ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 935/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 26 iulie 2002, Ministerul de Interne, prin Direcția juridică, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 366/CA din 19 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului D.M. În motivarea recursului, recurenta a susținut că la data de 4 aprilie 2001, data la care reclamantul a împlinit vârsta de 60 de ani și în raport cu care putea să-și manifeste opțiunea de a primi pensie militară, nu mai era în vigoare Decretul nr. 214/1997, fiind în vigoare Legea nr. 164/2001, care nu mai permitea manifestarea opțiunii pentru pensie militară.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele: Prin sentința nr. 366 din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâtului Ministerul de Interne – Serviciul Pensii București – UM nr. 0878 și a anulat decizia emisă de pârâtă, sub nr. 152386 din 22 iunie 2001. Totodată, a obligat pârâtul să emită decizie de pensionare în favoarea reclamantului, începând cu data de 4 aprilie 2001, conform Decretului nr. 214/1997 și să recalculeze pensie începând cu data de 10 aprilie 2001, în baza Legii nr. 164/2001. S-a respins acțiunea față de S.R.I., cu privire la care s-a constatat lipsa calității procesuale pasive, excepție invocată de S.R.I., reclamantul fiind ofițer activ în cadrul Ministerului de Interne, așa cum rezultă din carnetul de muncă.

Hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că recursul declarat va fi respins. În mod corect, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost ofițer al Ministerului de Interne în perioada 1 august 1965 – 14 mai 1984. Pe data de 4 aprilie 2001 reclamantul a împlinit vârsta de 60 ani, având astfel posibilitatea legală de a opta pentru pensie militară, conform Decretului nr. 214/1997. Reclamantul, în vederea obținerii pensiei militare, a depus la poștă prin scrisoare recomandată, la 29 martie 2001, la ultimul loc de muncă, în condițiile art. 51 alin. (2) din Decretul nr. 214/1977, cererea de a i se acorda pensie militară. Față de refuzul comunicat, el a făcut contestație la Ministerul de Interne care a emis actul administrativ de refuz.

Acest refuz al Ministerului de Interne este un refuz nejustificat, încălcându-se dreptul reclamantului, de a obține pensie militară, drept prevăzut de Decretul nr. 214/1977. Atât depunerea cererii de pensionare, cât și îndeplinirea vârstei de pensionare de către reclamant, au avut loc la data când Decretul nr. 214/1977 era în vigoare, Legea nr. 164/2001 (conform Deciziei Curții Constituționale nr. 7 din 15 ianuarie 2002, care a constatat că art. 87 din Legea nr. 164/2001, privind intrarea în vigoare a legii la 1 aprilie 2001, este neconstituțional), intrând în vigoare la 10 aprilie 2001. Rezultă, deci, că în mod corect instanța de fond, față de probele cauzei administrate, a admis acțiunea reclamantului D.M., astfel încât recursul declarat de Ministerul de Interne fiind neîntemeiat, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul de Interne, împotriva sentinței nr. 3661/CA din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.