ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2698/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

T.I., în contradictoriu cu

Ministerul de Interne, a solicitat obligarea acestuia să-i întocmească și să-i

emită decizia de pensionare, conform art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001.

Reclamantul a arătat că prin scrisoarea recomandată

nr. 14402 din 17 septembrie 2001, a solicitat pârâtului să-i întocmească

dosarul și să emită decizie în temeiul art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001,

dar a primit un răspuns nefavorabil.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 278 din 21

decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că reclamantul nu

poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 164/2001, întrucât este trecut în

rezervă din 26 martie 1988.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și, în fond, admiterea acțiunii.

Se susține că Legea nr. 164/2001 îi

este aplicabilă, pentru că se referă la cadre militare, indiferent că se află

în activitate, rezervă sau retragere. Instanța trebuia să ceară de la

Ministerul de Interne, Nota-raport comună nr. 103014/2001 a Direcției

Management și Resurse Umane, din care rezultă că toate cadrele militare care au

lucrat în domeniul informativ-operativ, se încadrează în grupa I de muncă.

Măsura dispusă, de respingere a cererii formulate, nu a avut în vedere Decizia

Curții Constituționale nr. 87/1999 privind neconstituționalitatea dispozițiilor

Decretului-lege nr. 68/1990 și Decizia nr. 7/2002 a Curții Constituționale,

privind Legea nr. 164/2001.

Recursul este nefondat.

Din actele de la dosar rezultă că

reclamantul a împlinit vârsta de 52 de ani și a activat ca ofițer permanent, de

la 19 august 1971 până la 26 martie 1988, când a fost trecut în rezervă. În

perioada 1 septembrie 1968 – 19 august 1971, acesta a fost elev la școala

militară de ofițeri a Ministerului de Interne. Are, cumulat, o vechime de 19

ani și 6 luni.

La data de 21 septembrie 2001,

reclamantul s-a adresat serviciului de pensii din cadrul Ministerului de

Interne cu adresa nr. 159781 și a solicitat acestuia să-i întocmească dosarul

și să-i emită decizie în temeiul art. 16 lit. a) din Legea nr. 164/2001, dar a

primit un răspuns nefavorabil.

În conformitate cu dispozițiile art.

16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,

cadrele militare care se află în una din situațiile prevăzute la art. 9 alin.

(1) lit. b) sau care beneficiază de pensie de serviciu, anticipată ori

anticipată parțială, la împlinirea vârstei de 50 de ani, bărbații și 45 de ani,

femeile, dacă și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite cel

puțin 20 de ani consecutiv, din care cel puțin 10 ani efectiv ca militar.

Art. 13 din lege prevede că au

dreptul la pensie de serviciu anticipată, cadrele militare în activitate care

îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la art. 12 lit. b) și se află în

una din cele două situații prevăzute la lit. a) și b).

În cauză, reclamantul nu

îndeplinește această cerință, nu avea calitatea de cadru militar în activitate

în momentul adoptării Legii nr. 164/2001, el fiind trecut în rezervă din data

de 26 martie 1988.

Urmează, deci, ca apărarea

formulată, că dispozițiile Legii speciale îi sunt aplicabile, chiar dacă este

trecut în rezervă, aceasta, în mod justificat, a fost înlăturată de instanță.

Referirea recurentului-reclamant la

dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 87/1999, nu poate fi primită,

întrucât aceasta se referă la neconstituționalitatea dispozițiilor

Decretului-lege nr. 68/1990, un decret de pensionare care nu își regăsește

aplicarea în cauză.

Este real că Legea nr. 164/2001 a

fost atacată la Curtea Constituțională, iar aceasta, prin Decizia nr. 7 din 15

ianuarie 2002, a constatat că dispozițiile art. 87 din Legea nr. 164/2001 sunt

neconstituționale, dar aceasta se referă la împrejurarea că s-a dispus ca

intrarea în vigoare a legii să fie de la 1 aprilie 2001,

deși publicarea legii se făcuse în Monitorul Oficial din 7

aprilie 2001

și nu la alte aspecte de fond.

În consecință, având în vedere inexistența unor motive de

casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art.

306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, în baza art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.I. împotriva

sentinței civile nr. 278 din 21 decembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 septembrie 2003.