Decizia nr. 1360/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună obligarea acesteia să respecte sentința civilă nr. 217 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă definitivă și irevocabilă și să aplice la pensia stabilită la 1 iulie 1999, prevederile O.U.G. nr. 102/1999, cu toate indexările la zi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta i-a calculat greșit cuantumul pensiei, neținând cont de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 975 din 19 iunie 2003, a admis excepția de necompetență materială, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi calificată ca o contestație la titlu și nici ca o cerere de daune, întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, în cauză nefiind competentă Curtea de Apel București în primă instanță, ci Tribunalul București, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs P.M.

care a susținut în esență că pârâta a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 102/1999, la care a fost obligat de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3730 din 3 decembrie 2002. Recursul este nefondat. Potrivit art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000, litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale sunt de competența tribunalelor. În cauză, obiectul litigiului dedus judecății constituindu-l calculul pensiei și stabilirea cuantumului acesteia, așa cum a fost stabilit prin decizia nr. 197088 din 20 februarie 2003, emisă de pârâtă, dispozițiile aplicabile sunt cele ale art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000 și cele ale art. 2 lit. c) C. proc.

civ., iar nu cele ale art. 3 din același cod. În acest sens s-a pronunțat, de altfel și instanța de fond. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de P.M. și continuat prin moștenitori, împotriva sentinței civile nr. 975 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2004.