ÎCCJ, decizie (scj.ro #85219)

Excepția necompetenței materiale. Competența judecării recursului în cazul atacării deciziei de pensionare. Principiul specialia generalibus derogant Legea nr. 19/2000 , art. 157 alin. 1 Potrivit dispozițiilor art.157 (1) din Legea nr. 19/2000 „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă”, fiind astfel stabilită prin derogare de la dreptul comun, instanța competentă în soluționarea recursurilor. I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1298 din 30 martie 2004 Prin sentința civilă nr. 3203/2003 pronunțată de Tribunalul București – Secția conflicte de muncă și litigii de muncă – a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de contestatorul I.G.

în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, având ca obiect anularea deciziei de pensie nr.219770 din 23 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pe parcursul procesului, pârâta a emis o nouă decizie de pensie prin care a revizuit decizia inițial atacată, noua decizie nemaifiind contestată în termenul legal de 45 zile. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a formulat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit, instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Recursul a fost legal înregistrat la Curtea de Apel București, care prin rezoluția din 10 octombrie 2003 a dispus trimiterea dosarului în vederea soluționării recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a pus în discuție excepția de necompetență materială, cu privire la care a constatat următoarele: Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea introductivă cu un litigiu având ca obiect contestarea deciziei de pensionare emisă de recurenta pârâtă. Acțiunea formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 154-155 din Legea nr. 19/2000, lege specială în materia asigurărilor sociale și pensiilor. Or, potrivit dispozițiilor art.157 (1) din Legea nr. 19/2000 „împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă”, fiind astfel stabilită prin derogarea de la dreptul comun, instanța competentă în soluționarea recursurilor. Așa fiind, în mod greșit, recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 299 C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, ci prevederile din legea specială, respectiv art. 157 din Legea nr. 19/2000. În acest sens art. 299 (2) C. proc. civ. prevedea în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”. În consecință, s-a admis excepția de necompetență materială, și s-a trimis recursul spre soluționare la Curtea de Apel București.