel”.

În consecință, s-a admis excepția de necompetență materială, și s-a trimis

recursul spre soluționare la Curtea de Apel București.